Poveşti moldoveneşti la Cetatea Neamţului

Îmi place să revin în locuri pe care le-am vizitat cu ani în urmă şi să regăsesc, aşa cum s-a întâmplat cu Cetatea Neamţului, o fortificaţie renovată, un spaţiu regândit şi sute de turişti – români şi străini deopotrivă – veniţi în vizită.

_______________________________________________________________________

Pe drumul care coboară din Piatra Neamţ spre Târgu Neamţ, răsare dintre munţii împăduriţi o cetate. Te urmăreşte până aproape de intrarea în oraş, stârnind curiozitatea de a urca până la ea. După ce laşi maşina la poalele muntelui, îţi dai seama cât de înşelătoare e şi cât de uşor i-ai căzut în plasă. Cetatea Neamţului – fortificaţie medievală ridicată de Petru Muşat – e cocoţată în vârful muntelui aşa că drumul până la ea îţi taie pe alocuri răsuflarea.

Din fericire asfaltul e proaspăt turnat, bănci pe care să-ţi odihneşti picioarele sunt cu nemiluita şi, din loc în loc, artişti de tot soiul mai îndulcesc panta abruptă. Înainte ca cetatea să fie complet restaurată, drumul acesta era plin de bolovani  şi şanţuri săpate de ploi aşa că era şi mai greu de parcurs. Nu mi-a plăcut faptul că e permis accesul maşinilor cu ocazia evenimentelor şi aveam să aflu după vreun sfert de ceas de ce: la Cetate se fac nunţi!

La capătul drumului se înalță zidurile groase ale Cetății Neamțului care nu te lasă nici măcar să ghicești ce se ascunde înăuntru. Pornesc grăbită spre casa de bilete, pentru că se apropie ora închiderii. Programul de vizitare e 09:00 – 19:00 (vara) și 09:00 – 17:00 (iarna). În schimbul a 5 RON primesc o carte poștală cu Ștefan cel Mare pe post de bilet.

Urmează proba de foc: podul care face legătura cu cetatea, pe care mi-l aminteam cu scânduri lipsă și nituri din loc în loc. Azi e restaurat în totalitate și nu-i mai sperie nici măcar pe cei cu rău de înălțime.

Sunt sigură că atunci când te gândești la Cetatea Neamțului, fie că ai fost ori ba aici, prima dată îți vin în minte versurile lui Bolintineanu: Dar deschideți poarta, turcii mă-nconjor. Ei bine, după ce treci de poarta grea de lemn (care nu e de pe vremea lui Ștefan) intri în atmosfera medievală.

După restaurarea finalizată în 2009, 21 de camere au prins viaţă. Cu toate astea, sabia lui Ştefan cel Mare e încă la loc de cinste în Palatul Topkapi din Istanbul.

Spuneam că un lucru nu mi-a plăcut: acela că în vechiul paraclis al cetății se fac nunți. Cu toate astea e bine că locul de rugăciune și meditație al domnilor Moldovei e astăzi printre punctele de atracție ale turiştilor.

De departe cea mai mare și mai impresionantă e sala de sfat și judecată, accesibilă de la etaj.  O masă lungă din lemn, o armură de cavaler, cinci plăieși în vechi straie militare și Ștefan cel Mare veghind aspru dintr-o pictură recreează atmosfera unor vremuri demult apuse.

Neagra temnință de la Cetatea Neamtului, așa cum e consemnată în cărțile de istorie închisoarea, e încăperea ce îi fascinează pe copii. Șobolanii și păianjenii mișună în toate părțile iar cei patru prizonieri inlănțuiți își duc cu greu ultimele zile de temniță. Copii din documentele vremii, agățate de zidurile reci, spun că aici erau închiși criminalii (ucisătura), răpeau fete ori depuneau mărturie mincinoasă (limba strămbă).

Deasupra închisorii merg să văd camera de provizii și sala de mese. E plină ce butoaie de lemn, brânza e pusă la scurs iar ierburile uscate parfumează încăperea. În sala de mese vasele de lut, linguroaiele de lemn și cuptoarele par că așteaptă plăieșii să mănânce.

Mie mi-a plăcut monetaria, adică sala în care se băteau monedele. Azi aici sunt expuse copii ale monedelor din diverse perioade, din aur și din argint.

Ce e interesant la acest muzeu este că după restaurarea Cetății Neamțului, care a durat 2 ani, muzeul a fost amenajat în doar trei luni.

Fântâna din curte are o legendă care se aseamănă cumva cu cea de la Castelul Huniazilor. E săpată de o mână de turci care, veniți în Moldova după apă și pâine, sunt capturați și puși să caute singuri apa. Sigur că azi nu mai există apă ci, după tradiție, monede din toate părțile lumii.
La plecare sigur vei dori să îți iei un suvenir și ai de ales între… magneții cu Dracula ori halbele de bere cu castelul Bran. Nu e o greșeală! Poți doar să iei un borcan cu șerbet, care e o delicatesă de prin părțile locului. Pentru că luasem deja unul de zmeură și nu am avut de unde alege altceva, am plecat cu mâna goală de la Cetatea Neamțului. Pătrez însă și azi câteva cărți poștale luate de la prima vizită la Cetate.

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe Facebook, Twitter și abonează-te prin RSS la articole.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

5 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.