La ora 6 dimineaţa cobor din tren şi încerc să ma lămuresc unde sunt şi ce caut aici. O gară pustie şi nu prea arătoasă apoi o autogară plictisită, nişte câini somnoroşi şi o localnică ce arată spre înainte. Merg pe mâna ei şi mă îndrept spre centrul oraşului Alba Iulia. Şterg o bancă de rouă şi aştept să se trezească oraşul.
După ce răsare soarele, merg la o benzinărie pentru cafea. Toate celelalte magazine şi cafenele sunt închise. Angajaţii, doi ardeleni sadea, mă întreabă care îmi e traseul, îmi dau câteva indicaţii şi-mi urează drum bun. Îmi fac curaj şi mă apropii de una dintre porţile Cetăţii Alba Iulia. Ferdinand şi Maria mă întâmpină fără să schiţeze un zâmbet şi mă poftesc în curtea interioară.
E încă prea dimineaţă şi toţi sunt cam anchilozaţi. Nici Mihai Viteazul nu pare să fie mişcat de vizita mea. El păzeşte Muzeul Unirii din 1968, de la aniversarea semicentenarului Unirii Transilvaniei cu Romania.
Am impresia că am intrat pe poarta greşită şi am nimerit în alt film. Unul din secolul 18, cu gărzi pedestre şi călare. Soldaţii sunt îmbrăcaţi în uniforme militare austriece şi par că păzesc ceva. Scot harta şi verific, ceva pare în neregulă.
Mai merg puţin pe cărare şi sper să găsesc cuprinsul poveştii în care tocmai am intrat. O domniţă îmi iese în cale şi mă ademeneşte să intru în subteran. E clar, încă nu m-am trezit. Visez prinţese, soldaţi şi, sper eu, cavaleri. Mă trezesc însă într-o camera de tortură.
Cer îndurare şi lanţurile temniţei îmi sunt desfăcute. Dar nu pentru mult timp. Un soldat mă conduce în altă temniţă, una cu poveste. Aici a fost închis însuşi Horea, conducătorul principal al răscoalei ţărăneşti din 1784-1785.
Visul se transformă într-un câmp de luptă. Sau o platformă de artilerie plină de tunuri care în fiecare sâmbătă, la 12:10 execută câte o salvă de onor în cinstea drapelului municipiului Alba Iulia, arborat pe zidul cetăţii Alba Carolina.
După prima salvă mă trezesc cu adevărat şi înţeleg ce se întâmplă. Am scăpat de spânzurătoarea care stă pregătită parcă pentru intruşi şi am ajuns la grajduri. Acolo caii sunt pregătiţi pentru defilarea zilnică între porţile cetăţii începând cu ora 11:30 în cadrul ceremonialului de schimbare a gărzii. Asist la spectacol fără să clipesc.
Nu e un vis, cetatea Alba Iulia este una dintre cele mai bine conservate fortificaţii de acest gen din Europa şi cea mai mare din România. Mergi acolo într-o zi ca să trăieşti o poveste. Una cu prinţese şi cavaleri.
_____________________________________________________________________________
Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe Facebook, Twitter și abonează-te prin RSS la articole.
- Secretul nostru pentru vacanțe cu adevărat relaxante - 18 iulie 2019
- Cu bebel și cățel în Deltă: review Green Village Resort Sfântu Gheorghe - 1 noiembrie 2018
- Cât de mult ne ajută telefonul în vacanță în străinătate - 19 iunie 2018
Frumos, sper sa ajung si eu cat de curand 🙂
să mergi, Anca. merită din plin! iar un weekend ardelenesc e întotdeauna binevenit. 😉
intradevar este ceva de vis, eu merg aproape in fiecare zi cu fetita mea prin cetate si inca nu ne-am plictisit de fiecare data descoperim altceva, eu sunt din Alba Iulia si sunt mandra va asteptam pe toti cu drag
mulţumim, Alina! cetatea asta este probabil cel mai bun exemplu de conservare şi de cum ar trebui să se facă turism în ţară. jos pălăria! bravo, Alba Iulia!
si eu am fost si e super cetatea! mai ceva ca in Roma si nici pe departe la fel de promovat…
Buna ziua, sunt purtatorul de cuvant de la Sc Grup Corint SA, care administreaza Traseul celor Trei Fortificatii. In primul rand sunt foarte bucuros sa vad ca ati apreciat ceea ce ati gasit la Alba Iulia, mai ales in conditiile in care ati calatorit mult si ati vazut multe. As vrea sa va cer permisiunea de a ma folosi de acest articol, pe care l-ati scris pentru a scoate in evidenta faptul ca cei ce ne viziteaza sunt placut impresionati de Cetatea Alba Carolina si de oras. Voi mentiona sursa si voi da si link-ul catre articolul dvs. Materialul meu ar urma sa apara in cateva publicatii locale. Va multumesc si va mai asteptam la Alba Iulia.
mulțumesc mult 🙂
v-am răspuns pe email.
[…] numără “Povestea cu prinţese şi cavaleri la Cetatea Alba Iulia”, scrisă de Narcisa de la Travelgirls.ro. Iată câteva rânduri: “…îmi fac curaj şi mă apropii de una dintre porţile Cetăţii […]
Multumesc 🙂 .
[…] Maria dintr-un autobuz vechi și zgomotos după 110 km de zdruncinuturi pe serpentine ce vine de la Alba Iulia. Nici n-apucăm bine să ridicăm rucsacurile în spate că văd peste drum o casă care seamănă […]
[…] pe Maria și am plecat la drum. Nu ne era foarte clar unde. Știam că vrem să ajungem la Sibiu, Alba Iulia, Sighișoara și munții din jurul lor. N-aveam niciun program stabilit. Doar o hartă mare, 10 […]
[…] călătoreşti într-acolo şi să vezi cât de fantezistă ori ba a fost descrierea autorului sau cât de aproape de adevăr a fost imaginaţia ta. Sigur vei avea surprize. Eu ţin minte cât de mult mi-am dorit în şcoala generală să merg în […]
[…] motivele pentru care să iubești Brașovul, Sibiul ori Sighișoara. Merită din plin să faci o escapadă în Alba Iulia ori mai la nord în Sighetul Marmației. Mai mult de atât, orașele în care ne-am născut sau în […]
🙂 eu sant nascuta aici ,in Alba Iulia,dar de 7 ani sant in Sicilia,imi lipseste mult locurile unde am crescut….ai spus bine :,,povesti cu printi si printese <3……..o zi buna .
[…] Dar cel mai mult îmi place că prin cetate mișună tot soiul de personaje care mai că te fac să crezi că ai nimerit într-o poveste cu prinți și cavaleri. […]