De ce fac fetele autostopul?

Nu ştim de ce fac alte fete autostopul dar o să îţi spunem de ce facem noi asta, cum a fost prima dată, ce experienţe am avut în străinătate dar şi în România şi dacă mai vrem vreodată să spunem ia-mă nene. Anul trecut, pe ultima sută de metri a pregătirilor vacanței în Provence ne-am dat seama că în satele izolate între câmpuri cu levănțică autobuzele circulă în unele localități doar o dată pe săptamână, atunci când într-un sat mai mare din vecini se organizează târg cu produse tradiționale. Atât. O dată pe săptămână iar trenuri nu sunt. Mașină nu puteam să închiriem pentru că nu suntem atât de sigure pe noi încât să conducem printre stâncării. Și-atunci?

Prima dată

Plecăm din Roussillon pe la amiază, pe o căldură sufocantă și niciun nor pe cer. Vrem să ajungem în satul unde s-a filmat A Good Year care e la vreo 10km departare. După jumătate de drum printr-o pădure de pini, printre case de piatră cu obloane verzi și albastre și câțiva turiști curajoși pe bicicletă, intersectăm un drum principal, fără prea mulți copaci pe margine. E deja miezul zilei și Gordes – cocoțat în vârful unui deal – păre deja un deziderat greu de atins.

Ne dăm coate care dintre noi două să facă cu mâna sperând că în următorul minut va opri o mașină. Am continuat să mergem. Niciun rezultat. Era clar că strategia nu era tocmai sănătoasă așa că am început să facem totul ca la carte. Am scos agenda, pixul și am scris cât de mare am putut GORDES, ne-am oprit din mers și am făcut din nou din mână. În 2 minute o focoasă roșie – despre mașină e vorba – ne-a spus allez-y, les filles. Și ne-am urcat.

autostop3

Solidaritate feminină

De multe ori şoferiţele se simt mult mai în siguranţă dacă iau la ocazie tot femei. Prima dată când am făcut autostopul a oprit o femeie. Şi a doua oară. Una dintre ele chiar ne-a mărturisit că a oprit doar pentru că eram două fete, altfel îi este frică. Interesant e că în Franța, acolo unde am experimentat noi mijlocul ăsta de transport, șoferii sunt destul de obișnuiți cu autostopistele. Tot ce trebuie să faci e să fii îmbrăcată decent – să nu care cumva să lași o impresie greșită celor din trafic și să scrii mare pe o hârtie locul în care vrei să ajungi.

Una dintre gazdele noastre ne-a povestit că în tinerețe a călătorit mult prin țară cu autostopul și că o singură dată a avut un incident care s-a rezolvat insă imediat pentru că i-a cerut șoferului să oprească mașina pentru că vrea să coboare. Ne-a mărturisit însă că e mult mai sigur ca la drum să fie mai multe persoane. Cum a fost cazul unor poloneze pe care le-a găzduit cu ceva ani în urmă care au făcut un tur al Franței exclusiv cu autostopul deși erau 4 fete. Surprinzător, dar se pare că nici ele nu au așteptat vredată mai mult de câteva minute.

autostop2

Are you gypsies?

De voie dar mai mult de nevoie am făcut autostopul și în România. Se întâmpla anul trecut în Turul României, într-o zi ploioasă de august și noi tocmai coborâserăm din Munții Rodnei. Prin Bucovina autobuzele trec rar așa că altă soluție decât autostopul nu aveam. Oprește o mașină cu numere de Ungaria, pasagerul din dreapta – o femeie – deschide portiera și întreabă: Are you gipsies? E adevărat că eram murdare și plouate dar cred că echipamentul de munte și rucsacurile mari cât casa nu trădau câtuși de puțin vreo legătură cu țiganii.

Canadienii Val și Brian care veniseră într-un tur al României (fără rucsac, doar cu mașina închiriată de la vecinii unguri) aveau oareșce rezerve legate de oamenii din România dar după ce le-am fost ghizi și translatori la Muzeul Ouălor Încondeiate de la Ciocănești și le-am făcut câteva recomandări despre ce ar trebui să vadă în vacanța lor, ne-am despărțit cu îmbrățișări și pupături. După vreo lună am primit un mail tare simpatic de la Val pe care l-am publicat aici.

Ce am învăţat din experienţele autostopiste

Nu vreau să ascund faptul că ne-a fost teamă sau că am avut și întâmplări mai ciudate dar care s-au terminat foarte bine (încă ne facem curaj să povestim despre asta). Trebuie să ne depășim frica pentru că în străinătate autostopul e un lucru obișnuit. În plus, în felul ăsta am cunoscut localnici foarte simpatici de la care am aflat povești sau sfaturi – în drum spre Vatra Dornei șoferul nostru ne-a sfătuit călduros să ne mutăm în Suedia. De multe ori, cei care opresc sunt și ei travelleri și chiar au ce povesti iar unii sunt atât de simpatici că se abat din drum pentru tine – un artizan de înghețată din orașul de faianță ne-a dus până în satul în care stăteam noi deși el locuia la vreo 10 km distanță.

autostop6

După cele câteva experiențe autostopiste am învățat câte ceva și știu sigur că o să mai spunem și altă dată ia-mă nene.

  • Nu aştepţi mai mult de 5 minute.
  • E mai bine să mergi cu o prietenă sau un prieten decât singură.
  • E foarte important să ai la tine ceva de scris şi ceva pe care să scrii destinaţia ta. E mai simplu pentru şoferi să ştie în ce direcţie te îndrepţi.
  • E de preferat să ţii minte numărul maşinii în care te urci şi dacă ceva ţi se pare suspect să trimiţi un sms cuiva apropiat cu datele astea. Noi n-am făcut asta deşi ar fi trebuit căci la un moment dat ne-am urcat în maşina unui individ care în timp ce conducea mai dădea pe gât câte o gură de bere. Sigur nu era fără alcool.
  • Fetele au mai mult succes la autostop dar asigură-te că ești îmbrăcată decent pentru că scopul tău nu este să te claxoneze toate mașinile ci să ajungi repede și în siguranță în locul dorit.
  • Autostopul nu costă. Nu am plătit niciodată o cursă de felul ăsta. Sunt altfel de servicii care se plătesc dar scopul și condițiile sunt altele – 4 în mașină de exemplu. Cu toate astea, e mai bine să întrebi înainte cât costă cursa ca să nu ai surprize.
  • Nu poți face autostopul oriunde ci sunt anumite locuri bune pentru asta: la ieșirea din oraș/sat, la intrarea pe un drum național, nu în curbe ci în locuri în care mașinile pot să oprească în siguranță.
  • Există țări în care autostopul e interzis, deci trebuie să verifici dinainte. O listă orientativă o găsești aici.
  • Uneori trebuie să fii pregatit s-o iei la picior. Ni s-a întâmplat și să fim refuzate în parcarea Rezervației de Zimbri din Hațeg.

***

Tu ai făcut vreodată autostopul? Cum a fost prima dată?

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne peFacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.

 

Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

8 COMENTARII

  1. Foarte misto articolul, Loredana! Da-mi voia insa sa te contrazic. „Nu aştepţi mai mult de 5 minute” ?! Asta e un mit, ca fetele nu asteapta mai mult! Sau doar ai fost tu norocoasa. Sunt tari in care pur si simplu hitchhiking-ul nu functioneaza. Nu cred ca este interzis pe undeva, dar nu te ia nimeni. (sa pui un link aici: „Un exemplu este dar lista completă o găsești aici” :). Iti pot spune din proprie experienta (dar si din aventurile altora) ca Spania este o tara in care „ia-ma” nene nu merge!

    • Mersi Ioana, mi-a scăpat parte cu linkul :))
      În Spania nu am încercat să facem autostopul pentru că au rețea de autobuze care funcționează foarte bine (cel puțin acolo pe unde am fost noi).
      Și să știi că noi nu am așteptat mai mult de 5 minute dar asta după ce am aplicat toate regulile de bun simț, adică am scris destinația pe un carton și am făcut cu mâna nu din mers ci stând pe loc.

  2. Am facut pentru prima oara autostopul anul trecut, cu prietena mea, ca sa mergem la mare. Trebuia sa schimbam mai multe autocare pana in Vama si am zis ca ar fi mai simplu. Am trecut bacul la Galati, ne-am scris destinatia pe o foaie si, foarte amuzant, nu stiam exact ce sa facem sau cum sa facem si mai ales cine sa faca semn masinilor. Nu am asteptat foarte mult si ne-a luat o familie foarte draguta. Ne-au povestit tot drumul amintirile lor din tinerete si a fost chiar distractiv. Ne-au cerut bani la sfarsit, nu foarte multi ce-i drept dar pana la urma nici nu a mai contat. Ajunsesem repede si in siguranta. Era bine. Si eram multumite ca am avut totusi curaj sa facem asta.

  3. Foarte fain articolul! Felicitari !
    Referitor la autostop, prima data am facut autostopul cand eram in liceu. Eram 4 fete si am avut noroc sa gasim 4 locuri in masina, fara sa fie nevoie sa ne despartim. Pe la jumatatea drumului, la Simeria a trebuit sa schimbam masina si imi aduc aminte ca stateam in intersectie si langa noi era o prostituata. Era ziua in amiaza mare si a trecut o masina. Vazand ca nu a oprit, noi ca fetele, am inceput sa vorbim. Prostituata era dupa noi, iar masina a oprit mai incolo. Noi nici nu am observat acest lucru. Dar dupa cateva minute a venit prostituata la noi si ne-a zis ca pentru noi oprise masina, nu pentru ea.:)
    Iar referitor la gratuitatea acestui serviciu, in Romania cred totusi ca platesti sau cel putin te oferi sa lasi o suma modica. In Franta eu auzisem ca nu functioneaza autostopul, doar covoiturage, dar e o informatie bine venita.

    • Alina, in Franta functioneaza treaba chiar foarte bine. Acum ceva ani, am prins in Paris o greva la transporturile terestre de mai mare frumusetea si trebuia sa ies din Creteil si sa ajung in centrul Parisului. Opreau francezii intr-o veselie sa-i ia pe oamenii care stateau la ocazie. Au un simt al solidaritatii in sange.
      Apoi, daca dai o cautare pe net, vei citi destule povesti despre cat de usor e cu autostopul prin Franta.

      Nici in Romania nu ma plang. Am fost cu ocazii peste tot si, ca sa fiu sincer, concediile din vara asta vor fi facute, in mare parte, cu autostopul. 🙂

  4. Nu am facut autostopul descurajata fiind de povestile cu intamplari mai putin placute, insa trebuie sa recunosc ca de acum inainte o sa incerc acest lucru dat fiind costul de zero lei pe transport, pe care clar o sa-l am in minte de acum inainte ori de cate ori imi trece vre-un gand sa renunt!:)

  5. Anul trecut am mers pe jos 404 kilometri prin Dobrogea, in iulie, singur, carand tot ceea ce aveam nevoie in spate. Am mers si cu stopul, doar daca cineva oprea langa mine si ma intreba daca vreau sa urc. Am patit asta de la 2 masini cu bulgari, 4 cu romani si 2 cu tigani. Povestea mea era frumoasa si aveam ceva talent la povestit asa ca niciodata nu mi s-au luat bani, ba chiar am mancat, am primit apa (cand mergi pe jos prin Dobrogea iti dai seama ca NU EXISTA APA, iar satele sunt atat de departate, mai ales la 40+ de grade la umbra).
    Aveti curaj sa mergeti fete cu stopul, tot respectul; ma bucur ca va iesa.

    In concluzie vreau sa subliniez pe langa liniile pe care le-ati dat, ca e bine sa aveti si o poveste buna. Va scuteste de multe chestii si tineti minte ca o poveste mediocra pt un calator e o poveste extraordinara pentru un om de rand.
    As mai vrea sa adaug ca sunt de acord cu imbracatul – dar nu e musai – daca ai rucsac mare in spate, multi opresc (am fost luat intr-un TICO, unde mai erau 4 persoane, iar rucsacul meu are volumul unui om).

    Daca vreti detalii intrati pe siteul meu la sectiunea Pelerinaj prin Dobrogea. Nu dau link ca nu stiu daca e voie :).

    In toate calatoriile voastre sa aveti „Cer senin si oameni insoriti!”.
    Toate cele bune,
    Tiby, pelerin prin Romania

Lasă un răspuns la Ioana Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.