Pierre Loti – la o cafea în cimitirul Istanbulului

Orice călător, odată ajuns în Turcia, mai cu seamă la Istanbul, e nerăbdător să guste o cafea turcească, la ibric. Recunosc, prima mea oprire a fost la patiserie, să iau o mână de baclavale. Pentru asta însă trebuie să mergi dincolo de Sultanahmet, adică piața dintre Moscheea Albastră și Hagia Sofia, chiar lângă Basilica Cistern şi Hipodrom, pentru că oraşul însă are o surpriză pentru orice călător : o pauză deasupra Istanbulului, în cimitirul Eyup, printre curmali, arbori sequoia şi pisici.

_______________________________________________________________________

Ei bine, încă de la începutul vizitei mele în Istanbul m-am pierdut în labirintul de străduțe înguste și abrupte din Laleli, am dat apoi într-o piață cu munți de măsline și turci gălăgioși care își promovau marfa și am ieșit pe faleza Mării Marmara unde am mâncat cu poftă câte un sendviș cu scrumbie. Abia după vreo două ceasuri am ajuns în plin centru istoric şi cultural al Istanbulului. Aici, forfotă mare – mulți copii, mulți spanioli, francezi, japonezi și foarte puțini turci. Da, suntem în zona turistică a orașului și nu pot să spun că sunt foarte încântantă.

Vizităm pe îndelete cele două mari culte care se întrec în măreție (Hagia Sofia şi Moscheea Albastră), mergem apoi la Basilica Cistern (care este peste drum de Hagia Sofia și trece aproape neobservată) și dăm o raită la Palatul Topkapi care e tot pe aici. După atâtea nații întâlnite în doar câteva ore, ne dăm seama că ne-a plăcut tare mult atmosfera tihnită de pe străzi și turcii îmbrăcați la costum și Narcisa hotărăște ad-hoc următoarea destinație: o  pauză de cafea turcească la Pierre Loti, în țintirim.

O luăm într-acolo, mai întâi până la Podul Galata și continuăm pe altă faleză, cea a Cornului de Aur. Poți să ajungi la Eyup fie cu autobuzule 39, 55T ori 99A (în jur de 12 stații, biletele se iau de la șofer), fie pe jos, așa cum am făcut eu și ai de bătut la picior vreo 6 km. Să știi că vei întâlni din ce în ce mai puțini turiști pe stradă și, în consecință, nici vorbitori de engleză, fraceză ori… română nu vei întâlni. După ce treci pe sub Podul Halic, trebuie să traversezi pentru că Moscheea Eyup și cimitirul cocoțat pe deal sunt pe partea stângă. Îți vând un pont: fii cu ochii pe băncuțe, care în Istanbul sunt inscripționate cu numele cartierului în care te afli. După ce treci de o mică piaţă civică, cu case tradiţionale din lemn, recent renovate, ajungi la Eyup.

Nu știam mare lucru despre Moscheea sultanului Eyup și am fost uimită de mulțimea de femei care se închinau în fața unui zid azuriu, acoperit cu faianță albastră de Iznik. Spuneam că nu suntem într-o zonă pentru turiști așa că nici vorbă să încerc să mă lămuresc întrebând în stânga şi-n dreapta. Aveam să aflu că femeile musulmame se închinau la în fața mausoleului lui Eyup și că moscheea e loc de pelerinaj pentru turci. Se pare că musulmanii se adunau aici înainte de a pleca la Mecca. Se mai spune că sultanul iubea tare mult copiii, motiv pentru care băieţii sunt aduşi aici după circumcizie iar în bazarul din faţa moscheii se găsesc tot soiul de costume tradiţionale pentru această ceremonie.

De aici, pornesc aleile pietruite ale cimitirului musulman, un adevărat muzeu în aer liber. Mai întai dai de mormintele cu turbanul în formă de lalea, străjuite de ziduri groase de piatră. Apoi întâlnești un immam care pesemne că dă sfaturi prețioase pentru că toată lumea în ascultă cu atenție. La prima intersecție dintre alei se deschide o panoramă a colinei pe care sunt înșirate mii de morminte. Poți să urmezi aleea principală sau să scurtezi drumul escaladând cărările abrupte și înguste. Deși Cafeneaua Pierre Loti este mai tot timpul plină ochi, doar turcii vin aici pe jos, după ce au fost la rugă, la moschee. Turiștii de pretutindeni aleg varianta comodă – cu funicularul.

După cei aproape 10 km parcurși din Sultanahmet până în Eyup și urcușul pe colină, ajungem la Pierre Loti, unde panorama asupra Cornului de Aur te face să uiți toată oboseala. În zare se văd Turnul și Podul Galata, minateretele celor două construcții gigant – Hagia Sofia și Mocheea Albastră strălucesc în zare iar cântecul muezzinului răsună în golf.

Te întrebi, desigur, ce caută o cafenea cu nume franțuzesc în plin cartier istanbulit. Ei bine, se spune că în timpul șederii sale din 1876 în Istanbul, ofițerul de marină Pierre Loti se îndrăgostește de o fată de 18 ani, pe nume Aziyadé. Se pare că fata, care făcea parte dintr-un harem, a fost iubirea vieții lui, purtând până în ziua morții un inel cu numele ei.

La cafeneaua deschisă acum un secol, poți bea bineînțeles cafea la ibric, ceai ori alte băuturi non-alcoolice. Pentru prânz sau cină îți recomand însă unul dintre restaurantele aflate în bazarul din fața moscheii Eyup. Mâncarea pe care o găsești aici e tradițională (uită de șnițelul de pui și de cartofii prăjiți) iar prețurile non-turistice. Pentru un lachmaciun uriaș și un ayran, am plătit 5 YTL.

Am avut parte aici de o experiență destul de ciudată – după ce unul dintre chelneri ne-a ademenit într-o crâșmă, au refuzat să ne servească așa că după vreo 20 de minute de așteptare și semne disperate pe care le-am făcut către ei, am mers într-un alt restaurant. Cu toate astea, zona asta din Istanbul rămâne printre preferatele mele, alături de Fatih (despre care vă voi povesti cât de curând am scris aici): comercianții nu țipă după tine și nu te trag de mânecă, prețurile sunt foarte mici iar mâncarea cu iz oriental pe care o căutam aici e.

Vola.ro

La plecare, după o masă copioasă şi o cafea la ibric, luăm autobuzul spre centru. O pereche de teniși haioşi care ies de sub rochia neagră a unei fete, acoperită din cap până-n picioare, îmi atrage atenţia. E confirmarea că am fost, preţ de câteva ceasuri, într-o parte puţin căutată de către turişti.

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe Facebook, Twitter și abonează-te prin RSS la articole.
Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

17 COMENTARII

  1. Doar cateva mici precizari.
    Ati spus in articol : „mulțimea de femei care se închinau în fața unui zid azuriu”.
    Ar fi mai corect „isi faceau rugaciunea” in loc de se inchinau. Ar fi mult de explicat dar cuvantul inchinare corespunde mai curand riturilor crestine.
    Rugaciunea se face nu neaparat in fata a ceva dar in directia a ceva. Directia corespunde Kaabei.

    In rest, va felicit pentru articol.

  2. […] Acesta este probabil cel mai des întâlnit motiv pentru care oamenii nu își planifică visul. “Întotdeauna mi-am dorit să ajung în Portugalia dar e scump și nu-mi permit”. Well, guess what? Cel mai mare secret pentru a călători mai mult și mai ieftin este early booking-ul. Noi ne cumpărăm biletele de avion sau vacanțele cu multe luni înainte și reușim astfel, să plecăm în mai mult decât o călătorie pe an. Iar când ajungem la destinație, nu ne oprim să mâncăm în buricul târgului, unde un prânz sare bine de 15-20 de euro. De cele mai multe ori, la câteva străzi distanță de centru, poți să ai o masă delicioasă cu doar câțiva euro – 5 euro în Praga și 2 euro în Istanbul, lângă Moscheea Eyup. […]

  3. Atât de romantice articolele! Până de recent ne cam temeam să mergem (proteste, turci, etc.) acuma nu mai am dubii! În mai puțin de două săptămâni mergem și sper să urmăm aceeași cale frumoasă și romantică!

  4. […] ATTRACTIONS + Hagia Sophia, Topkapi Palace, Yerebatan, Grand Bazaar and Süleymaniye Mosque. – Prince Islands. – Grand Bazar. – Basilica Cisterns + MUSEUM PASSES 85 TRY/TL = 30 Euro. Link. – – What Is the Istanbul Museum Pass, and Should I Get One?. Link. – What Bosphorus Cruise Tour to Take in Istanbul?. Link. – What To Expect When Visiting a Turkish Bath or Hamam? Link. – Pierre Loti – la o cafea în cimitirul Istanbulului. Link. […]

  5. […] 7. Ştii cine a fost Pierre Loti? Cafeneaua care îi poartă numele, aflată pe vârful colinei Eyüp, la 20 de minute de mers pe jos de la Moscheea cu acelaşi nume, e locul ideal să admiri privelişti de vis spre Cornul de Aur.  Locul în cauză poartă numele poetului şi ofiţerului naval francez Pierre Loti, cel care a frecventat localul în timpul şederii sale în Istanbul, în anul 1876. Despre Loti circulă şi o legendă interesantă: căsătorit în Franţa, se îndrăgosteşte iremediabil de o tânără şi frumoasă turcoaică dintr-un harem, căreia îi dedică şi romanul Aziyade. Tânăra de 18 ani rămâne marea iubire a poetului, aceasta purtând până în clipa morţii un inel cu numele ei. Un articol frumos despre acest local, aici: […]

  6. Sunt uimit de ce gogomanii intalnesc in articol . Cea care le intrece pe toate, e cea in care spui ca Eyup a fost SULTAN !!! Chiar e atat de de greu sa te informezi ?! Din ce vad e mult mai usor sa ..dezinformezi. Eyup a fost un propovaduitor al cuvantului lui Mahomed . Profetul , ajuns in Medina a locuit timp de 7 luni in casa lui Eyup ( Abu Ayyub al Ansari) , in fata careia se oprise si ingenunghiase camila sa. Eyup a murit de dezinterie in timpul unui atac asupra Constantinopolului in 647 si a fost ingropat langa zidul cetatii. In sec. 14 mormantul a foste descoperit de sultanul Fatih Mehmet , care a avut o premonitie in tp unei rugaciuni si care a costruit o moschee aici. Aceasta e povestea SULTANULUI Eyup.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here