Căutăm cel mai dulce ambasador

Ziceam mai deunăzi, în articolul despre Bruxelles, că „dacă vrei să faci fericită o TravelGirls, îi spui că în orașul în care urmează să ajungă curg râuri de ciocolată şi de praline„. Pentru un travelholico-ciocoholic, aşa cum suntem noi, cea mai bună formă de terapie e călătoria într-o ţară ori într-un oraş unde la fiecare colţ de stradă să miroasă a ciocolată.

Cele mai dulci amintiri

De când mă ştiu, nu a existat vară sau iarnă să nu plec în vacanţă: mai întâi cu părinţii, apoi cu colegii de clasă ori cu prietenii cei mai buni. Cele mai vechi amintiri de călătorie nu sunt despre locurile pe care le-am văzut ci despre mirosul de brad dintr-o dimineaţă răcoroasă de toamnă, când am deschis geamul cabanei de la Slănic Moldova. Despre gustul dulce-lipicios al vatei de zahăr pe care o mâncam de fiecare dată când mergeam la Soveja, staţiunea fantomă de azi, din judeţul Vrancea. Despre gustul la fel de dulce şi de lipicios al fagurelui de miere dintr-o vară, de pe Valea Bistriţei.

Memoria olfactivă durează mult mai mult decât cea vizuală. De multe ori am nevoie să mă uit de sutele de fotografii pe care le fac în vacanţă pentru a rememora nişte tablouri. Însă de îndată ce aroma de lavandă fină îmi gâdilă nările, îmi amintesc de Provence iar mirosul de vin fiert şi de kurtos îmi proiectează în minte Târgul de Crăciun de la Budapesta.

Slow Travel, Slow Food

Despre Slow Travel am mai vorbit aici. Îmi place la nebunie să călătoresc pe îndelete, fără ţintă, fără să-mi propun să bifez o listă întreagă de obiective. Singurul scop e să îmi iau tot timpul necesar descoperirii în profunzime a unui loc, cu tot ce înseamnă asta: localnici, obiceiuri, tradiţii, mancare.  Strudelul cu mere o să-mi amintească întotdeauna de Budapesta iar când simt miros de scorţişoară, mă gândesc imediat la patiseriile din Praga. Pentru că memoria olfactivă şi cea gustativă sunt cele mai intense şi durează cel mai mult.

TravelGirls şi clubul iubitoarelor de ciocolată

Ca să te înscrii într-un club, de orice tip, e musai să fii pe aceaaşi lungime de undă cu ceilalţi membri. Iar un club al iubitoarelor de ciocolată – Heidi Choco Club – e visul oricărui ciocoholic. Am o mulţime de motive pentru care cred că ciocolata şi călătoriile fac casă bună împreună. Pe câteva dintre ele ţi le spun şi ţie.

  • de fiecare dată când merg pe munte, am în rucsac câteva batoane de ciocolată cu alune pentru că îmi dau energie şi mă ajută să urc pe cele mai înalte creste.
  • un espresso şi o pralină ori câteva pătrăţele de ciocolată înseamnă pentru mine o dimineaţă perfectă într-un city-break.
  • o vacanţă în Italia nu e perfectă fără un gelato, de ciocolată, fireşte.
  • o cană de ciocolată caldă-aburindă e tot ce-ţi trebuie ca să te încălzeşti la Pieţele de Crăciun.
  • frigăruile de fructe (ananas, banane, căpşune, struguri) învelite într-o crustă de ciocolată neagră, cu lapte sau albă sunt delicioase. Le-am mâncat la Stuttgart.
  • de ceva timp, cele mai frumoase suveniruri de vacanţă sunt oamenii pe care îi întâlnesc pe unde merg. Însă de fiecare dată mă întorc cu ciocolată în rucsac. Din Belgia am venit cu aproape un kilogram.

Te-am convins? Poţi să te inscrii şi tu alături de noi, în clubul exclusivist Heidi Choco Club, selectând “blog” în campul “De unde ați aflat despre Heidi Choco Club?”.

Căutăm Ambasador pentru cea mai dulce destinaţie

Prima călătorie cu scop ciocolătos a fost la Torino, bineînţeles pentru Festivalul Ciocolatei, de la începutul lunii martie. Pe lângă asta am descoperit un oraş fantastic, care nu e asaltat de turişti (nu ştiu dacă din păcate sau din fericire) şi pe care probabil că nu l-aş fi vizitat dacă nu ar fi fost festivalul cu pricina.

Ambasadorul din Torino e specialatea de ciocolată Gianduiotti.

A doua călătorie dulce a fost în Belgia, de curând. Biletele de avion pentru Bruxelles le-am cumpărat pe 11 iulie, de Ziua Internaţională a Ciocolatei şi bine am făcut, pentru că acolo, printre atâtea ciocolaterii, muzee ale ciocolatei şi maeştri ciocolatieri, m-am simţit ca Alice în Ţara Minunilor Heidi – fetiţa munţilor. Unde mai pui că cele mai bune gauffres sunt întotdeauna înnnobilate cu ciocolată. Iar Brugge – oraşul ciocolatei e atât de aproape de capitala Beligiei încât o excursie de o zi e obligatorie. Fetele au să ştie de ce.

Ambasadorul din Belgia e trufa de ciocolată.

Pentru a treia vacanţă am nevoie de idei şi te întreb : Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai dulce ţară? Când te gândeşti la ciocolată, ce destinaţie îţi vine în minte? Zi-ne o specialitate pe care ai mâncat-o, pe care o consideri ambasadorul ţării sau al oraşului de care îţi aminteşti. Hai să alegem împreună ambasadorul pentru cea mai dulce destinaţie şi să facem o listă cu cele mai dulci ţări.

[nggallery id=19]

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

3 COMENTARII

Lasă un răspuns la Loredana Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.