După colț

Anul 2012 a fost unul plin de drumuri, oameni, momente și experiențe pe care n-am să le uit prea ușor. Și nici n-aș vrea să se întâmple asta vreodată. Cele mai frumoase amintiri nu le am din fața obiectivelor turistice cele mai importante pe care le-am văzut ci din micile surprize pe care le-am descoperit din întâmplare. Acesta este unul dintre motivele pentru care am renunțat la a mă mai documenta foarte mult înainte să plec la drum. E drept că încă îmi mai pregătesc Dosarul TravelGirls pentru chestiuni practice însă îmi place să scot nasul din hartă, să nu-mi fie teamă că mă pierd și să las destinția să mă cuprindă și să mă surprindă după fiecare colț.

O astfel de bucurie am avut într-o după amiază din octombrie, în Granada, când urcam fără direcție pe aleile înguste ale cartierului de sub Alhambra și mă minunam de fiecare căsuță albă încărcată cu flori. Habar n-aveam unde voi ajunge, căutam casa perfectă în care mi-ar plăcea să locuiesc și nu mă puteam opri din înaintat pentru că fiecare alee era diferită. Într-o parte se simțea mirosul de mâncare condimentată clocotind pe foc, vizavi era o pisică ce lenevea pe piatra cubică, la soare, iar în față mă ademenea o curte interioară răcoroasă plină de flori. Mâncarea e ieftină aici. Oare cât e o chirie? Nici nu mi-am dat seama când am ajuns într-un loc numai bun de admirat întregul oraș. Nu era nimeni acolo și imediat cum am scos camera foto, au început să bată clopotele catedralei din vale. O fi vreun semn? Nu am fi ajuns niciodată aici dacă nu ne-am fi lăsat purtate de instinct, dacă nu am fi ieșit din traseul turistic bine marcat pe hartă.

Timpul s-a oprit pentru câteva minute și mi-am dat seama că trebuie să descoperim mai mult. Ah, aș sta aici până la prima zăpadă. Trebuie să ajungem însă pe partea cealaltă și să urcăm la Mirador înainte de apus. Se spune că e cel mai bun loc de belvedere din Granada dar mie îmi vine greu să cred că poate exista ceva mai frumos. În nici o oră de mers agale suntem deja sus, pe celălalt deal, și deși urcușul e mai mult decât liniștit (ne întrebam deja dacă cineva chiar locuiește acolo), sus nimerim în mijlocul unei juerga. Andaluzienii se adună din când în când și își cântă dorul. Cică sunt ilegale astfel de manifestări pe stradă iar eu nu înțeleg de ce.

Nu-mi pot lua ochii de la cântărețul cu părul lung. Arată exact ca în filme. Nu știu ce filme însă sigur există un actor care a frânt câteva inimi în vreo peliculă. Lângă ei o fată frumoasă foc dansează reținut și îngână versurile. Pare să fie de-ale locului și pare să-i cunoască pe muzicanți. Mi-ar plăcea să fiu în locul ei.

Ziua se încheie cu un singur gând: vreau să văd un spectacol de flamenco pe bune. Adică nu unul pus în scenă special pentru turiști și pentru care trebuie să plătesc la intrare 30 de Euro. Nu vreau să-mi vorbească în engleză și cu siguranță nu vreau să văd actori. Mi-ar plăcea să descopăr bătrâni care stau la masă și bat din picior și dau cu degetele în masă, femei care bat din palme și un chitarist care rupe corzile de furie. Și cel mai mult aș vrea să văd o gitana adevărată care să scoată fum de sub tocuri.

Visul mi s-a îndeplinit când nici nu mă așteptam. Așa îmi place să descopăr un loc, o țară, o nație. Nu din liste ci din mijlocul lor. Să mă las purtată de destinație, de inspirația de moment, să aflu singură mai mult și să mă bucur de fiecare poveste pe care o stradă, un om ori o mâncare o are de spus. După colț e o lume întreagă pe care încă n-am cunoscut-o.

______________________

Articolul acesta face parte din campania ParAndalucia cu Paravion.ro. Pentru a vedea toate poveștile din ParAndalucia, click aici. Mai multe fotografii din această regiune găsești în albumul foto de pe Facebook și update-uri pe htag-ul #ParAndalucia de pe Twitter.

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.

Narcisa

De peste șase ani scriu despre călătorii pe TravelGirls.ro, călătoresc și lucrez în Comunicare în turism numai pentru proiecte care-mi plac. Sunt dependentă de ieșirile din oraș, îmi place confortul unei cazări cu o priveliște bună dar și cerul înstelat ce se vede din ușa cortului. Plec oricând de acasă pentru munți, mâncare, snorkeling, sate ori case de oaspeți și îmi place la nebunie Instagram.
Narcisa
bestvalue.eu

2 COMENTARII

  1. Narcisa, inteleg perfect ce spui si sunt intru totul de acord. Cam asa fac si eu. E drept, in prima faza faceam asta cand efectiv n-apucam sa ma informez, dar in cea mai recenta excursie in Barcelona m-am lasat pur si simplu purtata. Si-am descoperit locuri de care altfel n-as fi dat, cum ar fi acest magazin-„muzeu”: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10151282828003153&set=a.10151275357983153.477472.561058152&type=3&theater sau cea mai minunata chocolaterie – https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10151282819588153&set=a.10151275357983153.477472.561058152&type=3&theater

    La tot mai multe! 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.