Băile lui Hercule, de la Roma în România

Baile Herculane
Baile Herculane

Prima dată am fost la (Băile) Herculane prin ’95 şi am găsit atunci hoteluri care încă păstrau un iz comunist, centrul vechi în paragină, staţiunea era plină de părinţi ori bunici iar copiii alergau în toate părţile pe aleile şi podurile peste Cerna.

Am revenit pe Valea Cernei anul acesta şi am găsit multe din hotelurile comuniste în paragină, centrul vechi în renovare iar oraşul la fel de plin dar nu doar de bunici cu nepoţi de mână ci de tineri.

____________________________________________________________________________

Ce am găsit

Am ajuns în gara din Herculane într-o vineri după-amiază şi primul impact a fost unul bun. Mi-am zis că dacă oraşul e la fel de cochet precum gara, e bine. Am găsit o staţiune plină ochi de turişti care mişunau care încotro – unii ieşiti la plimbare, alţii încă în căutarea unei camere de închiriat. De unde credeam că vom fi singurele care bat la pas Herculane, acum eram nevoite să începem o cursă contra-cronometru pentru a ne caza. Se pare că în vara lui 2011, gradul de ocupare al staţiunii Băile Herculane a fost de 70% iar la sfârşit de săptămână de 90% aşa că e bine să îţi faci rezervare din timp.

De ce să mergi la băi?

Dacă nu îţi place cum sună „la băi” poţi foarte bine să spui că mergi la SPA şi primul impediment e rezolvat. Dar de ce să mergi la Băile Herculane atunci? Ei bine, ştii probabil că staţiunea e în paragină, că e frecventată de bătrâni şi nici nu eşti fan al tratamentelor cu ape termale.
În Herculane sunt astăzi în paragină multe dintre hotelurile comuniste cu multe etaje şi centre de tratament în dotare dar sunt o mulţime de vile cochete, pensiuni şi case de vacanţă numai bune să primească oaspeţi.
Spuneam că am găsit o staţiune cu tineri mulţi (nu ştiu dacă asta se datorează faptului că era vineri seară şi început de week-end prelungit) deşi mă aşteptam să văd străzile pustii, poate ici-colo câte un bătrân venit de la o baie „la cloacă”.
Majoritatea centrelor de tratament cu ape termale, pentru care e renumită staţiunea, erau amenajate în incinta hotelurilor despre care spuneam că sunt aproape părăsite. În schimb, în plin centru, lângă Hotelul Domogled, s-a deschis un ştrand cu apă termală.

La cloacă – SPA în aer liber

La 7 izvoare calde nu e doar un ştrand supra-aglomerat cu apă termală aflat la vreo 5 km de centrul Băilor Herculane şi pe care nu vi-l recomand. La 7 izvoare calde găseşti, fireşte, 7 surse de apă termală, care mai de care cu proprietăţi miraculoase pentru piele. Apele astea sunt captate într-un soi de bazine improvizate, pe malul Cernei, sub cerul liber ori la adăpostul vreunei grote. La sfârşit de săptămână, in plin sezon estival, tineri şi bătrâni deopotrivă dau năvală în apele fierbinţi de la cădiţe sau de la cloacă, aşa cum e cunoscut locul, aşa că nu e o idee prea bună să te nimereşti într-o duminică aici.

Din octombrie până în aprilie-mai însă e ideal să te încălzeşti la 7 izvoare calde şi să încerci pe pielea ta un SPA în natură. Nu contează că plouă ori că ninge şi că temperaturile scad sub 0°C pentru că la cădiţe sau la cloacă apa e mereu fierbinte iar curajoşii pot încerca apoi şi un duş rece în Cerna. Am încercat şi eu asta, ce-i drept, nu iarna.

Vara, grotescul e rege: bazinele sunt supra-aglomerate, mirosul de pucioasă e sufocant iar mizeria din jur te cam lasă fără cuvinte. Asta în timp ce locul numit La 7 izvoare calde se află în inima Parcului Domogled, parc ce are teoretic o taxă de vizitare, de 5 RON, pe care foarte puţini o plătesc. Cu banii strânşi de la miile de turişti care vin aici la sfârşit de săptămână să zicem că ar putea fi refăcute cădiţele cu apă vie ori poate ar fi refăcute marcajele turistice sau curăţat parcul. Ei bine, cei care administrează parcul spun că „probleme decurg din refuzul turiştilor de a achita această taxă din diverse motive, precum şi din numărul insuficient de angajaţi, ţinând cont de suprafaţa parcului de 61.211 ha, imposibil de monitorizat în permanenţă.” Oare o barieră la intrarea în parc nu ar rezolva o parte din aceste probleme?

Revenind la cloacă, dacă nu te încântă genul acesta de SPA, în buricul staţiunii, lângă hotelul Cerna – proaspăt renovat – e ştrandul cu apă termală, cu acelaşi nume şi pe care ţi-l recomand.

Moştenirea austriacă: Băile Imperiale, Cazinoul, Vila Elisabeta, Hotelul Ferdinand

Spuneam că m-a surprins plăcut zumzetul creat de sutele (poate chiar miile?!) de turişti de la Herculane, mai ales că mă aşteptam să găsesc un oraş-staţiune fantomă. Centrul vechi a intrat la începutul lui 2011 într-un proces de renovare şi, deşi nu ştiu cât va dura toată acţiunea şi peste cât timp îşi vor recăpăta clădirile istorice strălucirea de acum două secole, e un început.

Băile Herculane supravieţuieşte exclusiv din turism iar localnicii s-au adaptat foarte bine. Dacă în urmă cu 15 ani găseai cu greu cazare la particulari, am găsit un orăşel de munte în care fiecare locuitor are cel puţin o cameră de închiriat, fie că e vorba de pensiuni cochete, vile luxoase, casa bunicilor ori un apartament de bloc. Şi ca dovadă că lucrurile au început să se mişte cât de cât în ultimul timp, află că unii proprietari fac nazuri: la sfârşit de săptămână camerele se închiriază pentru cel puţin 2-3 nopţi.

Centrul staţiunii s-a mutat din zona hotelurilor Hercule şi a Cazinoului spre Parcul USGR unde se înalţă şi azi mândria turismului comunist – Hotelurile Afrodita, Minerva şi Diana. Buricul târgului geme de cafenele, bistrouri şi restaurante care sunt pline ochi încă de dimineaţă.

Adevărata provocare e aici centrul vechi – declarat Rezervaţie de arhitectură UNESCO. La intrare, fostul hotel Decebal stă să se prăbuşească şi poate doar plasele întinse de constructori par că împiedică tencuiala şi cărămizile să nu cadă. Cu toate astea, în parcul de lângă hotel nicio bancă nu este liberă iar fanfara cântă în foişor, încercând să mai ascundă proporţiile dezastrului – îmi aminteşte de o scenă din Titanic.

Peste drumul principal, e Vila Elisabeta, cunoscută mai degrabă ca fiind reşedinţa de vară a Prinţesei Sissi, a fost fericita câştigătoare a Programului de Restaurare al TVR din 2009. O plăcuţă nouă şi strălucitoare spune povestea vilei în care funcţionează astăzi biblioteca. Sigur, e interesant de citit dar la ce bun? Vila Elisabeta nu e vizitabiliă în interior.

În spatele parcului Szelecs, vizavi de Băile Imperiale Austrice, cunoscute şi sub numele de Băile Neptun, găseşti Cazinoul. Nu a mai rămas decât soclul statuetelor, coloanele îngălbenite de vreme abia mai stau în picioare, gardul de fier e ruginit iar pe alocuri tavanul stă să se prăbuşească în orice clipă. Cu toate astea construcţia te atrage ca un magnet să te plimbi cu paşi timizi pe sub coloanele îmbrăcate în iederă ori să stai la umbra bătrânului sequoia din curtea Cazinoului.

Cât despre Băile Imperiale, proaspăt dotate cu termopan, cred că aşteaptă vremuri mai bune. Interiorul pare dintr-un film al lui Hitchcock şi după numai câteva momente îţi pare rău că ai intrat să descoperi încăperile, deşi accesul este interzis.

După ce treci de centrul vechi, ce mi s-a părut a fi un soi de muzeu în aer liber, după ce te fotografiezi cu statuia lui Hercule şi rămâi gură-cască în faţa Hotelului Ferdinand, încercând să ţi-l imaginezi complet renovat (da, şi el e în proces de reabilitare şi unul dintre corpuri e clasificat 4*), continuă-ţi drumul pe aleea urmează cursul Cernei, în amonte, spre Hotelul Roman. Pe dreapta e Grota Haiducilor – restaurantul, nu peştera. E renovat, e deasupra apei şi cu toate că servirea nu e exemplară şi păstrează un aer uşor nostalgic, e un loc pe care ţi-l recomand.

Herculaneum – toate drumurile duc la Roma

Epitete comuniste de tipul „perla turismului balnear din România” ori faptul că pe vremuri, când cereai la casa de bilete CFR „un bilet la băi”, primeai invariabil un tichet la Herculane nu mi-au stârnit intereseul ci, mai degrabă, un zâmbet fad în colțul gurii. Șiam că La apele miraculoase ale lui Hercule, așa cum avea să fie numit locul, a fost descoperit de către romani care au transformat izvoarele în băi publice, așa cum au făcut în mai toată Europa. Și atunci m-am gândit că dacă i-au închinat lui Hercule un loc aflat la mii de km depărtare de Roma, trebuie să existe un corespondent și pe lângă capitala Italiei. Și am avut dreptate.

Dacă ai fost la Roma ori în Napoli, sigur ai dat o fugă și la Pompeii. Ei bine, lângă Pompeii se află orașul antic Herculaneum care a sfârșit la fel ca și vecinul său, îngropat în cenușa vulcanică a Vezuviului. Te întrebi, probabil, care e legătura dintre cele două orașe ale lui Hercule. Oraşul antic din Imperiul Roman a fost distrus în anul 79 iar după aproape 75 de ani, romanii descoperă apele miraculoase de pe teritoriul Daciei şi construiesc aici băi publice pe care i le închină lui Hercule. De atunci, Ad Aquas Herculi Sacras devine centrul aristrocraţiei romane.

Înainte de a veni pe malurile Cernei, locuitorii din anticul Herculaneum aveau băi publice luxoase, pe care le foloseau ca loc de socializare, mai ales că erau deschise tuturor. Băile acestea erau vizitate o dată pe zi şi aveau mozaicuri, pereţii erau pictaţi cu fresce iar fântânile de marmură şi statuietele adăugau grandoare acestor spa-uri. Să fi vrut oare romanii să recreeze Băile lui Hercule după trei sferturi de veac?

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe Facebook, Twitter și abonează-te prin RSS la articole.
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

10 COMENTARII

  1. Am citit postarea ta interesantă despre Herculane , unde am fost de foarte multe ori, însă ai pomenit de două ori de bătrâni, iar felul în care te-ai exprimat despre ei, nu mi-a plăcut deloc.Crezi că tu o să fii veşnic tânără?

  2. Am fost recent in statiune si am ramas cu o stare de tristete, cu toate ca s-a inceput renovarea Cazinoului. Mi se pare o statiune haotica din cauza multelor pensiuni noi construite la intrare, a centrului cu hoteluri comuniste in paragina la care se adauga centrul vechi care sta sa se prabuseasca. Pur si simplu nu inteleg ce se intampla cu statiunea asta si de ce nu se investesc mai multe fonduri in reabilitarea cladirilor vechi, mai ales tinand cont ca sunt patrimoniu UNESCO.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.