Turul Cretei cu rucsacul în spate (II)

Un sat desprins din legendele greceşti, locul unde s-a născut El Greco, o plajă cu nume exotic, oraşul medieval de care m-am îndrăgostit, o bisericuţă din piatră şi grotele hippioţilor. A doua zi de aventură în Creta.

_____________________________________________________________________________

Heraklion – Ligaria şi Agia Pelagia – Fodele – Bali – Rethymnon – Mănăstirea Preveli – Agia Galini – Matala – Mires

Heraklionul e agitat dimineața – cretanii îşi urmează tabieturile deşi sezonul turistic e în toi; e agitaţie mare. Cel mai bine e să-l vezi seara, când pescarii se întorc de pe mare, cu peşte proaspăt şi fructe de mare de tot soiul, când grecii mergi cu toți ai casei să petreacă la tavernele din centru ori din port.

Aşadar, începem a doua zi de aventură de dimineaţă; pe bună dreptate – după locurile pe care le-am văzut ieri, abia aştept să mă scald în alte ape limpezi, să văd alte oraşe veneţiene, mănăstiri, plaje exotice.

Din Heraklion până în Ligaria şi Agia Pelagia sunt doar 20km. Imediat ce şoseaua expres şerpuieşte pe coastă, dând palpitaţii celor cu rău de înălţime, se zăresc în depărtare case şi hoteluri albe şi golfuri azurii. O cărăruie asfaltată, pe care abia dacă are loc să treacă o singură maşină, coboară spre mare. Pentru că e dimineaţă şi turiştii din Agia Pelagia încă mai iau micul dejun, plaja cu nisip din golf e aproape pustie.  Pentru şezlonguri şi umbrelă nu se plăteşte. Câteva bărci sunt acostate lângă stânci, muzica specifică din Grecia se aude încet de la una dintre tavernele aflate pe plajă iar casele albe strălucesc în zare. Suntem în Creta!

Următoarea oprire va fi după 6km, în Fodele. Sătucul pitoresc din valea cu plantaţii de portocali şi lămâi se vede de pe munţii din Agia Pelagia. Fodele e locul unde s-a născut pictorul El Greco, pe numele său Domenicos Theotokopoulos. Căsuţa din piatră, veche de aproape 500 de ani este transformată în muzeu şi se poate vizita în fiecare zi de la 9 la 17.00. În grădina din jurul casei e răcoare. Fodele e un loc cu multă verdeaţă, preferat de locuitorii capitalei care vin aici dumunica la picnic. Mie mi-au plăcut casele vechi din piatră, spoite cu var şi vânzătorii din magazine care îţi dau portocale cand le păşeşti pragul. După un efharisto (mulţumesc) bâlbâit plecăm mai departe – BALI.

În Bali nu e trafic aproape deloc pentru că e capăt de linie iar staţia de autobuz e la 2km depărtare. Am văzut doar câţiva măgăruşi care mergeau agale pe străzile foarte abrupte.  Pentru a ajunge pe plajă trebuie să cobori câteva zeci de scări vopsite în alb şi albastru. Plaja de aici e mică dar turiştii, majoritatea nemţi şi francezi nu sunt gălăgioşi. Dacă ţi se face foame, poţi comanda un hamburger cu cartofi sau un gyros pentru 3 euro.

Pe la 11 soarele începe să ardă chiar şi la mijlocul lui iunie aşa că e vremea să mergem în Rethymnon, care e la o jumătate de oră distanţă. E al treilea oraş ca mărime din Creta şi unul dintre cele mai interesante de pe insulă iar plaja lungă de 11km e printre cele mai frumoase. Însă cu adevărat interesante de văzut sunt portul veneţian şi centrul istoric. Ei bine, la orele amiezii centrul e pustiu. Doar chelnerii de la tavernele cu două-trei mese ori vânzătorii de suveniruri te invită la ei în prăvălie. Răcoarea din labirintul acesta de străduţe înguste, cu ziduri înalte şi flori la ferestre te-mbie să te pierzi preţ de câteva ceasuri. Fântâna Rimonti cu lei, moscheea cu cişmea din piaţeta din centru, străzile care se înfundă în porţile ghiftuite de corespondenţă, semn că grecul nu e acasă sunt greu de uitat.

Restaurantele din centru ori de pe plajă sunt destul de scumpe şi aglomerate. Dacă vrei să mănânci ieftin şi foarte gustos, îţi recomand campusul universităţii din Creta – cu 2-3 euro poţi să mănânci cât vrei.

De aici, la vreo 30km în sud, la Marea Libiei, mergem spre Mănăstirea Preveli unde găsim o cruce din argint despre care se spune că face minuni. De fapt, sunt două mănăstiri – cea închinată lui Ioan Teologul, mai aproape de plajă, și cea a Sfântului Ioan Botezătorul, lângă Râul Mare. Găsim un ansamblu din piatră în care câțiva măslini s-au încăpățânat să crească „din piatră seacă”.

Pentru a ajunge aici, trecem prin cheile Kourtaliotis săpate de Megalos Potamos (Râul Mare). Autobuzele pleacă din Rethymno spre Preveli o dată pe zi, la ora 11.30, iar prețul biletului este 4.50 euro. Fie că vii cu mașina (parcarea este cu plată – în jur de 2 euro) fie că iei atubozul, pentru a ajunge pe plajă trebuie să cobori niște scări, preț de vreo 30 de minute. Merită! Apele râului scaldă o specie rară de palmieri care dau plajei de la Preveli un aer exotic – o oază. Pe o limbă de nisip care iese în mare poți să te scalzi în apa rece și dulce a râului iar câțiva metri mai încolo să încerci Marea Libiei, de un turcoaz străveziu. Găsești să închiriezi hidrobiciclete și canoe cu care să te plimbi pe râu.

Din Preveli spre Agia Galini poți lua vaporul (dacă nu ai venit cu mașina) dar noi am luat-o pe drumul care merge prin Munții Oros și într-o oră am ajuns în fostul sat de pescari. Agia Galini e o stațiune liniștită, unde ai impresia că timpul curge altfel. Casele vechi din piatră sunt un refugiu pentru dogoarea amiezii. După ce ne-am adăpostit la o tavernă cu aer hippie – So Far So Good – am plecat spre celebra plajă de la Matala.

Matala cu grotele săpate în stâncă era în perioada minoică port pentru Palatul Phaistos, care se află la 10km distanță de sat. În anii 60 plaja nisipoasă din sudul Cretei a devenit destinația preferată a hippioților care stăteau în grote, la 10m de mare. Astăzi plaja este invadată de turiști în timpul verii iar hipioți nu mai sunt. Dacă vrei să vezi grotele trebuie să plătești 2 euro dar panorama pe care o ai asupra mării și a plajei sunt de neprețuit.

Cum spuneam, plaja de aici este foarte aglomerată așa că ar fi mai bine să te refugiezi la câțiva km spre nord, pe plaja din Komos, lângă ruinele orașului Phaistos. Pe vreo 2km de plajă cu nisip fin abia dacă se adună 200 de turiști, în plin sezon. În plus, aici țestoasele din specia Caretta Caretta își depun ouăle pe timpul verii. De la Matala până la Komos ajungi pe jos, în aproximativ o oră.

Dacă vrei să rămâi peste noapte ai de ales între campingul de la Matala și cel din Komos. Noi ne-am întors în Heraklion unde am văzut apusul de pe zidurile fortăreței Koules și ne-am delectat la o tavernă în port, cu specialitatea cretană – caracatiță pe grătar.

Restul turului pe insula Creta:

Prima zi: Turul Cretei cu rucsacul în spate (I)

A treia zi: Turul Cretei cu rucsacul în spate (III)

A patra zi: Turul Cretei cu rucsacul în spate (IV)

A cincea zi: Turul Cretei cu rucsacul în spate (V)

Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

4 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here