Se zice nu poţi spune că ai vizitat Spania şi în mod special provincia Asturia dacă nu ai vizitat măcar un far. Îmi şi imaginam un turn de semnalizare maiestuos, suspendat pe faleză înaltă, cu vedere spre un Atlantic sclipitor. Nu-mi puteam scoate imaginea asta închipuită din minte şi m-am încăpăţânat să văd o astfel de construcţie încă de când am citit prima data despre celebrele faruri asturiene.
Ce-i drept, Spania e o ţară de navigatori şi asta nu de azi, de ieri ci de secole. Din dorinţa de a cuceri ţinuturi noi, spaniolii navigau fără ajutorul tehnologiei din ziua de azi. Singurele lor repere erau focurile mari de pe marginea stâncilor periculoase. Iar când vremea era neprielnică şi ţărmul se afla în ceaţă, navele erau avertizate prin bătăi de clopot sau prin lovituri de tun. Abia mai târziu au apărut farurile. Primul a fost cel din Alexandria, construit în anii 323-270 Î.Hr. În vremurile noastre, farurile sunt echipate cu emiţătoare radio şi cu sisteme de reflectare a semnalelor radar ale navelor. Navigaţia modernă cu sisteme radar a redus considerabil importanţa farurilor.
Farul San Juan, cel pe care l-am vizitat eu, se află în Aviles şi e aşezat pe un mic avanpost încântător, într-un loc cu stânci calcaroase şi golfuri ascunse, asemenea unor fiorduri. Din 1861, farul acesta ghidează marinarii spre intrarea în port. Dacă pe atunci funcţiona pe bază de ulei de măsline şi mai apoi cu parafină pentru a produce o lumină roşie vizibilă pe o rază de 10 mile, în 1940 acesta a fost electrificat şi mai apoi echipat cu o sirenă electromagnetică. Abia în 1957 a fost modernizat cu un sistem ce luminează până la o distanţă de 17 mile marine. Astăzi, farul din Aviles îşi face treaba în continuare. De la 50 de metri deasupra mării, el ghidează navele ce se apropie de coastă sau chiar le ajută să intre în port.
Cum ajungi la farul San Juan.
Dacă ajungi în Asturia şi vrei să guşti câte puţin din tot ce are de oferit, atunci cei 40 km pe care trebuie să-i faci cu maşina din Oviedo sunt o nimica toată. Mai există şi varianta cu autocarul Alsa: costă 2,30 Euro biletul şi durează 30 minute. Când ajungi în Aviles, trebuie să mergi pe partea dreaptă a estuarului, să treci prin şantierul naval şi să urmăreşti indicatoarele ce te conduc până la far.
Când jungi la far, observi că este îngrădit. Asta pentru că, spre deosebire de alte faruri, acesta este funcţional, nu are un muzeu şi nu este locuit. Cineva chiar munceşte acolo. Gardurile sunt însă permisive şi poţi vedea o ancoră imensă care stă acolo de zeci de ani. Nicio plăcuţă informativă, nicio informaţie pe Internet despre ea. Eu sunt însă sigură că are o poveste interesantă.
La 40 de metri mai jos, oceanul e calm şi nu face prea mult zgomot când loveşte stânca. Deasupra, cerul s-a înseninat. E semn că navele sunt în siguranţă şi vine o noapte liniştită pentru far.
_____________________________________________________________________________
Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe Facebook, Twitter și abonează-te prin RSS la articole.
- Secretul nostru pentru vacanțe cu adevărat relaxante - 18 iulie 2019
- Cu bebel și cățel în Deltă: review Green Village Resort Sfântu Gheorghe - 1 noiembrie 2018
- Cât de mult ne ajută telefonul în vacanță în străinătate - 19 iunie 2018
Foarte frumos comentariul Narcisa,eu am un baiat care lucreaza in Aviles.Felicitari.