Sinaia Forever

Sinaia Poiana Stanii Stana Regala

Ştim cu toţii că staţiunile de pe Valea Prahovei şi, în mod particular Sinaia şi Buşteni, sunt cele mai căutate de turişti şi pe timp de vară dar şi iarna şi în extrasezon. Eu însămi am fost aici de vreo câteva zeci de ori şi, de fiecare dată mă găseam vizitând aceleaşi locuri – Peleşul şi suita de castele din jur, Babele şi Sfinxul, cota 1400 ori Dihamul.

De data asta am găsit alternativă la deja binecunoscutele obiective turistice din Sinaia, pentru care mii de turişti umplu staţiunea săptămână de săptămână; câteva locuri pentru care cred că voi reveni şi la iarnă.

Prima oprire, după cele câteva zile petrecute la Padina, a fost în Poiana Stânii, la vreo 6 km de centru Sinaiei. Văzusem cu ceva timp în urmă un reportaj interesant despre Stâna Regală aşa că mi-am zis, încă de atunci, că următoarea vizită în Sinaia va presupune şi o escală în Poiana de la poalele Pietrei Arse.

Traseul din Sinaia spre Stâna Regală este marcat cu bandă albastră și ai de ales între şoseaua pietruită care se desprinde din drumul ce duce către cota 1400 sau fosta potecă regală care porneşte de lângă Peleş. Se spune că membrii familiei regale făceau adeseori plimbări pe poteca pietruită, străjuită de balustrade, până în Poiana Stânii.

Drumul se opreşte la 1290m altitudine, într-o poiană de unde se deschide o panoramă spre Crucea de pe Caraiman, şi Piatra Arsă. De aici, poteca marcată cu bandă albastră continuă până la Cabana Piatra Arsă (alt. 1950 m) şi, mai apoi, până la Cabana Babele şi Vârful Omul, pe traseu cu bandă galbenă.

Stâna Regală – Povestea

Pe vremea regilor României, Poiana Stânii făcea parte din Domeniul Regal, adică teritorii deţinute de statul român, date în administrarea Casei Regale care exploata pământurile, reuşind astfel să se autofinanţeze. Aşadar, în Poiana Stânii existau în acei ani o cireadă de vreo 70 de vaci de rasă nemţească, grajduri, locuinţele angajaţilor dar şi o cabană în stil austriac, cunoscută azi sub numele de Vila BCR. Biserica maramureşană din lemn, adusă de Carol al II-lea, a fost strămutată în 1951 la Techirghiol, unde se află şi astăzi.

Membrii Casei Regale nu foloseau Poiana Stânii doar pentru plimbările liniştite în acest loc retras dar şi pentru organizarea unui soi de petreceri câmpeneşti. Astfel, invitaţii Regelui şi Reginei cunoşteau îndeaproape obiceiurile româneşti, oamenii locului şi, bineînţeles, gustau din bunătăţile tradiţionale, aşa cum s-a întâmplat în 1933, la aniversarea a 50 de ani a Castelului Peleş.

De altfel, ce mi-a plăcut mie aici, în afară de pajiştea din faţa cabanei, pe care se odihneau, după urcuşul greu, cei care au venit pe jos, a fost mâncarea. Meniul e pe măsura numelui cabanei – regal: labă de urs, ciorbă de mistreţ, oaie la ceaun, prepeliţe vânătoreşti şi, preferata majorităţii, ciorba de fasole cu afumătură, în pâine.

Mirosul mâncărurilor bolborosind la foc mic, din lemn de brad, în ceaune uriaşe, grătarul sfârâind de bucăţile de mistreţ şi decorul rustic te conving să guşti din bunătăţile de aici, chiar dacă nu ţi-e foame.

Îţi recomand ca înainte de masă să dai o fugă până la Stânca Franz Joseph. După vreo 5 minute de mers prin pădure, pe o potecă ce urcă chiar din spatele cabanei, pe lângă chioşcul cu delicii pe post de suveniruri, ajungi pe stânca Franz Joseph. Se spune că însuşi regele Carol I a venit aici cu împăratul Austro-Ungariei, în timpul vizitei oficiale ale suveranului, pentru a-i arăta toată Valea Prahovei. Poate nu ştiai, dar în anul 1896 la Predeal era graniţa dintre România şi Imperiul Austro-Ungariei.

După o binemeritată pauză de masă, am plecat spre Gara Sinaia. Un banner care promova o expoziţie de trenuleţe mi-a atras atenţia. Aveam să aflu că sunt doi ani de când trenurile în miniatură şi-au găsit loc într-o anexă a gării şi că nu e vorba de ceva temporar, aşa cum crezuzem iniţial.

Preţul biletului este 6 RON/adult

Machetele de trenuri, căsuţele de secol XVIII, fotografiile trenurilor cu aburi şi câteva obiecte de mobilier din visteria CFR-ului fac deliciul vizitatorilor. Copiii pe care i-am văzut în sala de expoziţie erau de-a dreptul fascinaţi, mai ales că există un loc unde se pot juca cu trenuleţele electrice.

Ce mi-a plăcut însă cel mai mult a fost cafeneaua cochetă aflată în aceeaşi încăpere cu muzeul improvizat: Cafeneaua Gara Regală. Înconjurată de fotografii de epocă, trenuleţe grăbite să ajungă la destinaţie şi o barmaniţă amabilă, cu care ne-am întins la poveşti, nu am simţit trecând cele două ore pe care, de obicei, le petrec în săli de aşteptare mizere.

Dacă tot ce ştiai până acum despre Sinaia se rezumă la Peleş, Pelişor, cota 1400 şi festivalul SINAIA FOREVER, poate că ar trebui să te urci în tren ori în maşină pentru că încă nu ai văzut totul. Nu uita că din Sinaia se ajunge foarte uşor în Cheile Zănoagei şi ale Tătarului şi la Bolboci.

Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

18 COMENTARII

  1. Ma bucur mult sa vad un articol despre Stana Regala. E un loc minunat, Crucea se vede minunat si au o mancare foarte gustoasa.
    Nu ma consider gurmanda si nici nu mai tin minte ce am mancat acolo (ciorba cu taietei?) dar stiu ca la final am fost incantata. Si servirea este foarte buna!
    Voi ati apucat sa mancati ceva sau laba de urs v-a taiat apetitul?

    • într-adevăr e un loc foarte frumos. atât Stâna cât şi partea cealaltă, la stânca lui Franz Joseph. îmi pare rău că n-am stat mai mult să lenevim pe iarbă în poiană. o să revin cu siguranţă.

      referitor la mâncare, eu am mâncat ciorbă de fasole în pâine şi a fost bună. preţurile sunt măricele iar servirea a fost întârziată. ce-i drept, am ajuns la prânz şi era full terasa.

  2. @A: iti recomand Riviera. E pe DN1, la iesirea dinspre Busteni. Am fost in noiembrie anul trecut,cand am ajuns si la Poiana Stanii, si a fost foarte ok – de la cazare, masa, pret, ospitalitate. Dar era extrasezon, nu stiu cum sunt preturile acum.

    P.S. Are internet wireless.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.