Prin Istanbulul turistic – din Sultanahmet până în Taksim

Lampioane Istanbul, Turcia
Lampioane Istanbul, Turcia

V-am tot povestit cum poți descoperi atmosfera pur turcească a capitalei culturale a Turciei, ce să mănânci când ajungi în Istanbul, unde să bei o cafea cu view fantastic ori de câte motive ai nevoie să te îndrăgostești pentru totdeauna de oraș. Înainte de a fi descoperit însă toate astea, m-am hotărât să merg în Istanbul pentru Hagia Sofia, vestita moschee Albastră, Turnul Galata ori pentru palatele Istanbulului. Şi pentru baclavale, fireşte!

Însă cum ajungi la ele, cât costă să le vezi și care e atmosfera din Istanbulul turistic?

***

Cum ajungi în Istanbul?

Noi am ales varianta comodă din punct de vedere al planificării drumului şi al cazării, adică 85 € pentru 3 nopţi de cazare cu mic dejun şi transport cu autocarul. Ne-a plăcut faptul că se călătorea noaptea şi am ajuns în Istanbul în jur de 9 dimineaţa când ne-am şi cazat.

Ne-am interesat şi de varianta tranport cu trenul (nu e cea mai fericită alegere pentru că faci o veşnicie) ori cum microbuzele de bişniţari (sic!) şi cazare la hostel şi nu e nicio diferenţă.

Desigur, dacă nu vrei să pierzi prea mult timp pe drum, exista varianta unui city break cu avionul.

 

Unde stai?

Majoritatea hotelurilor şi hostelurilor sunt în Laleli ori în jurul Pieţei Taksim, adică în buricul târgului, unde sunt concentrate mai toate obiectivele turistice importante, pe linia tramvaiului T4.

Sultanahmet

E centrul istoric şi cultural al oraşului pentru că aici găseşti 6 puncte pe care trebuie să le însemnezi pe hartă: Hagia Sofia şi mausoleeele, Moscheea Albastră, Palatul Topkapi, Basilica Cistern şi Hipodromul. Despre preţul biletelor de intrare, program, adresă şi câteva tips-uri, v-a mai povestit Narcisa aici.

Cel mai mult mi-a plăcut în Sultanahmet imaginea în oglindă a celor două moschei – Sfânta Sofia şi Moscheea Albastră (da, ştiu că Hagia Sofia a fost iniţial cea mai mare biserică creştină şi că acum nu mai e moschee, ci muzeu): doi coloşi din piatră, cu minaretele care se înalţă ameţitor spre cer. Pentru că am fost mai întâi la muzeu şi abia apoi la Moscheea Albastră, cea din urmă nu m-a impresionat aşa cum mă aşteptam. Deşi la exterior pare mai mare şi mai impunătoare decât Hagia Sofia, odată ce păşeşti pe covoarele roşii, interiorul nu ţi se mai pare cine ştie ce. Şi, poate nu ştiai, dar nu aceasta e cea mai mare moschee din oraş, ci Suleymaniye Magnificul, cocoţată pe cel de-al 3-lea deal al Istanbulului. Ce-i drept, Moscheea Albastră are cele mai multe minarete – 6. Se spune că sultanul Ahmet ar fi poruncit ca moscheea să aibă minarete din aur (altin) însă arhitectul a înţeles (alti) – adică şase minarete.

Hagia Sofia rămâne preferata mea din tot ce am văzut în zona aceasta, poate şi pentru că am identificat mereu imaginea ei cu Istanbulul. Biserica, astăzi transformată în muzeu, nu pare prea mare la exterior însă coloanele, cupolele, candelabrele, uşile de marmura – totul e la superlativ aici. Mi-a plăcut mult imaginea de la una dintre ferestrele muzeului, in care minaretele rivalei de secole, Moscheea Albastră, răsar de după una dintre cupolele bisericii.

În spatele bisericii (o iei pe aleea din dreapta, pe lângă muzeu), se află mausoleele sultanilor şi ale familiilor lor, care s-au perindat la cârma Imperiului Otoman. Intrarea aici este liberă însă şi e linişte, pentru că nu ştiu foarte mulţti turişti de existenţa mormintelor.

Langă mausolee şi Fântâna lui Ahmet al III-lea e Palatul Topkapi. Narcisa a fost aici vrăjită de grădina cu lalele şi copaci bătrâni, unde se relaxau pe iarbă câţiva turci. Nu am văzut niciun alt muzeu în care să fie atâta aur şi pietre preţioase – mi s-a părut puţin exagerat şi, din câte am văzut, majoritatea obiectelor expuse (în zeci de încăperi) erau cadouri primite de sultani de-a lungul timpului şi nu luat de Semiluna Roşie în urma cuceririlor aşa cum credeam eu. Despre Palat şi o povestire interesantă am mai scris aici.

Basilica Cistern sau Palatul Scufundat ori Yerebatan Sarnıcı (numele turcesc) e chiar peste drum (cel cu linia de tramvai) de Hagia Sofia, doar un indicator semnalează muzeul, care se află sub pământ. Atracţia principală de aici sunt, fără îndoială, cele două coloane cu capul Medusei. Dacă ai noroc, poţi să asişti la un concert pentru că se organizează destul de des spectacole, acustica fiind foarte bună.

Ceva mai încolo, pe artera care face legătura între Sultanahmet şi Moscheea lui Bayezid, se află Coloana lui Constantin, construită în anul 330. Secole de-a rândul s-a crezut că într-o mică încăpere de la baza coloanei de 35m s-ar afla relicve ale lui Iisus.

Podul şi Turnul Galata

Înainte de a urca pe Podul Galata, pe partea stângă, se află Noua Moschee (care nu e chiar nouă, pentru că a fost construită pe la 1600) şi dacă o iei pe străduţa din dreapta moscheii ajungi în Marele Bazar, sau Bazarul Istoric, raiul comercianţilor şi al împătimiţilor de shopping. Mie mi s-a părut foarte aglomerat, pestriţ, strălucitor şi cu adevărat mare aşa că îşi merită numele. Chiar dacă nu vei cumpăra nimic de aici, o plimbare pe culoarele pline de magazine e o experienţă interesantă. Şi aici, ca în mai toate buticurile istanbulite, majoritatea vânzătorilor sunt bărbaţi.

Despre Podul Galata citisem înainte de a plecat din ţară că e locul de unde trebuie să-mi iau un sendviş cu peşte. Zis şi făcut. După ce am încercat în prima zi scrumbia pe faleza Mării Marmara, am mers să iau şi un sendviş cu macrou, de la una dintre bărcile aflate la capătul podului. Grătarele se încing seara, după ce pescarii aduc prada la mal şi crede-mă că e greu să rezişti aromelor care plutesc deasupra Galatei. TravelGirls au dat verdictul, la unison: Delicios!

După ce cobori de pe pod, trebuie să mergi la staţia de metrou Karakoy (metrou care face legătura cu Beyoglu, de unde începe Istiklal Cadesi) şi apoi urci la picior pe una dintre străduţele care urcă la Turnul Galata. Sunt indicatoare la tot pasul. Strada (dacă se poate numi aşa) era întortocheată, îngustă, abruptă şi cu multe scări dar cochetă şi liniştită. De fapt, de aici începe zona cosmopolită a Istanbulului, cu multe cafenele, restaurante, buticuri. Iar când Turnul apare de după clădirile istorice, te ia pe nepregătite şi îţi doreşti să ajungi cât mai repede lângă el. Teoretic se poate urca la restaurantul de la etaj. Spun teoretic pentru că se formează cozi uriaşe şi descurajatoare, mai ales dacă iţi e şi foame şi sete.

Istiklal Cadessi

De aici am luat-o pe strada Galip Dede unde am găsit o mulţime de hosteluri şi guesthouses dar şi magazine cu instrumente muzicale. Când ajungem la intersecţia cu strada Istiklal, ne întâmpină tramvaiul nostalgic. Pentru că e foarte vechi (din secolul al 19-lea) are nevoie tot timpul de mici reparaţii. Tramvaiul face cursele arhiplin, călătorii stând şi pe scări, ca pe vremuri. Şi mai interesant însă e să străbaţi strada închisă pentru maşini pe jos. Deşi e destul de lată, spre seară artera devine neîncăpătoare, restaurantele şi cafenelele sunt pline ochi şi zecile de magazine sunt înţesate de cumpărători.

Pot spune că pe Istiklal Cadesi curge doar… miere şi nu doar pentru faptul că practic se găsesc de toate aici ci pentru că vitrinele cofetăriilor expun o varietate de dulciuri din care curge siropul. E aproape un chin pentru gurmanzi aşa că nu am rezistat tentaţiei însă am gustat, pe rând, din deliciile fast-food-ului turcesc: scoici umplute cu orez, borek cu brânză şi burgeri uzi – pe care pusesem ochii de când am văzut un episod din No reservations, cu Anthony Bourdain (îi găseşti pe Sıraselviler Caddesi, în rondul din Piaţa Taksim).

Pe Istiklal Cadesi se află mai toate ambasadele, bisericile creştine (care sunt ascunse după porţi sau vreo clădire cu aer boem aşa că trebuie să caşti bine ochii pentru a nu le rata), institute culturale, bănci şi e locul preferat de cântăreţii stradali care mai îndulcesc zumzetul trecătorilor.

Ce am reţinut

Dacă stai doar 2 zile în Istanbul, e suficient pentru a nu ieşi din zona turistică unde preţurile sunt, desigur, ceva mai mari, intrările la muzee îţi  golesc buzunarele iar dulciurile expuse ostentativ în vitrine îţi gâdilă papilele gustative fără drept de apel. Partea turistică e concentrată între două mari pieţe – Sultanahmet şi Taksim, legate între ele de Podul Galata. Până la urmă, nu pentru asta mergem cu toţii în Istanbul.

__________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe Facebook,Twitter și abonează-te prin RSS la articole.
Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

28 COMENTARII

    • Loredana e de vină 🙂
      am făcut vreo 12 ore cu autocarul. n-a fost deloc plăcut dar nu știu cu se face că mereu recurgem la metoda asta. știi cum e cu fetele, nu se pot abține când văd reduceri de prețuri. 😀

  1. Ok travelgirls, nu știu cine sunteți dar vă sunt foarte recunoscător pentru lucrul făcut. Ieri ne-am întors din Istanbul, am stat acolo o saptămână și vreau să vă spun (nu pentru prima dată) că mi-ați fost principala sursă de inspirație!

    Ne-am hotărât la această călătorie din cauza prețului, în această perioadă toate destinațiile sunt extrem de scumpe, doar Istanbulul era cât decât abordabil. De la început totul era împotriva noastră, în 3 minute cât completam datele pentru a rezerva biletele de avion, acestea s-au vândut și am fost nevoit să iau bilete mai scumpe, hotelul oferit de către un site în realitate s-a dovedit a fi altul (după un șir de redirect-uri între site-uri, ne-am pomenit cu zona Taksim în loc de Sultanhamet, cum s-a dovedit mai târziu, a fost spre bine), dar într-un final s-a dovedit a fi o călătorie de vis. Eram împotriva vecinătății Taksim din cauza protestelor recente și planificate (chiar în ziua când am ajuns era abia potolit un protest).

    S-a dovedit a fi un oraș magic. Frumos prin istoria de mii de ani, te simți în centrul lumii acolo. Între Europa și Asia, Între Marmara și Neagră, între creștini și musulmani, între greci și turci, între turism și viață de oraș modern.

    La început credeam că vom sta doar prin Sultanhamet cu mici pauze pentru a merge în celelalte părți ale orașului, în realitate a ajuns o zi și jumătate pentru ”partea istorică”. Pentru a savura adevăratul Istanbul este INDISPENSABIL de mers în partea asiatică, de cutreierat stradelele din Beyoglu și Ortakoy, de plimbat prin parcul de pe litoral din zona Moda, de gustat zecile de tipuri de pește din Uskudar și Anadolu și evident de degustat dulciurile. N-am mai gustat așa baklava în viața mea, n-am văzut deliciu mai mare decât lokum-ul cu fistic și a tuturor alinturilor oferite de acest oraș cărora nici nu le știu numele.

    Spre marea mea mirare comercianții nu se bagă în suflet turiștilor, citind ghiduri și comentarii pe internet mi se crease o impresie greșită. Cine afirmă contrariul probabil n-a fost în Egipt sau alte țări arabe, unde vânzătorii se pun în calea ta și nu treci până nu-i explici de N ori că nu te interesează produsele lui sau te grăbești.

    M-a frapat curățenia acestui oraș (cu careva excepții în zonele rezidențiale mai sărace). M-a frapat grija care-o au pentru animale (în special pisici). Toate mari, grase și îngrijite, la fiecare arbore stă mâncare pentru pisici și o farfurie cu apă.

    Acestea-s primele impresii care mi-au venit deschizând site-ul vostru dupa întoarcere și am vrut să le împărtășesc. S-a primit cam lung, dar ca să-mi exprim toate emoțiile mi-ar trebui o lună și un kilometru de text plictisitor.
    În final aș vrea să vă mulțumesc pentru impresiile care le împărtășiți și ne faceți călătoriile mai plăcute, pentru atitudinea pozitivistă și sfaturile utile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here