Cum să nu iubeşti Dobrogea de Nord?

elefant.ro

Despre Dobrogea se vorbește mult, mai ales când vine vorba de Munții Măcinului, despre Delta Dunării ori despre litoral. Sunt atât de multe motive pentru care merg acolo încât nu știu cu ce să încep. Mă gândesc mai intâi că e singurul loc din țară unde găsești munți, chei, mare, deltă, bălți cu mult pește și, bineînțeles Dunărea. Și nici nu trebuie să bați prea mult drum să le vezi pe toate. Ai însă nevoie de mult timp și de patru anotimpuri pentru că în fiecare sezon Dobrogea de Nord are altă față și altceva de oferit.

De ce îmi place Dobrogea de Nord?

Îmi place pentru că găsesc aici cetăți și fortificații antice dar și medievale la tot pasul, unele de prea puțini știute. Enisala și Argamum poate sunt cele mai cunoscute dar pământul geme de ruine cu povești multe: Dinogeția – aproape de Galați, Noviodum – la Isaccea, pe drumul care leagă Tulcea de Galați, Aegessus – în Tulcea și lista e lungă.

Îmi place pentru că Delta te pândește la tot pasul. Și nu mă gândesc acum doar la Sulina ori la Sfântu (Gheorghe). Până la stațiile terminus, navele care pleacă din Tulcea opresc și în alte locuri, mai puțin cunoscute, mai puțin atinse de turism, cu localnici primitori și mâncăruri delicioase: Mila 23, Maliuc sau Crișan. Și-apoi, poate nu știai dar nu e nevoie de o cursă de câteva ore pe apă (și destul de piperată, pentru că un preţul unui singur bilet, până la Sulina și Sfântu Gheorghe e 40 de lei) pentru a ajunge în Deltă.

Citește și Ce să faci o zi la Măcin

Îmi plac câmpurile înroşite de maci de la începutul lunii iunie, libelulele colorate care zboară iute de colo-colo, caii sălbatici de la Letea, vinurile dobrogene, peştele proaspăt aruncat într-un ceaun pentru borş şi pentru satul bunicilor, în care bucata asta de ţară mi-a devenit de-a lungu anilor atât de dragă.

Cum ajungi în Dobrogea de Nord

Sunt patru puncte importante din care poți pleca în periplul prin Dobrogea de Nord: Tulcea, Măcin, Galați și Cernavodă. De fapt, traseele turistice pe care ți le propun sunt pe rutele Galați – Tulcea și împrejurimi și Cernavodă – Măcin – pe brațul vechi al Dunării. Te asigur că pe ambele drumuri vei descoperi o mulțime de locuri surprinzătoare și vei dori negreșit să te întorci aici.

Vezi Timelapse Delta Dunării

Unde te cazezi

În zona Parcheş-Somova, e Delta Nature Resort – un complex de 5 stele iar hoteluri găseşti în Tulcea chiar pe faleza Dunării.  Poţi să încerci şi în Pădurea Babadag, la 2 iepuraşi. Cel mai bine însă este să cauţi cazare în satele din nordul Dobrogei. Te asigur că sunt pensiuni sau localnici dispuşi să îţi închirieze o cameră peste noapte şi, de ce nu, să te invite la masă. Deşi nu am fost acolo, am auzit că Enisala Safari Village e un loc unde simţi Dobrogea prin toţi porii.

sursa foto

Unde şi ce să mănânci

Dobrogea e un soi de restaurant cu meniu internațional. Dacă îți plac baclavalele ori ghiozdomelele, adică mâncăruri cu influenţe turceşti, mergi în Tulcea sau în Mahmudia. Dacă preferi pastele, risotto ori ciabatta, trebuie să dai o fugă la Greci, să-i cunoști pe italienii de aici. Varanițe, nalangâte, piroști – bunătățile astea rusești le găsești în special în Slava Rusă sau în Slava Cercheză.

Citește și La Curtea Regală bei din vinurile Casei Regale

Mai mult decât atât, în satele de pescari din Delta Dunării se fac sarmale, mititiei, ardei umpluţi ori chiftele – toate din bucăţi zdravene de ştiucă ori şalău. Despre borşul de peşte, plachie şi saramura de scrumbrie n-are rost să mai amintesc pentru că sunt, pe bună dreptate, un brand al Deltei.

Ce e de văzut

Satele comunităţilor de ruşi-lipoveni sunt must see. Casele sunt colorate în albastru strălucitor – da, așa sunt acoperișurile din Santorini, baia cu saună din fiecare curte sau femeile gătite ca niște păpuși matrioshka care se adună pe la sărbători şi cântă şi dansează sunt motive suficient de bune să mergi la Jurilovca ori la Slava Rusă. Unde mai pui că bisericile lipoveneşti sunt speciale iar cele ruseşti sunt adevărate bijuterii, asemănătoare cu cele din Moscova iar despre mâncaruri nu pot spune decât: Delicios!


În nordul extrem al Dobrogei de Nord, de puţină vreme, a răsărit de nicăieri şi cred că în mai puţin de jumătate de an, o şosea ca-n palmă. Prin mijlocul podgoriilor de la Niculiţel iar primăvara prin câmpul de maci sângerii, şi-au făcut loc 3 drumuri care formează Triunghiul Mănăstirilor. Celic-Dere, Saon, Cocoş dar şi Basilica Paleocreştină de la Niculiţel sunt cele 3 mănăstiri dobrogene incluse în acest circuit turistic. Dincolo de importanţa religioasă a circuitului ăstuia, drumul până la Saon, de exemplu, este de vis. Mănăstirea se află pe malul apei, într-o zonă aproape necunoscută a Deltei: complexul de lacuri Somova-Parcheş. Cum am mai spus-o de multe ori, Delta nu înseamnă doar Sulina şi Sfântu Gheorghe!

Citește și Abuzuri în Delta Dunării

Din Somova până la Tulcea sunt doar 15 km şi îţi recomand o plimbare pe strada Independenţei, până pe Dealul Monumentului. E partea veche a oraşului iar vestitul Acvariu îl găseşti vizavi de Hotelul Delta.

Din Tulcea, de-a lungul drumului judeţean 22C, sunt câteva locuri pe care e păcat să le ratezi. E cea mai uşoară cale de a pătrunde până în inima Deltei Dunării, pentru că drumul este asfaltat până la Dunăvăţul de Jos. Până acolo însă, opreşte-te şi în Mahmudia şi Murighiol.

Dacă treci Dunărea cu bacul pe la Smârdan (Brăila) sau pe la Galaţi, urmează indicatoarele spre Măcin. Nu ştiu dacă Parcul Naţional Munţii Măcinului mai are nevoie de vreo prezentare. Cert e că nu doar Vârful Ţuţuiatu ori şi mai simplu, Greci merită atenţia dacă ajungi în zonă. De exemplu, poţi face o degustare de vinuri dobrogene, din podgoriile de aici, la Curtea Regală (să guşti din vinurile furnizorului oficial al Casei Regale a României) sau să mergi la Turcoaia, să vezi Lacul Iacobdeal, format pe locul unei foste cariere de granit.

sursa foto

Dacă treci Dunărea pe la Hârşova, mergi pe DN22A spre Ciucurova, apoi prin Slavele Rusă şi Cercheză prin mijlocul Pădurii Babadag până în oraşul Babadag şi Enisala. După o vizită la cetatea de deasupra apelor, mergi spre Jurilovca şi de acolo la Cetatea Argamum şi Capul Dolojman. Adică pe malul Lacului Razim, de unde pleacă zilnic şalupe (în timpul verii) spre binecunoscuta Gura Portiţei.


La graniţa dintre Dobrogea de Nord şi cea de Sud sunt alte câteva comori care abia aşteaptă să fie descoperite. De la Jurilovca mergi pe DJ222 până la Ceamurlia de Jos, urmează E87 până în Mihai Viteazu şi fă stânga pe DJ226 spre Cetatea Histria – pe malul Lacului Sinoe.

De aici, fă cale întoarsă şi ţine drumul spre Cogealac şi mai departe, spre Cheile Dobrogei. Stau ascunse cuminţi, de mii de ani, între localităţile Cheia şi Târguşor. Prima dată le-am zărit în întâmplător, din tren, pe drumul de la Bucureşti la Tulcea. Pe podul feroviar de la Târguşor au apărut dintr-o dată nişte stânci golaşe, rotunjite de vânturile dobrogene.


Cum te echipezi?

Depinde. Dacă vrei să escaladezi Munţii Măcinului şi să urci pe Ţuţuiatu, trebuie să ai echipamentul necesar unei zile pe munte. Nu te lăsa păcălită de faptul că înălţimea maximă nu trece de 500 de metri şi să mergi în jeanşi şi încălţăminte sport. Dacă ajungi vara, nu uita cortul pentru că sigur îţi vei dori să înoptezi sus.

Dacă mergi în Deltă, e o idee bună să ai în bagaj un spray ori o cremă împotriva ţânţarilor dar şi costumul de baie.

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.
Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

19 COMENTARII

  1. Chiar ca mi s-a facut acum dor de o calatorie spre Dobrogea. Ultima data am fost cu trenul, exact in iunie, campurile nesfarsite de maci erau fantastice. Pentru cazare, eu as recomanda pensiunile mici, ale localnicilor.

    • Cred ca Dobrogea de la jumatatea lui mai pana pe la inceputul lui iunie e o destinatie obligatorie. Daca vad o fotografie cu un camp de maci si ceva munti in spate, imi spun ca sigur e de acolo 🙂

  2. Enisala Safari Village este un loc care trebuie vizitat neaparat. Am fost anul trecut acolo si am zis ca nu e adevarat cat de frumos a fost.

  3. […] Sunt de părere că o călătorie adevărată prin lume te poate învăța mai multe decât câțiva ani de școală. Nu vei uita niciodată capitalele țărilor pe care le-ai vizitat sau înălțimile vârfurilor cucerite și cu siguranță vei înțelege mai bine cum să socotești în fața unui ghișeu de schimb valutar. Adevăratul test de limbă străină, după ani și ani de gramatică în școală, este la fața locului, când începi să-i povestești unui străin despre țara ta. Tot atunci realizezi că nu ai acordat prea multă atenție orelor de istorie în generală și cu fiecare călătorie în țările din jurul României afli mai multe despre influențele asupra țării noastre. […]

  4. Enisala genoveza se cheama de fapt Heracleea
    Cetatea veche de la Isaccea este Noviodunum, iar cea de la Tulcea Aegyssus
    Macin este de asemenea o asezare veche, numele din antichitate Arrubium.
    Denumirile curente ale localitatilor de mai sus sunt de sorginte turca.

    La Crama Dobrogeana intr-adevar veti avea parte de clipe de neuitat, iar vremea de afara nu va va influenta prea mult buna-dispozitie.

  5. […] Încă de la start mi-am spus că voi trata această tură nu ca pe o competiţie pentru că nu este, nu ca pe o provocare ci, simplu, o călătorie de (auto)cunoaştere.  Am făcut de nenumărate ori drumul până la mare cu maşina şi niciodată nu m-am bucurat de traseu în sine ci doar de ajunsul la destinaţie. Acum aveam şansa (pentru foarte, foarte, foarte, dar foarte mult timp) să mă desfăt cu mirosul şi culorile lanurilor de rapiţă, să mă hlizesc la copiii din sate ieşiţi curioşi pe la porţi, să mă răcoresc la umbra fiecărui pâlc de copaci, să traversez Câmpia Bărăganului ca mai apoi să cuceresc Dealurile Dobrogei. […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here