5 motive să iubeşti Braşovul

5 motive sa iubesti Brasovul
5 motive sa iubesti Brasovul

Am pierdut şirul vizitelor în Braşov şi mă întreb de ce revin de fiecare dată acolo cu atâta drag. Sunt multe motive. Mă gândesc acum la parada Junilor Braşovului, la Piaţa Sfatului în decembrie, când bradul şi colindele transformă centrul într-o Piaţă de Crăciun ori la un concert de orgă la Biserica Neagră, într-o zi călduroasă de vară, când răcoarea din interior te ţintuieşte în scaun preţ de o oră.

________________________________________________________________________

Strada sforii

Am descoperit strada asta ceva mai târziu şi, deşi nu e decât un culoar îngust între case, a devenit locul preferat din Braşov. Motivul este simplu: a fost renovată şi iluminată în 2003 şi repusă în drepturi pentru că înainte era un gang întunecat ce stătea să se prăbuşească. Poate ştii că e cea mai îngustă stradă din Europa dar nu acesta e motivul pentru care îmi place atât de mult. De fapt, cea mai îngustă stradă din Europa nu este în Braşov ci în Reutlingen, Germania iar pe locul al doilea în acest top e Parliament Street, din Exter, Marea Britanie. Corect spus e că e cea mai îngustă stradă din Europa de Est. Tot e bine!

Revenind la a noastră stradă a Sforii, aleea aceasta face legătura între două străzi liniştite – Cerbului şi Poarta Schei, pavate cu piatră şi străjuite de case cu obloane de lemn. Pasajul, care se pare că la origine era destinat pompierilor, este astăzi preferatul îndragostiţilor dar şi al turiştilor străini pentru că străduţa e în topul Must do din ghidurile internaţionale. Mie mi s-a părut interesant faptul că niciun braşovean nu are domiciliul pe Strada Sforii – nici nu ar avea cum.

Biserica Neagră

Cu siguranţă e primul obiectiv care îţi vine în minte atunci când te gândeşti la Braşov şi, pe bună dreptate. Biserica Neagră, numită iniţial Biserica Sfânta Maria e cel mai mare monument gotic din România. De fapt, e unul dintre cele mai mari lacaşe medievale de cult, de la Domul din Viena la Hagia Sofia din Istanbul. Şi ca să îţi dai seama de dimensiunile bisericii, află că în ea încăpeau aproape 5000 de persoane adică toţi locuitorii oraşului de la acea vreme, adică pe la 1400.

Cel mai mult îmi plac concertele de orgă de aici şi e singurul lucru pe care mi-l amintesc încă de la prima vizită, acum vreo 15 ani. Auzisem atunci că e cea mai mare orgă mecanică din sud-estul Europei şi îmi imaginam că e vorba de un instrument muzical din cele ştiute de mine de la spectacole. Însă cele peste 4000 de tuburi aurii şi, mai ales, sunetele pe care le scot m-au vrăjit pe loc aşa că singurul suvenir pe care mi l-am achiziţionat atunci a fost o carte poştală cu orga. Stagiunea de concerte de orgă de la Biserica Neagră are loc din iunie până în septembrie iar în iulie şi august sunt concerte de trei ori pe săptămână (marţi, joi şi sâmbătă), de la ora 18.00, preţul unui bilet fiind de 6 RON/adult. Dacă vrei să comanzi un concert în afara stagiunii, află că se poate şi pentru asta trebuie să faci o cerere pe adresa de mail a Bisericii Negre, în care să specifici data şi ora la care vrei să asculţi orga şi te asigur că cei de acolo îţi vor răspunde foarte repede.

Spun muzeu pentru că aici găseşti cea mai mare colecţie de covoare orientale din Europa, după Turcia, fireşte dar şi cel mai mare clopot mobil din România. Covoarele au fost donate bisericii, de-a lungul timpului, de breslele din oraş ori de comercianţi la întoarcerea din călătoriile de afaceri în Orient.

Aleea de sub Tâmpa – Drumul scărilor

Pe Aleea de sub Tâmpa ajungi după ce urci pe strada Castelului, la capătul căreia ai o perspectivă asupra acoperişurilor roşiatice din Braşov. Aleea, construită pe locul unui fost canal de apărare, e străjuită de Bastionul Postăvarilor care a aparţinut iniţial uneia dintre cele mai bogate bresle din oraş – cea a aurarilor. E un loc numai bun de plimbare, mai ales că de după zidurile groase zăreşti tot centrul Braşovului. Dacă vrei să observi oraşul de la aproape 1000m altitudine, de aici urcă telecabina pe Tâmpa.

În capătul aleii, lângă terenurile de tenis, e Bastionul Ţesătorilor pe care trebuie să-l vezi. Ce îmi place la această fortificaţie e curtea interioară, imprejmuită de balcoane din lemn, unde acustica este excepţională dar şi machetele Cetăţii Braşovului şi a Scheiului, din interiorul bastionului.

Dacă ai fost pe Aleea de sub Tâmpa sigur ai observat, printre băncile de lemn, o bancuţă , săpată în piatră. Umblă vorba că o stâncă s-a prăvălit în 1817, îngropând sub ea doi îndrăgostiţi care stăteau îmbrăţişaţi în acel loc. Un meşter local a făurit o bancă din stânca prăbuşită peste Ana-Maria şi iubitul ei, pentru că întâmplare e consemnată în mai multe documente ale vremii.

Să nu crezi că Promenada Tâmpei, aşa cum este cunoscută printre localnici este doar o alee pentru plimbări agale. De aici pornesc două trasee marcate spre Vârful Tâmpa, pe care ţi le recomand în locul telecabinei: Treptele lui Gabony (triunghi galben) şi Serpentinele (triungi roşu), ambele cu o durată de 1 ½ ore până în vârf. Drumul scărilor este însă mai spectaculos, mai ales că cele 167 de trepte au fost refăcute în totalitate şi cele 6 popasuri de pe drum te ajută să-ţi mai tragi sufletul.

După ziduri: de la Canalul şi Bastionul Graft la Turnul Alb

Dincolo de a fi doar o altă alee din oraş, iubită de braşoveni şi nu numai pentru că e numai bună pentru a scăpa de aglomeraţia din urbe, în zona cunoscută ca După Ziduri e scrisă o bucăţică din istoria Braşovului. Zidul acesta de apărare, care avea 8 turnuri, e construit pe la 1500 şi tot atunci este săpat Canalul Graft, cu rol de apărare, fireşte.

Turnul Alb, vizibil şi de pe Aleea de sub Tâmpa dar şi de pe Calea Poienii care merge spre Poiana Braşov, era legat de Bastionul Graft printr-un pod mobil. Astăzi câteva trepte bune fac legătura între cele două. Turnul Alb e cocoţat pe un deal aşa că panorama asupra Braşovului e tare faină de aici însă ţine minte că ambele au program de vizitare, până la ora 18.00.

Astăzi Bastionul Poarta, aşa cum mai este numit, este vizitabil după renovarea din 2004, pentru că adăposteşte o expoziţie numită Meşteşugarii din Braşov – apărători ai cetăţii. În schimbul unui bilet de 4 RON (Luni: 12.00 – 18.00; Marţi-Duminica: 11.00 – 18.00) vezi tot soiul de arme, armuri şi muniţii folosite pentru apărarea cetăţii. Pentru mai multe, mergi la Muzeul de Istorie, la Casa Sfatului din renumita piaţă cu acelaşi nume.

Belvedere – spre Poiana Braşov

 

Sunt două puncte numite astfel în Braşov: cel din spatele Turnului Negru şi parcarea de pe Calea Poienii, aflată mult mai sus. Despre cel din urmă vreau să-ţi vorbesc, deşi nu sunt foarte multe de spus: e de ajuns să priveşti imaginile. Nu contează că e o dimineaţă friguroasă de iarnă, o zi de vară pe-nserat ori noaptea de Crăciun, fotografiile făcute de aici sunt emblematice pentru Braşov. Priveşte în zare şi vei observa, dincolo de Biserica Neagră şi de Piaţa Sfatului ori de Tâmpa insemnată cu litere de-o şchioapă – BRAŞOV, zidurile cetăţii şi toate bastioanele şi turnurile oraşului – motive numai bune să iubeşti Braşovul.

Pe lista mea mai are loc un motiv: Dracula Express sau mocăniţa transilvăneană. E un proiect care mie mi se părea a fi cireaşa de pe tort în toată povestea asta cu promovarea turistică pentru că e vorba de un tren care circula în regim special, pentru grupuri organizate, de minimum 40 de persoane, pe ruta Braşov – Zărneşti. Şi pentru că e vorba despre o mocăniţă, cu locomotivă cu aburi şi vagoane din alte epoci. Trenul a circulat doar de vreo câteva ori, în mai 2009 şi de atunci zace abandonat prin cine ştie ce depouri. Motivul? Preţul de 10 RON li s-a părut multora a fi prea mare aşa că trenul mergea mai mult gol…

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe Facebook, Twitter și abonează-te prin RSS la articole.

 

Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

13 COMENTARII

  1. „Februarie 1934
    La Brasov, cu mama si cu Virginia. E, in iarna, o zi de toamna calda; spre seara incepe a ploua marunt si des. Pe la zece, mama si Virginia ramanand la hotel, ies sa ma plimb. Simt brusc, dorinta de a intra intr-o biserica.

    Biserica Neagra, fireste, e inchisa. Incerc o ciudata senzatie de blandete, de apropiere a pietrelor acestora uriase; monumentul nu striveste strazile si casele, s-ar zice ca are o forta ocrotitoare. ” Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii (pag. 245)

  2. Iubeam Brasovul inca inainte sa vad minunata ta postare!!!!Imi doresc sa-l vizitez intr-o zi…cat mai curand!:)Multumesc ca mi-ai reamintit de frumusetea Romaniei!:)

  3. Daca ajungeti in Brasov va recomand sa va cazati la Residence Central Annapolis, locatie situata in centrul istoric al Brasovului, la doar cateva minute de mers pe jos pana la biserica Neagra.

  4. Da, îmi place Brașovul! Acum obișnuiesc să revin în cursul săptămânii sau în perioadele în care nu este vacanță, pentru a evita aglomerația. Felicitări pentru articol!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.