Interviu TravelGirls – Laura Rizea

Pe Laura am cunoscut-o anul trecut şi este una dintre persoane care m-au pus pe gânduri în ceea ce priveşte un proiect online despre călătorii. Aşa cum zice şi pe nomadic.ro, site-ul ei, Laura nu este o turistă şi nu scrie pentru turişti. Ea face parte dintre oamenii care ştiu că există şi altceva în afară de muncă şi casă şi, mai mult de atât, a reuşit să transforme dorinţa de a călători într-un mod de viaţă.

Îţi aminteşti prima ta călătorie?

Laura: De când am început să merg m-au luat părinţii în plimbări. Dar prima mea călătorie adevărată s-a întâmplat în clasa a V-a. După o tabără de 10 zile la Cluj (care implica plimbări cu autocarul în fiecare zi), au venit ai mei să mă ia şi am pornit încetişor spre casă. Stăteam noaptea la căsuţe în camping, iar la prânz mâncam întotdeauna lângă râu la iarbă verde. Ne plimbam cu butelia la noi, lăzi de legume şi carne păstrată în untură. Încă mai facem treaba asta în fiecare vară, dar de câţiva ani ieşim şi din ţară. Şi nu mai cărăm butelia.

Cum te-ai hotărât să scrii despre experienţele tale?

Acum doi ani lucram de la 9 la 5. Weekend-urile reprezentau momentul de eliberare. Aşa că luam maşina şi plecam pe unde vedeam cu ochii, prin ţară. Noi avem obiceiul de a ne face temele înainte de o plecare, doar că nu găseam mai nicăieri informaţii relevante (cum ajungi acolo, cât costă ş.a.m.d). Plus că încercam să ne corupem prietenii să vină cu noi, dar spuneau că „nu au destui bani”. Aşa că am decis împreună să facem un site, să le arătăm că se poate şi cu bani mai puţini şi să-i ajutăm pe cei ca noi să găsească informaţii utile.

Ştiu că eşti pasionată de fotografie. Faci asta şi pentru bani?

E mai mult pasiune decât business şi nu caut în mod expres job-uri, dar dacă se iveşte ocazia nu refuz, dacă îmi place subiectul.

Ştiu că ai mers până în Turcia făcând autostopul. Care-i cea mai plăcută amintire din experienţa asta?

Nu ştiu dacă a fost neapărat cea mai plăcută, dar cu siguranţă a fost cea mai intensă. Ne-au luat de la autostop doi băieţi în TIR, din Istanbul în Ankara. Pe autostradă li s-a stricat TIR-ul şi au fost nevoiţi să meargă restul drumului cu 30km/h. Am petrecut 14 ore împreună, am mâncat din mâncarea lor făcută în TIR (foarte buna de altfel), ne-au luat câte un ceai la fiecare oprire şi am vorbit în continuu cu ei. Ah şi nu vorbeau decât turcă, iar noi nu ne cumpărasem încă dicţionar. Am învăţat o grămadă de cuvinte turceşti, ne-au povestit despre familiile şi obiceiurile lor, istoria fotbalul (al lor şi al nostru), m-am trezit din somn în timp ce unul se juca prin părul meu (a zis că am firele despicate şi ar trebui să îl las pe el să mă tundă) şi s-au oferit să ne primească la ei acasă câteva zile, apoi să ne aducă înapoi în Bucureşti – nu am acceptat, pentru că deja deveniseră prea insistenţi.

Oricum, în ceea ce priveşte Turcia, cele mai plăcute amintiri o să le am întotdeauna cu oamenii, care sunt foarte prietenoşi (poate mult prea prietenoşi pentru gustul europenilor) şi care te-ar ajuta oricând şi oricum. Primul contact cu Turcia l-am avut printr-un băiat care ne-a luat de pe autostradă până în Istanbul. Nu vorbea nici el decât turcă, dar ne-a plătit biletul de autobuz pentru că noi nu aveam bani schimbaţi. Am simţit că am aterizat în altă lume. Şi oricum, aşa a decurs toată călătoria.

 

Ce mâncăruri neobişnuite ai încercat în călătoriile tale?

Nu sunt adepta turismului culinar, probabil pentru că de obicei plec low cost şi prefer să mai fac o plimbare de o zi decât să mănânc o dată la restaurant. Nu sunt foarte încântată de experimente, pentru că sunt pretenţioasă la mâncare şi, decât să nu mănânc nimic toată ziua, mai bine mă limitez la ce ştiu că îmi place. Mai ales că devin irascibilă dacă nu mănânc. Abia aştept să ajung în Asia totuşi, aş mânca nişte gândacei.

Care sunt locurile tale preferate din România?

Îmi place muntele, vara. Îmi plac drumurile pline de verdeaţă, de-a lungul unei ape. Un loc de suflet este Şugag, mai jos de Sibiu, unde începe Transalpina. M-am simţit foarte bine şi în Maramureş. Locurile sunt extraordinare şi oamenii foarte prietenoşi.

Dacă ai pleca definitiv din ţară, unde ai alege să pleci şi de ce?

O să plec din ţară, dar nu ca să mă stabilesc undeva, ci ca să văd cât mai multe lucruri. Dacă la un moment dat, în drumeţiile mele, voi găsi un loc unde mi-ar plăcea să locuiesc restul vieţii, mă voi aşeza acolo.

Cum îţi plănuieşti călătoriile?

Am învăţat pe propria piele ca e bine să îţi faci temele din timp, aşa că mă interesez despre locurile unde merg pe internet – site-uri locale, forumuri, bloguri ale călătorilor independenţi. Îmi scot la imprimantă idei, informaţii despre lucruri interesante de văzut, hărţi, dar nu îmi fac un program fix, poate numai de pe o zi pe alta. Îmi place să călătoresc liberă, nu să gonesc toată ziua ca să mă încadrez în plan.

Unde intenţionezi să pleci în viitorul apropiat şi pentru cât timp?

Momentan e secret, chiar şi pentru mine. Am în plan mai multe locuri, cât mai îndepărtate, dar depinde şi de cum se aşază lucrurile. Am făcut primul pas oricum – am ieşit din zona de confort.

Ai vreun sfat pentru „travelgirls” care ne urmăresc?

Ca fată care călătoreşte (singură sau însoţită), trebuie să fii mai atentă la comportamentul tău faţă de cei cu care intri în contact. Este foarte important să citeşti înainte despre cultura ţării în care mergi şi să ai grijă mai ales în ţările musulmane, pentru că pot întelege greşit foarte uşor gesturile tale de prietenie.

 

Narcisa

Narcisa

De peste șase ani scriu despre călătorii pe TravelGirls.ro, călătoresc și lucrez în Comunicare în turism numai pentru proiecte care-mi plac. Sunt dependentă de ieșirile din oraș, îmi place confortul unei cazări cu o priveliște bună dar și cerul înstelat ce se vede din ușa cortului. Plec oricând de acasă pentru munți, mâncare, snorkeling, sate ori case de oaspeți și îmi place la nebunie Instagram.
Narcisa

Ultimele postari ale lui Narcisa (vezi toate)

bestvalue.eu

4 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here