Maroc – primele impresii după o săptămână de bătut țara în lung și-n lat. Cu bune și rele

Am ajuns în Maroc după o așteptare de mai bine de 3 ani de prima dată când am început să creionez trasee, să caut gașcă de oameni deschiși la minte și să citesc mai multe despre ce poți să faci și să vezi acolo. Mi-am făcut o mie de filme în cap, mi-am imaginat țara și oamenii în fel și chip, am avut prejudecăți și am răscolit dulapurile din casă în căutare de fuste lungi și tricouri lălâi. Am pus în bagaj prea multă cremă de protecție solară, prea multe pachete de șervețele umede, prea multe sticle cu soluție dezinfectantă, prea multe plicuri de smecta și folii cu furazolidon. M-am așteptat la ce e mai rău, în același timp la ce e mai frumos.

Maroc editate (6)

Am aterizat într-o după-amiază pe aeroportul din Casablanca. Plouase cu puțin timp înainte, dar asta nu e ceva ieșit din comun pentru un oraș de pe malul oceanului, cu atât mai mult la mijlocul lunii octombrie. Pentru niște turiști neinformați care se visau stând serile la piscinele în aer liber ale hotelului (chiar și în octombrie), treaba asta n-a picat prea bine.

Casa – prima surpriză

Casablanca, sau Casa, cum îi spun marocanii, a fost prima surpriză frumoasă, n-aveam mari așteptări de la oraș, marii bloggeri și jurnaliști de travel ai lumii spun că nu merită să stai mai mult de o zi aici. Eu mă visez într-o vacanță de cel puțin 4-5 zile acolo, pe malul oceanului, cu plimbări prelungi pe faleză, prin cartierele high-class, cu cafele băute cu picioarele-n nisip, cu seri în care să respir prin toți porii briza, să alerg dimineața pe plajele imense. În Casablanca ai impresia că toți localnicii aleargă dimineața – pe plajă, pe faleză, pe stradă, printre mașini, peste tot. E ca un sat olimpic în care atleții fac ultimele antrenamente înainte de marea competiție. E un spectacol ireal.

Maroc editate (61)

Și-apoi e Ea, Moscheea Hassan al 2-lea, cea mai frumoasă din câte am văzut până acum. Trei sferturi din moschee e înconjurată de apă și se contopește perfect cu oceanul, restul e pe uscat dar chiar și bucățica asta te copleșește prin dimensiuni, frumusețe, perfecțiune. E a 3-a cea mai mare moschee din lume- după Mecca și Medina și, ce e și mai impresionant, e nouă și a fost construită în doar câțiva ani. A fost terminată în 1993 iar minaretul moscheii este cel mai înalt din lume (are peste 200 de metri).

Maroc editate (70)

Drumurile în Maroc

Am mers mai bine de 1500 de kilometri pe șoselele din Maroc, drumurile sunt în general foarte bune, asfaltul e proaspăt turnat iar în munți – High Atlas se lucrează de zor la lărgirea șoselei, motiv pentru care sunt câteva blocaje. Din Casablanca în Fes (via Rabat) se merge numai pe autostradă (cu plată), care e impecabilă. În general șoselele din Maroc nu sunt aglomerate, multe dintre mașinile pe care le-am văzut la drum lung erau închiriate din Spania, pentru tururi turistice. Prin zonele deșertice bate vântul, ici-colo vezi câte o mașină, mai degrabă trebuie să fii atent la cămile și turme de căprițe.

Maroc editate (189)

Cea mai frumoasă zi

Pe cămile ne-am început una dintre cele mai frumoase zile din cele petrecute în Maroc, ne-am trezit cu noaptea-n cap, când cerul deșertului era încă plin de stele, și-am plecat încet spre dune, unde am așteptat cuminți să răsară soarele. Noaptea dinainte ne-am petrecut-o într-o tabără de corturi, am stat la povești cu touaregii (locuitori ai Saharei) în jurul focului din mijlocul taberei și-am urcat cu ei la miezul nopții pe dune să vedem miliardele de stele.

Maroc editate (78)

Prejudecăți despre Maroc și marocani

Mă așteptam să găsesc un Maroc teribil de nebun, murdar, cu cetățeni necivilizați, nepoliticoși, gata să te hărțuiască la orice pas. De fapt, Marocul pe care l-am văzut noi e mai liniștit decât cerul înstelat al Saharei, oamenii sunt binevoitori și gata să te ajute cu orice informație, dacă vorbești franceză ai 99% șanse să te înțelegi cu oricine de pe stradă, cele mai multe orașe din Maroc sunt mai curate decât Bucureștiul sau unele orașe de provincie din România.

Cu hărțuiala e de discutat. Dacă păstrezi o decență vestimentară, dacă nu îți manifești dragostea în public și mai ales dacă niciodată, dar niciodată nu începi să negociezi pentru un obiect dacă nu ai intenția să îl cumperi, totul va fi bine. Altfel, o să ai neplăcuta surpriză să ți se șoptească vorbe dulci la ureche sau, din contră, să strige marocanii în gura mare după tine, să alerge vânzătorii după tine pe stradă, să te tragă de mânecă și să se înfurie destul de tare dacă le-ai irosit timpul prețios fără să cumperi ceva din magazinul lor.

Maroc editate (24)

Negocierile în souks

Treaba asta cu negocierea chiar și pentru o plăcintă e pe cât de fascinantă și haioasă, pe atât de obositoare. Prețurile în magazinele din souks (echivalentul bazarelor turcești) sau la orice tarabă de pe marginea drumului sau din orașele mici, în anticariate și buticuri sunt cel puțin duble față de cât face. De fapt, se spune că prețul corect este doar o treime din cât cer comercianții și pe asta am mizat și eu la fiecare negociere.

Maroc editate (166)

Marrakech – ori îl iubești, ori îl urăști

Când începusem să cred că nimic din ceea ce citisem despre Maroc nu corespunde realității din teren, am ajuns în Marrakech – probabil cel mai nebun oraș din câte am văzut. Ne-a luat pe nepregătite și ne-au bulversat complet fumul gros care plutea în aer de la mașini și motociclete, zgomotul infernal produs de scutere și marocani care țipau din toate părțile, mizeria de pe străzi, străduțele înguste din medina, drumul complicat de la mașină la hotelul nostru – riadul în care am stat.

Maroc editate (132)

Mâncarea marocană

Se spune despre bucătăria marocană că e una dintre cele mai fascinante, colorate și diverse din lumea întreagă. Mie mi s-a părut destul de limitată și de plictisitoare – supă de legume, tajine de pui, tajine de vită, cous cous, frigărui, foarte rar miel, salată, portocale și rodii la desert. Am mâncat în fiecare zi tajine și m-am bucurat când am fost în casa unor localnici care ne-au învățat cum se gătește tocănița asta marocană care e pe cât de simplă pe atât de gustoasă, e o combinație de arome, texturi și gusturi într-un singur vas încât nu te poți opri din mâncat.

Nu cereți hummus în Maroc! Nu există așa ceva în bucătăria marocană!

Maroc editate (33)

Hotelurile în Maroc

Toată lumea știe că nu există un sistem internațional de acordare a numărului de stele pentru hoteluri. Fiecare țară, mai ales în afara Europei, are propriile criterii după care pune mai multe sau mai puține stele pe frontispiciu. Cei mai mulți știu și că în țările arabe standardele nu sunt la fel de înalte ca în Europa, așa că riști să-ți strici vacanța din start dacă te aștepți la lux și curățenie impecabilă chiar și într-un hotel de 4 stele.

Maroc editate (40)

În cele 8 zile ale turului nostru prin Maroc am stat și la cort și la hoteluri de 4 stele și, afarăde unul singur care era prea modern pentru gustul meu, celelalte au fost din poveste. Să stai într-un riad e recomandarea de pe buzele tuturor atunci când îi întrebi ce e de făcut în Maroc și am înțeles de ce spun asta abia când am ajuns acolo. Riadurile sunt case de locuit (Marrakech, de exemplu, încă sunt multe astfel de riaduri în care locuiesc familii obișnuite), fără ferestre către stradă dar cu grădini interioare descoperite (le-aș spune mai degrabă curți), cu fântâni arteziene sau cel puțin un ochi de apă, cu terase pe acoperiș. Multe dintre riaduri au fost restaurate și sunt astăzi hoteluri, pe mine cel în care am stat noi m-a dus cu gândul la vechile case săsești care sunt acum case de oaspeți – cu personal puțin dar dedicat, cu camere puține, intimitate și sentimentul că orice s-ar întâmpla dincolo de zidurile casei, acolo ești în siguranță.

Mi-au plăcut la fel de mult și kasbahurile – casele tradiționale fortificate din chirpici, care arată toate ca niște palate impunătoare, uneori aveam impresia că totul e un decor din desenele animate cu Ali Baba și cei 40 de hoți sau Aladin și lampa fermecată.

Maroc editate (162)

Marile dezamăgiri în Maroc

Aveam mari așteptări de la Fes – capitala artizanatului în Maroc și mă pregătisem cu toată ființa pentru vitiza la tanneries – locul unde se vopsește de sute de ani pielea, unde umblă vorba că mirosul este insuportabil dar spectacolul vizual este de neuitat. Tanneriile sunt in proces de restaurare de câteva luni, n-am văzut decât câteva magazine cu produse din piele, din care am ieșit cât de repede am putut, căci vânzătorii erau puși bine pe treabă și începuseră deja războiul psihologic al negocierii.

În Maroc puține au fost locurile în care ce era la vânzare avea și un preț afișat. Aproape totul se negociază și pe mine asta m-a obosit teribil. Câteva zile după ce am ajuns acasă mintea încă îmi era setată în limba franceză și la supermarket m-am surprins făcând calcule cu jumătăți și treimi de preț. Cu toatea acestea, a fost un exercițiu de integrare într-o cultură care ne este străină, despre care credem că știm multe și de fapt nu știm nimic.

Maroc editate (1)

Mi-ar fi plăcut să stau mai mult în fiecare loc, să mă conectez mai mult la tradițiile marocane, să îi descos mai mult, să îi înțeleg mai bine. Nu e rost de turism clasic, de bifat atracții turistice din ghidurile printate aici. Marocul însuși este o atracție dar nu neapărat prin obiectivele turistice, ci prin felul în care fiecare locuitor se zbate să scoată de la turiști și ultimul bănuț, despre cum îți vând cârpe din poliester ambalate într-o poveste cu păr de cămilă ori mătase de cactus sau despre cum își respectă tradițiile și își duc traiul ca acum o mie de ani deși prin fața caselor lor trec zilnic zeci, poate sute de autocare pline cu turiști.

***

Am învățat în această călătorie că n-ai ce să cauți în Maroc dacă nu ești tolerant, dacă vrei să te lauzi la prietenii de acasă că ai văzut 50 de obiective turistice într-o săptămână, dacă nu ești deschis la minte și la experiențe noi. Nu toată lumea e pregătită pentru spectacolul lumii marocane, nu toată lumea înțelege că e o experiență nemaiponenită să dormi peste noapte la hotarul deșertului Sahara și să vezi stelele prin „acoperișul” camerei sau să afli secretele bucătăriei de la localnici. Dacă nu înțelegi toate astea și nu pleci la drum fără prea multe prejudecăți, mai bine îți cumperi bilet la Paris, te cazezi la Hilton și îți golești portofelul pe cumpărături pe Champs Elysee. Marocul nu e pentru oricine!

Maroc editate (141)

® Fotografii by Augustin Radu & TravelGirls.ro cu Sony A58

Notă: Am fost în Maroc cu cititorii noștri în perioada 10-18 octombrie 2015, cu Explore Travel și TAP Portugal 

__________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, intră în Gașca celor mai plimbărețe fete din România!
Urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

5 COMENTARII

Lasă un răspuns la TravelGirls.ro împlinește 5 ani | TravelGirls.ro Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.