Am intrat în Galaţi noaptea târziu, după ce strigoii Sfântului Andrei îşi făcuseră deja de cap. Văzut în fugă prin geamul maşinii ca pe un film de groază ce mi se derula prin faţa ochilor, oraşul părea posedat. Maşinării gigantice şi luminoase din care oamenii ţipau ca din gură de şarpe, resturi pe jos, străzi închise, grupuri de oameni grăbiţi pe străzi pustii în mod normal, girofaruri şi poliţişti îngroziţi. Noroc c-am reţinut ce-mi spusese mama şi aveam o căpăţână de usturoi la mine să-mi ţină de pază. Am blocat uşile maşinii şi am calcat acceleraţia spre casa părinţilor.
Mai demult, de frica strigoilor, oamenii se adunau cât mai mulţi într-o casă, ungeau uşa cu usturoi şi o ferecau. Nimeni nu trebuia să rămână afară pentru că strigoii morţi îşi părăseau sicriile iar cei vii trupurile şi umblau nestingheriţi pe drumuri ca să-şi aleagă conducătorul pentru un an de zile. Eram sigură că asta e seara aceea. Legenda părea că devine realitate. E foarte ciudat pentru că până acum, pentru mine, Sărbătorile Galaţiului înseamnau zilele libere când se aprind luminiţele de Crăciun, oraş fremătând cu oameni bucuroşi, miros de vin fiert şi scorţişoară, tarabe cu meşteşugari de la care cumpăr turtă dulce, scene cu muzică şi un final cu artificii. Cel puţin aşa-mi aminteam din copilărie, când am luat parte ultima dată la asta.
Acum lucrurile stau cumva altfel. Deşi Sărbătorile Galaţiului se referă la Sfântul Andrei – patronul spiritual al oraşului şi la ziua naţională ce-i urmează, bişniţarii au invadat oraşul şi au transformat o sărbătoare românească într-o oportunitate de a vine mărfuri de import de proastă calitate la preţuri de unicat. Ce-a mai rămas din ce-mi aminteam eu sunt scenele pentru concertele de seara, meşteşugarii cu mărfuri româneşti şi ţăranii cu mâncare ca la mama acasă. Am încercat anul ăsta să retrăiesc Sărbătorile oraşului aşa cum mi le aminteam, să văd partea bună şi frumoasă a lucrurilor şi aproape că am reuşit.
Mi-am agăţat aparatul de fotografiat compact Nikon Coolpix S3100 de gât şi am fotografiat continuu, discret, fără să dezlipesc aparatul de corp. Nu-ţi voi arăta nici strigoii şi nici mărfurile lor. Îţi voi arăta ce îmi place mie la Sărbătorile Galaţiului şi la oraşul acesta. Îţi voi arăta partea frumoasă a lucrurilor şi cum poţi să le găseşti.















_____________________________________________________________________________
Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe Facebook, Twitter și abonează-te prin RSS la articole.
- Secretul nostru pentru vacanțe cu adevărat relaxante - 18 iulie 2019
- Cu bebel și cățel în Deltă: review Green Village Resort Sfântu Gheorghe - 1 noiembrie 2018
- Cât de mult ne ajută telefonul în vacanță în străinătate - 19 iunie 2018
superb… Am citit cu mare bucurie si emotie si parca am resimtit farmecul acelor vremi pline de culoare si miros imbietor de… sarbatoare.
și ție ți-i dor, a? 😀
Superb scris! Felicitari pentru vazut si partea buna a locurilor, este important sa cultivam frumosul. Mi-au placut la nebunie clovnii in pauza.
mulțumesc, Rose! venind de la tine…
da, trebuie să văd partea bună a lucrurilor. nu mai am timp și nici energie să vad și restul. am venit pentru câteva zile aici și mi-am propus să mă bucur de asta! 😀
e tare fotografia cu clovnii fumand si band bere pe zid. iar pe malnas nu se mananca cel mai bine in galati 😉
🙂 într-adevăr! m-au fascinat toată ziua și i-am pândit până i-am prins.
pe Malnaș eu sunt turist, asta fiind a 3-a oară când ajung în Galați anul ăsta. din experiențele mele, îl încadrez la cele mai bune locuri în care poți mânca. ce recomandări mai ai? am nevoie, nu sunt la curent cu nimic.
recomand ixelles (restaurant belgian), in tiglina, la popescu. dar n-au peste acolo.
peste bun am inteles ca se mananca la ambasador, langa gradina publica sau la pescarus, pe faleza.
alt loc unde se mananca bine este cajou (fostul cafe journal)
ma mai interesez si te tin la curent
aoleo ce prost mă simt! nu știu niciunul din cele enumerate. bine măcar că știu reperele. 😀 mersi tare mult de recomandări, am să le testez!
și ca să vezi ce fată serioasă sunt, am fost în seara asta la Ixelles. îl știam dar nu reținusem că așa îi zice. 😀 foarte bun, de recomandat. mâncare bună, servire bună, prețuri decente. dar nespecific.
[…] la început de decembrie, încă nu m-a pătruns sentimentul de sărbătoare. Deși am fost la sărbătorile Galațiului și deși pe munte se schiază deja, încă nu simt c-a venit iarna. Frunzele ruginii și vremea […]
Mm, miere de coriandru. De asta chiar ca nu am auzit dar cred ca e buna
în sfârşit am testat-o. e foarte bună, are o mică aromă diferită de cea de salcâm. recomand! 🙂
un alt loc super unde se poate manca bine si acceptabil la pret e corabia piratilor fostul stef am fost acolo si e super de fapt merg in fiecare weekend acolo si e super atat personalul cat si ambienta.
mersi de pont! am să testez de Crăciun când merg în Galaţi. 😀
[…] despre locuri noi ori să recunosc un oraş prin cuvintele scriitorului, aşa cum se întâmplă cu Galaţiul din Lorelei a lui Ionel Teodoreanu ori cu Brăila din Europolis de Jean […]
[…] Revenim mereu cu drag la Padina, în Munţii Bucegi. Am lut lecţii de călărie la Cheile Râşnoavei şi am văzut cel mai frumos apus peste Crucea Caraiman. Barajul Vidraru şi Vf. Capra, Masivul Făgăraş Am afla ce înseamnă polul frigului din ţară pe Vârful Mădăraş din Munţii Harghita. Într-un weekend am făcut o oprire şi la Muzeul Ceasului din Ploieşti. Am fost de vreo două ori şi la ruinele Palatului Cantacuzino de la Floreşti, Prahova Păltiniş şi Sibiu – speciale chiar şi atunci când vremea nu ţine cu noi. Am urcat pentru prima dată în turnul de televiziune din Galaţi. […]
[…] cele mai cunoscute dar pământul geme de ruine cu povești multe: Dinogeția – aproape de Galați, Noviodum – la Isaccea, pe drumul care leagă Tulcea de Galați, Aegessus – în Tulcea […]
[…] Suntem gălățence, ne cunoaștem din copilărie, locuim în București cu chirie și avem joburi corporatiste. Dar asta nu ne împiedică să evadăm aproape în fiecare weekend cu rucsacul în spate, într-un loc frumos, fie că e un traseu pe munte, o plimbare într-un oraș sau o mică leneveală în Vama Veche. Iar o dată la vreo două luni, nu ne putem abține să plecăm cu cât mai puțini bani peste hotare. […]
[…] întoarcerea spre Galaţi am trecut prin ceva sate din Oltenia. Sate care aveau atârnate pe garduri şiraguri de tutun puse […]
[…] câțiva ani buni am lăsat Galațiul, părăsindu-l pentru capitală. Mă întorc rar acasă, de sărbători, și de fiecare dată o fac pe fugă. Abia acum realizez că nu am încercat de fapt niciodată […]
[…] pieţe, la tarabele în aer liber ori la vânzătorii ambulanţi. Să ne gândim numai ce succes au târgurile de produse tradiţionale organizate din ce în ce mai des în marile oraşe din România. Numai că nu am inventat noi apa […]
[…] sau din orice alt oraș la vest de Dunăre, mergi până în Brăila, traversează orașul spre Galați, iar la ieșire nu rata străduța la dreapta care te duce până la bac. Acesta circulă de la 6 […]
[…] târgul din Galați de pe faleza superioară a Dunării nu-l vom rata anul ăsta pentru că vom fi acolo în zilele de Crăciun, la părinți. Suntem […]
[…] sau din orice alt oraș la vest de Dunăre, mergi până în Brăila, traversează orașul spre Galați, iar la ieșire nu rata străduța la dreapta care te duce până la bac. Acesta circulă de la 6 […]