Turul României cu rucsacul în spate

Turul Romaniei cu rucsacul in spate
Turul Romaniei cu rucsacul in spate

Anul trecut am luat rucsacul, cortul și pe Maria și am plecat la drum. Nu ne era foarte clar unde. Știam că vrem să ajungem la Sibiu, Alba Iulia, Sighișoara și munții din jurul lor. N-aveam niciun program stabilit. Doar o hartă mare, 10 zile la dispoziție și buget redus.

Am început cu stângul. Trenul care trebuia să ne ducă pe timp de noapte din București până în Sibiu venea tocmai de la Constanța și mergea la Oradea. În toiul verii. Căldură mare, șine încinse, viteză redusă, trei ore întârziere la plecare și încă vreo șase în câmp unde locomotiva a cedat nervos. Noi ne-am distrat însă, după ce-am tras un pui de somn pe izopren, ne-am împrietenit cu colegul de compartiment, un artist care ne-a făcut portretele fără să știm. Nu ne-a dat operele dar ne-a permis să le fotografiem.

portret

Sibiu

După vreo 14 ore pe drum, ajungem într-un final în Sibiu. Ghișeista zice că nu se acceptă reclamații pentru întârziere și să vorbesc „la București”. Lăsăm bagajele într-o magazie a gării pentru o taxă de 2-3 lei (da, în gări există serviciul acesta pentru depozitat bagaje contra cost) și o luăm la picior. Poduri, biserici, turnuri, catedrale, alei înguste și muzee, toate în aceeași zi. Ne-am îndrăgostit pe loc de Sibiu.

Aveam o singură grijă: unde dormim? Campingul despre care citisem pe internet nu mai există așa că seara ne hotărâm să plecăm spre Păltiniș. E un autocar ce pleacă din gară la 7, la 11 și la 16.

SibiuPăltiniș

Orice stațiune montană trebuie să aibă un camping sau măcar o poieniță în apropiere unde să poți arunca un cort, ne gândeam noi. Așa ne-au spus și localnicii. Când coborâm din autocar „la camping”, șoferul ne dă jumătate din bani înapoi și ne urează distracție plăcută. Peste două minute aflăm de ce.

Cheile Cibinului Paltinis

Vestitul camping din Păltiniș nu e nimic altceva decât „reședința de vară’ a câtorva familii de țigani care fac aici în fiecare vară afinată și dulceață de afine din fructele culese din zonă. Câteva corturi imense din cârpe și ciolofan, mulți copii mici care aleargă care încotro, vreo trei ceaune imense bolborosind cu dulceață și mulți ochi ațintiți asupra noastră, a celor două fete singure cu rucsacurile în spate. Facem cale întoarsă și coborâm până în centrul stațiunii unde rangerul ne spune că nu avem unde pune cortul în zonă și că oricum „vine ursul”. După două ture înainte și înapoi prin mica stațiune aflăm că e un singur loc de cazare, cu 70 lei pe noapte, chiar în centru. La indicațiile rangerului, a doua zi facem un traseu simpatic dar solicitant în Cheile Cibinului. De reținut: orice coborâre înseamnă mai apoi urcuș. Oho și cât am coborât!

Hostel Sibiu

Seara ne întoarcem în Sibiu cu același autocar (pleacă din Păltiniș la 9, 13:30 și 17:30), ne cazăm la hostelul Old Town din Piața Mică cu 10 euro/persoană după ce ne întâmpină cu un călduros „Hello! How are you?”. Mda, recepționera nu mai văzuse români în hostel ci doar străini din lumea largă. Niște francezi cu care ne-am împrietenit și am povestit toată noaptea despre călătoriile lor din Asia. A doua zi vizităm Muzeul Satulu din Sibiu pe care trebuie neaparat să-l vedeți! E mult mai mare și mai bine organizat decât cel din București.

Muzeul Satului SibiuAlba Iulia

Pe la 10 seara ne strângem lucrurile și mutăm tabăra în gară unde stăm până pe la 3 și jumătate dimineață, când trebuie să plece cel mai urât tren personal cu care am mers vreodată, spre Alba Iulia. Maria adoarme pe un izopren pe bancă, iar eu o păzesc citind o carte. De nevoie, mai târziu ne împrietenim cu un angajat al gării care ne-a asigurat „protecția” pentru suma modică de 10 lei și câteva țigări.

Cetatea Alba IuliaCum am coborât din trenul groazei și ce-am făcut în Alba Iulia, am povestit aici. Din gara Alba Iulia, plecăm cu un autocar spre Gârda de Sus, via Câmpeni, ca să ajungem la Ghețarul Scărișoara unde ne încărcăm bateriile. Povestea: aici. Când eram acolo, un prieten ne sună să ne întrebe ce facem în weekend. Nu știm ce să-i răspundem. Ne propune să mergem în Făgăraș. În orașul Făgăraș și apoi în munți, pe Vârful Negoiu. Zicem da! pe loc.

Turda

Turda nu era în program. Doi băieți drăguți pe care i-am cunoscut în camping ne duc cu mașina (ca la raliuri!) de la Mama Uța până în Câmpeni, în autogară și ne  urează drum bun. Dar nu știm unde, când și cu ce să continuăm drumul de aici. Luăm o cafea, deschidem harta și ne uităm pe panoul cu orarul autobuzelor. Primesc un mesaj de la un prieten care mă întreba pe unde mai umblu. Nu știu să-i răspund altceva decât că sunt bine. Cineva ne anunță că a venit autobuzul și că pleacă „acum!”. Fără prea multe întrebări, ne luăm rucsacurile în spate și ne urcăm. Merge spre Turda. Ne uităm una la alta și ne bufnește râsul. „Ai mai fost în Turda?”. „Nu.” „Perfect! Mergem acum!”

TurdaTurda e un orașel curat, cochet și cu un centru istoric foarte bine întreținut, mare parte din el fiind chiar atunci în renovări. Ne plimbăm vreo două ore, mai bem o cafea și căutăm autogara. Din păcate n-avem timp să mergem și la Salina Turda.

Târgu Mureș

În Târgu Mureș am stat jumătate de oră, cât am așteptat următorul autobuz. Oricum îl mai văzusem. Maria era pentru prima dată acolo și a zis că i-a plăcut. Stația de autobuz.

Sighișoara

Abia așteptăm să ajungem în Sighișoara. Șocul termic deja își spune cuvântul. Venim de la temperaturi negative din munți și ne lovesc vreo 40 grade în miezul zilei. Găsim repede campingul pe care îl știam de pe internet și așezăm imediat tabăra acolo, pe „malul” piscinei. Spălăm câteva haine la chiuveta, le întindem la uscat, pe o cordelină din echipament, lângă cort, și plecăm la plimbare prin oraș. Turnul cu ceas și toate celelalte turnuri, Biserica din Deal, Catedrala Ortodoxă și străduțele înguste ne-au trecut prin fața ochilor în ziua aceea. Eu mai fusesem în Sighișoara dar de fiecare dată o văd cu alți ochi.

Sighisoara

Făgăraș

Dimineață, cu noaptea în cap, mergem cu microbuzul groazei spre Făgăraș, orașul, pe ruta scurtă. Adică pe drumul care străbate pe de-a dreptul câmpia Tansilvaniei, fără să mai ocolească pe la Brașov. De ce zic microbuzul groazei? Pentru că suntem vreo 30 de oameni pe vreo 16 locuri. Și când zic oameni, mă refer la oamenii câmpului, oameni muncitori și munciți, care n-au timp de pierdut cu apa și săpunul. Iar asfaltul? Ei bine, asfaltul e un fel de test pentru mașini. Doar cele care reușesc să supraviețuiască gropilor sunt demne să ajungă la Agnita, la târg. Acolo unde coboară jumătate dintre pasageri iar noi începem a respira. Asistăm apoi toată ziua la Festivalul Cetății Făgăraș. Mâncare bună, muzică, oameni simpatici și primitori, concursuri, turnir cu cai și cavaleri cu care ne împrietenim.

Cetatea Fagaras

Făgăraș. Munții Făgăraș.

După o noapte friguroasă în campingul din Victoria, plecăm în zori pe Transfăgărășan, până la lacul Bâlea apoi pe crestele munților până la lacul Călțun la 2135 metri. Vreme bună, gașcă mare și prima noapte cu cortul la peste 2000 de metri. Turul României cu rucsacul în spate se încheie cum nu se putea mai bine: pe al doilea vârf din țară, vârful Negoiu cu 2535 metri. La asta nici măcar nu visam!

TravelGirls.ro Fagaras Negoiu

Ce-am învățat din turul ăsta al țării cu rucsacul în spate? Că avem o țară frumoasă. O țară frumoasă pe care putem să o vedem fără prea mult efort și fără prea mulți bani. Ne trebuie doar voință. E atât de simplu să-ți pui strictul necesar în rucsac (da, fetelor, doar strictul necesar) și să pleci încât atunci când o faci prima dată te întrebi de ce n-ai făcut-o mai demult. E atât de interesant să observi diferențele între zonele țării, oamenii și mediul în care trăiesc. E atât de satisfăcător să faci un astfel de traseu cu bani puțini și totuși să câștigi experiențe, prietenii și amintiri pe care n-ai să le uiți niciodată. Da, se poate! Se poate să ne vizităm țara doar cu un rucsac în spate și cu câteva sute de lei, în 10 zile, fără mașină. Se poate să urcăm munți, să stăm în cort și să ne împrietenim cu oameni străini. Se poate să fim mai buni, mai deschiși, mai prietenoși. Se poate să facem turul României cu rucsacul în spate.

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe Facebook, Twitter și abonează-te prin RSS la articole.

Narcisa

De peste șase ani scriu despre călătorii pe TravelGirls.ro, călătoresc și lucrez în Comunicare în turism numai pentru proiecte care-mi plac. Sunt dependentă de ieșirile din oraș, îmi place confortul unei cazări cu o priveliște bună dar și cerul înstelat ce se vede din ușa cortului. Plec oricând de acasă pentru munți, mâncare, snorkeling, sate ori case de oaspeți și îmi place la nebunie Instagram.
Narcisa
bestvalue.eu

25 COMENTARII

  1. Pfuuuuiii de mine dar cat ati mai mers mai fetelor, mai….turul de anul asta nici nu se compara cu ce ati facut voi anul trecut, dar nu-i timpul pierdut. ( adevarul e ca Ardealul e o zona fff frumoasa :P, asa ca nu avea cum sa nu va iasa un concediu fabulos)

  2. imi doresc foarte mult sa fac un astfel de tur prin romania,sa imi cunosc tara,dar din pacate nu prea am gasit persoane entuziasmate care sa ma insoteasca:(
    oamenii sunt foarte comozi de obicei

    • într-adevăr, asta ar fi o problemă. e greu să găseşti o gaşcă care să îşi dorească acelaşi traseu în acelaşi timp. şi noi ne-am sincronizat greu dar până la urmă ne-a ieşit.

      vezi că pe carpati.org se organizează tot felul de ture şi se adună lume din toate colţurile ţării.

      şi cine ştie, poate la un momendat ne adunăm câteva travelgirls şi punem chiar noi de-o tură mai mare. 😀

    • păi cum am stat câteva ore în gară, fiind singurele fete, ne-au „abordat” diverși dubioși colorați. am tot încercat să scăpăm de ei dar n-am reușit în totalitate. așa că a venit un angajat al gării (nenea ăla care dă cu ciocanul ăla lung în roți, în semn de verificare) și i-a împrăștiat. a mai stat cu noi la povești apoi ne-a condus în vagonul cel mai „sigur” al trenului, la clasa I. 🙂
      de fapt, cel mai important lucru este c-a stat cu noi la povești vreo oră ca să nu se mai apropie de noi dubioșii de pe acolo. era un ardelean sadea cu care a fost o adevărată plăcere să povestim. s-a plâns bineînțeles de viața grea și salariul mic așa că i-am dat ce-am putut. zicea că-i amintim de fetele lui. 🙂

  3. […] Aeroport Madrid Barajas – Gara Atocha. Între terminale (T1, T2, T3 și T4) există un autobuz verde (Green Bus) gratuit. Din aeroport, există un autobuz Express care circulă nonstop, la 30 de minute, și pentru 2 Euro te duce până în centrul Madridului, la celebra gară Atocha. Fă un tur al gării, arată spectaculos. După atentatul terorist din 2004 a fost reconstruită într-un mod ingenios iar în centrul ei este un mic paradis verde. Eu am făcut și un tur al  Madridului așa că am lăsat bagajele în gară. Pentru 3,5 Euro, am închiriat un dulap securizat în care au încăput lejer două rucsacuri mari de munte. […]

  4. Cred ca sunt multi cei care fac o tura de cel putin o saptamana cu rucsacul in spate.
    Eu am o traditie de cativa ani… Anul trecut am fost 12 zile prin judetele MH, CS, GJ, HD, am vizitat muntii Cernei, muntii Mehedinti, muntii Retezat, muntii Oslea, muntii Almasului, Valea Jiului, Cheile Butii, Baile Herculane, Cazanele Dunarii, statuia lui Decebal, Drobeta Turnu-Severin, Orsova, Petrosani, Targu-Jiu, sculpturile lui Brancusi din Targu-Jiu… a fost fain. M-a costat 500 lei. Ocazii (uh! am ajuns schimband trei masini de la Brasov la Baile Herculane intr-un timp pe care nu l-as fi putut banui, nu am stat la „ia-ma, nene!” mai mult de 5-10 minute nicaieri), trenuri regio (asa le zice acum), ne-am cazat la cort, la localnici si la pensiune, am mancat bine, ne-am distrat bine, am vazut multe, a fost foarte tare. 500 lei!
    Anu’ acesta inca o tura de doua saptamani, cel mai probabil in iulie. 🙂
    Va felicit pentru turele faine! Mergeti… sa nu va stea norocu’! 🙂

    • Daniela, poţi să te alături cu încredere grupurilor care urcă pe munte (vezi pe carpati.org), dacă nu ai cu cine să faci asta.
      Iar dacă vrei să faci un tur al României sigur se găsesc foşti colegi de şcoală, de serviciu, prieteni, vecini cu care să pleci la drum. E suficient să faci planul pe hârtie şi apoi să te întâlneşti cu viitorii camarazi de drum şi să le faci poftă de plec în tur 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.