Bruges – Veneția Nordului

Nu o să-l descriu din punctul meu de vedere, unul părtinitor poate. În schimb, o să-i fac o schiță folosindu-mă de impresiile lăsate de  prietenii al căror ghid  prin acest micuț oraș am fost.  Fie că au zis-o de cum au pășit  pe străduțele cetății flamande, fie abia la apus, toți au exclamat: « Un oraș de poveste!». 

Fiecare însă a avut  propria poveste în minte: unii rămăseseră  fascinați de zecile de ciocolaterii ce ascund praline cu arome dintre cele mai variate (tutun, lavandă, ceapă, wassabi) – «The chocolate line», de cubulețele de ciocolată ce se topeau în lapte cald, sau rămăseseră încă gândindu-se la cofetarii ce se jucau și modelau zahărul colorat, pentru a face acadele chiar sub ochii turiștilor.

Alții au fost cuceriți de străduțele înguste, mărginite de case «de turta dulce» cu fațada specific flamandă, variante în miniatură ale verilor lor mai mari ce impânzesc Amsterdamul (aproape că rămâi cu impresia că o comunitate de pitici meșteșugari s-ar fi oprit pe locurile astea, vrăjiți de cine știe ce peisaj). Străduțe fără trotuar de multe ori, care permit trăsurilor trase de acei puternici Belgisch Trekpaard (rasă belgiană de cai) să se strecoare printre turiști și lebede, plimbându-i de la Begijnhof (mânăstirea de maici în care pot fi văzute primăvara cum plutesc parcă prin parcul tăcut, plin de flori și copaci ușor aplecați cu oarecare pioșenie).

Deși nu este printre muzeele mari de artă ale Europei sau ale lumii, Groeningemuseum are și el farmecul lui, adăpostind câteva opere de Jan van Eyck sau Hieronymus Bosch (printre alții)  – câțiva prieteni au fost destul de incântați de el – e drept că nu știu exact dacă nu cumva entuziasmul lor nu se datora și imprejurimilor.

Nu lipsește nici o notă de misticism, ușor creionată prin cele două puncte majore de interes: Basilica of the Holy Blood –   ce are ca relicvă sacră (după cum sugerează și numele) o bucată de giulgiu cu sângele lui Isus Hristos, sau Church of Our Lady în care poate fi văzută o sculptură în marmură a Fecioarei Maria, executată de Michelangelo.

Ar mai fi de menționat plimbările cu vaporașul de-a lungul  canalelor, zidul cu cele câteva sute de feluri de bere belgiană (fiecare cu sticla și paharul ei diferite), iar puțin mai departe de iureșul turiștilor, rămânând totuși în centrul orașului, parcul cu cele patru mori de vânt. Și dacă tot suntem în zonă, putem trece și pe la cel mai vechi bar din Bruges – Herberg Vlissinghe.

Nu putea lipsi din recomandări turnul Belfry, ce descoperă prin priveliștea sa, câteva dintre secretele Bruges-ului – uneori poate chiar modifica traseul prestabilit: e locul cel mai bun pentru a observa câte o străduță, piață sau parc, ce altfel au destule șanse să rămană ascunse.

Pentru masa de pranz aș recomanda vaterzooi – pește sau pui (mâncare tradițională flamandă),  tocaniță de miel cu gem de pere, scoicile în vin alb. Trebuie să recunosc că în Belgia am găsit cele mai bine gătite scoici: mules –  de asemenea fel de mâncare național. Ca desert, încearcă clătitele cu dulceață de lămaie și ghimbir, frumos ornate cu frișcă de casă, de la De Vlaamsche Pot – restaurant micuț, puțin incărcat uneori, dar extraordinar de cald și primitor, mai ales iarna,  când  vântul rece și aerul umed te fac să cauți adapost din 300 în 300 de metri.

La categoria sfaturi utile aș adăuga faptul că din România, cea mai indicată  ar fi o excursie de câteva zile care sa includă și Bruxelles și Gent, un alt oras superb, dar mai puțin cunoscut. În Belgia, în weekend, biletele de tren au 50% reducere (10 euro Bruxelles-Bruges), iar distanța dintre orașele menționate mai sus e foarte mică, atât Gent cât și Bruges putând oferi destule minunății cât să umple și să insenineze o zi.

De asemenea, ar mai fi de spus că drumul de la gară până in centru e unul destul de scurt – după  două stații de autobuz deja  pășești printre căsuțele de cel mult două etaje, pe  drumul spre piața centrală.

Suveniruri lucrate manual (porcușori „cât unghia” din ceramică, sau cine știe ce alte mici amintiri) se pot găsi și în piața de vechituri de pe Dijver, care nu e altceva decât o altă scuză de a te opri și  de a te minuna de aerul aparte al Bruges-ului.

Toate acestea fiind spuse, te invit să descoperi micuța bijuterie belgiană și să te lași incântată de farmecul local – potențial este din plin pe fiecare străduță, oricât de mică ar fi ea.

Călătorie plăcută în una dintre cele mai cochete, discrete și calde Veneții ale Nordului!

 _____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe Facebook, Twitter și abonează-te prin RSS la articole.

• Despre
• Ultimele Postari

Ionut

Ultimele postari ale lui Ionut (vezi toate)

• Bruges – Veneția Nordului - 20 mai 2012