5 motive să iubeşti Sighişoara

Sighisoara - cetate medievala
Sighisoara - cetate medievala

Sighişoara e cea mai frumoasă cetate medievală din Europa locuită încă. Aşa că de aproape 20 de ani are şi un festival – Sighişoara medievală. Iar din 1999 cetatea e monument UNESCO. Dar să fie astea singurele motive pentru care turişti de pretutindeni – tineri şi bătrâni deopotrivă, din ţară ori veniţi de peste mări şi ţări, iarna sau vara – vin cu atâta drag la Sighişoara? Sigur că nu. Eu am găsit 5 astfel de motive dar sunt convinsă că fiecare are o mulţime de amintiri de frumoase din cetate.

___________________________________________________________________

Turnul cu ceas sau cum să vezi Sighişoara de sus

Turnul cu ceas e practic poarta de intrare în Cetatea Sighişoarei. Nu e de mirare deci că se mai numeşte şi Turnul Porţii. Dincolo de a fi cea mai înaltă construcţie din buricul târgului, cred că e şi cel mai îndrăgit punct turistic din oraş. Oricum, cu siguranță este simbolul Sighișoarei.

Ce surprize poate să-ți oferte un astfel de turn? Întâi de toate am descoperit camera de tortură. E chiar în gangul de sub Turnul cu Ceas, în fosta închisoare a cetății. Recunosc, mă așteptam să văd ceva mai mult dar e un bun prilej de a începe o zi într-o cetate medievală. Și-apoi dacă e ceva despre care să-mi amintesc de la orele de istorie despre Evul Mediu, atunci despre tortură e vorba. Ce mi-a dat fiori? Scara de tortură…brrr!

Fosta închisoare aparține de Muzeul de Istorie și mai multe expoziții se găsesc chiar în Turnul cu Ceas. Am văzut o mulțime de copii curioși înăuntru dar recunosc că şi eu am căscat gura ceva timp pe acolo, mai ales în faţa expoziției cu obiecte medicale.

Ei dar abia când ajungi în vârf, adică la ultimul etaj, nu chiar pe acoperiş, înţelegi de ce balconul turnului e veşnic plin de turişti care se rânduiesc cuminţi la fotografii cu Sighişoara văzută de sus. Ca şi Sibiu, Sighişoara e împărţită în Oraşul de Sus (cetatea) şi Oraşul de Jos aşa că pentru a împăca şi capra şi varza, Turnul cu Ceas are de fapt două ceasuri. Unul e vizibil din interiorul cetății iar celălalt din afara ei. Ce are de fapt atât de special ceasul din acest turn? Ei bine, e un ceas elvețian, montat în turn pe 1 aprilie 1906 și dotat cu tot felul de personaje (călăi, zilele săptămânii, Justiția și Dreptatea, Pacea). La anumite intervale de timp, păpușile prind viață. De exemplu, o dată la 15 minute, un toboșar… bate toba.

Tot aici poţi să hotărăşti care va fi următoarea destinaţie de vacanţă pentru că o serie de plăcuţe îţi indică distanţa până în câteva oraşe importante.  Şi mie şi fetelor ne-a atras atenţia Parisul.

Festivalul Sighişoara Medievală – povestea continuă

Festivalul ăsta a avut loc prima dată în mai ’92, când eu încă mă mai jucam cu păpuşile. Pe atunci, o gaşcă faină de 13 tineri nebuni, cum altfel decât cu rucsacurile  în spate şi cu bocancii în picioare s-au gândit că e nevoie să redescoperim Cetatea Sighişoarei şi să o salvăm din declin. De fapt, Festivalul de la Sighişoara a fost precedat în 1991 de Turneul Transilvania – o minunată serie de spectacole stradale. Ce a urmat de la prima ediţie din luna mai a acelui an e deja istorie. O poveste frumoasă care continuă să crească de la an la an deşi am impresia că publicul ţintă al festivalului nu mai e acelaşi ca la început şi că asta nu e neapărat un lucru bun.

În miezul verii, la sfârşitul lui iulie, Cetatea Medievală prinde viaţă şi pe străduţele azi pietruite au loc tot soiul de turniruri cavalereşti, domniţele cu rochii de catifea fură priviri pe sub sprâncene iar menestrelii încing petreceri pe cinste imediat ce se lasă întunericul.

Şi pentru că cetatea e plină ochi în perioada festivalului, trebuie să-ţi cauţi din timp un loc de cazare. Îţi recomand hostelul Gia, la o aruncătură de băţ de gară – un loc cu oameni primitori, un hotel pentru tineri, exact aşa cum se recomandă, cu camere mici dar primitoare. Cel mai mult mi-a plăcut încrederea pe care o acordă turiştilor – a fost suficient un telefon pentru a rezerva camera (cu vreo trei săptămâni înainte); fără chitanţe şi dovezi de plată de la bancă trimise pe mail, fără alte bătăi de cap. Şi pentru o masă pe cinste, mergi La Perla. E în afara cetăţii, chiar în centrul oraşului şi e locul preferat al sighişorenilor.



Booking.com

Scara acoperită şi Şcoala din Deal

Scara şcolarilor, construită în 1642 pentru ca învăţăceii de la Şcoala din Deal să ajungă mai uşor iarna, e cunoscută printre localnici drept scara acoperită. Urcuşul celor 175 de trepte care au mai rămas (din cele 300) îţi vor da puţină bătaie de cap dar până la urmă vei reuși.

Umblă vorba că îndrăgostiţii trebuie să se sărute pe fiecare treaptă iar băiatul îi rosteşte numele fetei după fiecare sărut. Dacă se-întâmplă să greşească, înseamnă că nu el este alesul. Cred că elevii de la şcoala din deal îşi făceau astfel drumul spre şcoală mai uşor de parcurs.

La capătul scărilor însă Biserica din Deal te întâmpină impunătoare. Nici urmă de agitaţia din cetate. Aici e linişte; poate că asta se datorează şi cimitirului de aici. Biserica e cea mai importantă din burg, nu doar pentru că e una din cele trei lăcașe de cult care au rămas în picioare din 9, câte avea vechea Sighișoară. În 1631, la Biserica din Deal, e ales unui dintre regii Ungariei și Principi ai Transilvaniei – Gheorghe Rakoczy.

Parcă e altă lume. Dacă arunci un ochi la pietrele funerare, te întorci cu câteva sute de ani în urmă. Ce e interesant la Biserica din Deal e că e singura biserică din Transilvania cu o criptă cu 60 de morminte, unele vechi de 500 de ani.

Turnurile și zidul de apărare – la porțile Cetății

Turnurile de apărare, împărțite mai apoi între bresle și vechiul zid al cetății sunt primele pe care merg să le văd când ajung într-o citadelă medievală. De obicei sunt cele mai vechi construcții din cetate și mi se pare că păstrează cel mai bine urmele trecerii anilor.

Sighișoara mai are azi 9 astfel de turnuri, câte unul pentru cei mai importanți meșteri din cetate: fierari, cojocari, tăbăcari, măcelari, croitori. Dintre toate, Turnul Frânghierilor, printre cele mai vechi construcţii din cetate, este şi astăzi locuit, singurul de altfel.

Desigur, dintre toate, Turnul cu ceas e cel mai important însă de la balconul lui se vede cel mai bine Turnul Cositorarilor. E masiv şi iese din mulţimea de acoperişuri cu ţiglă. Are o istorie destul de zbuciumată pentru că a trecut prin mai multe incendii şi cutremure iar la începutul anilor 1700 a fost ciuruit de gloanţe, în timpul unui asediu. Ce e interesant la acest turn e că e legat de Turnul Tăbăcarilor printr-o galerie – a Arcaşilor.

Mie îmi plac cel mai mult Turnurile Cizmarilor şi al Croitorilor dar mai ales strada care le leagă – strada Cetăţii. Ce-i drept, atunci când am fost eu prima dată, în 2007, era mai degrabă o ulicioară înnoroită după o ploaie zdravănă. Strada asta, care aducea cumva cu uliţa din satul bunicilor,  era pustie. Asta în timp ce în apropierea Turnului cu Ceas  şi în Piaţa Cetăţii era mare agitaţie. Iar dincolo de zidul vechi e doar pădurea… Merită să zăboveşti măcar câteva minute pe aici.

Cât despre turnuri, m-a surprins Turnul Cizmarilor când am urcat pe scări şi am descoperit că înăuntru funcţionează radioul local. Până atunci văzusem doar expoziţii şi muzee în turnuri aşa că treaba asta mi s-a părut interesantă. De altfel, ineditul acestui turn, atestat documentar încă din 1594, este un mic punct de observare orientat spre oraş, punct aflat într-unul dintre turnuleţe.

 

La pas pe străduţe, printre case de legendă

O plimbare  pe străduţele întortocheate, înguste şi proaspăt pavate cu piatră cubică e de neratat în cetate. Lasă-te pierdută printre case colorate, vechi de sute ani, cu obloane misterioase care ascund cine ştie câte legende medievale. În Cetate sunt astăzi 164 de case. Toate locuite. Asta face ca locul ăsta să nu fie doar un muzeu în aer liber, lipsit de viaţă în extra-sezon.

Printre casele astea sunt însă câteva ceva mai speciale. Prima la care mă gândesc e chiar lângă Turnul cu Ceas – Casa Vlad Dracul. Cel puţin aşa se spune, că pe la 1430 aici s-a stabilit fiul lui Mircea cel Bătrân – Vlad Dracul. Şi pentru că suntem în inima Transilvaniei, sigur că se spune că în această casă s-a născut Vlad Ţepeş.  Nu ştim cât e legendă şi cât adevăr însă ce e sigur e că poţi să calci pragul casei pentru că, de fapt, astăzi este un restaurant în cel mai pur stil medieval.

Dacă mergi mai departe, spre Piaţa Cetăţii colţ cu strada Şcolii, dai de o casă ciudată – Casa cu Cerb. Chiar are un cerb în mărime naturală (pictat) cu capul şi trofeul montate în zid. Deşi e o casă foarte veche, de pe la 1600, se păstrează foarte bine, mai ales datorită mai multor restaurări. Şi dacă pe vremuri casa era locuită doar de judecători ori preoţi azi oricine poate să-i calce pragul pentru că funcţionează ca hotel, restaurant dar şi ca centru cultural. Se spune că ar fi cea mai frumoasă casă din cetate dar eu te asigur că hoinărind pe mai toate aleile vei descoperi o mulţime de alte fereşti colorate care să te încânte.

Fie că îţi plac bisericile gotice ori eşti amatoare de festivaluri de artă sau îţi place să pierzi ore în şir pe străduţe pietruite, cu ochii la fiecare detaliu de pe fiecare casă ori de vrei să vezi oraşul de deasupra tuturor, sigur îţi place Sighişoara.

_____________________________________________________________________________

Sighişoară e plină de turişti din toată lumea care de cele mai multe ori se cazează la hostel. Dacă vrei să alegi cea ma ieftină variantă de cazcazare sighisoaraare în Sighişoara, îţi recomand hostelurile. Am mai povestit despre cum e să stai la hostel aşa că… pentru cazare la hostel în Sighişoara, click aici.

Vrei o cameră decentă în care să te relaxezi la sfârşitul unei zile pline de plimbări pe străduţele Sighişoarei? Oferte convenabile sunt o mulţime şi ai de unde alege aşa că… pentru cazare la hotel în Sighişoara, click aici

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe Facebook, Twitter și abonează-te prin RSS la articole.
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

13 COMENTARII

  1. Eu m-am indragostit si de oamenii foarte draguti de acolo, si de la pensiune, si din cafenele. Am petrecut anul trecut 3 zile de poveste! Abia aștept să mai merg, deși acum pe listă se află Sibiul.

      • Nu, nu m-as duce acolo niciodata in timpul festivalului. In general nu imi place sa ma duc la asemenea adunari. Atunci nu te poti bucura de oras, si tarifele sunt duble. Eu am fost in weekendul de dupa 1 mai, cand prin Sighisoara batea vantul 🙂

        • Da, da, ai dreptate; e nebunie și cu prețurile mari și cu locurile de cazare. E un soi de furnicar atunci dar na, măcar prin Festivalul Sighișora Medievală sunt mulți care descoperă orașul și asta e bine. În schimb e mult mai fain să te bucuri de oraș și de cetate atunci cand bate vântul, după cum bine spui 🙂

          • şi eu tot în mai am fost prima dată în Sighişoara şi era numai bine. oricum eu am un fetiş cu văzut oraşele dimineaţa în zori când e încă amorţit sau în perioadele mai „pustii” dpdv turistic. 🙂

  2. […] Considerată punctul zero al întâlnirilor localnicilor, Piața Unirii este una dintre piețele vechi ale orașului Cluj Napoca. Ajunsă acolo, nu poți să ratezi biserica romano-catolică Sfântul Mihail, care este una dintre cele mai importante construcții gotice din România, alături de Biserica Neagră din Brașov și de Biserica Evanghelică din Sighișoara. […]

  3. Buna seara! As dori sa aflu daca langa Sighisoara este o padure cu parau, ceva in acest gen care sa fie potrivita pentru o sedinta foto. Multumesc mult!

Lasă un răspuns la Viscri 125 - un guest house de familie, în inima Transilvaniei Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.