De ce să mergi cu rucsacul în spate

Mai ții minte când mergeai în excursie cu colegii de clasă? Sau în tabără, în vacanța mare? Pun pariu că pe atunci bagajul tău nu era vreun troler fancy, roz-bonbon ci un rucsac încăpător pe care îl puteai manevra cu ușurință, fără să fie nevoie să ceri ajutorul doamnei învățătoare. Acum, după mai bine de 20 de ani de la prima mini-călătorie cu rucsacul în spate, fără părinți, băgăjitul îmi trezește amintiri frumoase și sunt la fel de nerăbdătoare să plec la drum ca atunci când eram copil. Numai că de atunci, de la an la an am învățat că mersul cu rucsacul în spate e mai mult decât un mod de a călători. Și am cel puțin 25 motive să o fac.

_________________________________________

  1. Merg pe munte. E lesne de înțeles că atunci când faci trasee pe munte singurul bagaj permis e rucsacul. Avem sfaturi pentru tine dacă vrei să știi cum să fii gata oricând de plecare.
  2. O tură cu rucsacul pe munte e echivalentul a cel puţin o săptămână de mers la sală, zi de zi. În plus nu e aşa plictisitor, respiri aer curat, cunoşti oameni noi şi ai bonus super peisaje.
  3. Văd mai multe cu bani mai puțini. De fiecare dată când am rucsacul în spate, nu îmi mai fac griji că trebuie să caut un loc special să depozitez bagajul și să vizitez un oraș dacă am o escală. Cu banii economisiți pot să vizitez un muzeu, de exemplu.
  4. E mai sănătos decât să car o geantă de umăr. Greutate rucsacului e susținută de tot spatele iar materialele speciale din care sunt făcute rucsacurile de munte lasă corpul să respire și nu ajung fleașcă la destinație.
  5. Altfel nu ar mai fi existat Turul României cu rucsacul în spate.
  6. Am mâinile libere să fac fotografii…
  7. …sau să mănânc un sendviş.
  8. Nu-mi pasă dacă plouă sau ninge pentru că am husă waterproof.
  9. Alerg mai uşor după un autobuz care se pregăteşte să plece din staţie…
  10. … la fel şi după un tren. N-am pierdut nici unul până acum.
  11. Rucsacul este foarte bine compartimentat, are o mulțime de buzunare interne și externe așa că fiecare lucrușor are locul lui și nu e nevoie să răscolesc tot bagajul atunci când caut ceva.
  12. Îl spăl ușor, la mașina de spălat și pentru că e fabricat din materiale care se usucă ușor, sunt pregătită de o nouă escapadă chiar și după o tură pe munte cu ploaie.
  13. Pentru că nu pot să car toată garderoba în spinare, am învățat să-mi fac bagajul eficient şi uşor chiar şi pentru 10 zile de vacanţă.rucsac
  14. Nu e nevoie să port doar bocanci. Rochia și botinele chic fac casă bună cu rucsacul în spate.
  15. Pentru că se ajustează cât vreau eu, îl folosesc și ca bagaj de mână pe cursele low-cost și ca să car cortul, sacul de dormit, haine pentru două săptămâni și alte acaraturi pentru o vacanță în România.
  16. Ocupă foarte puțin spațiu de depozitare pentru că se face mic-mic când îl pun la păstrare.
  17. Nu am prejudecăţi. Se vorbește pe la colțuri că backpackerii – adică cei care merg cu rucsacul în spate – sunt  neica nimeni, niște studențache care fac autostopul și care mănâncă doar din conserve. Ce nu știu ei e că un rucsac bun costă câteva sute de lei bune (milioane de lei vechi), bocancii de la 100 de euro în sus șamd.
  18. O vacanță pe cinste costă cât un televizor cu ecran plat, iar noi am renunțat de ceva vreme să ne mai uităm la TV. Am investit până acum în călătorii, experiențe memorabile și echipament de munte cât pentru 10 televizoare. Zău că nu-i simțim lipsa.city break bruxelles (23)
  19. Am învățat să apreciez lucrurile simple. Dacă la început căram tot soiul de lucruri inutile în rucsac, scrâșnind din dinți la fiecare pas, acum pot să merg două săptămâni doar cu un bagaj mic de mână. Până la urmă și în călătorii am aceleași obiceiuri ca acasă – mă trezesc, mănânc, mă plimb, mă odihnesc, mănânc, mă plimb, mănânc, dorm și o iau de la capăt. E atât de simplu!
  20. De fapt, asta e singura rutină pentru că în realitate nu trebuie să respect niciun program. Nu trebuie să fiu la hotel de la 12 la 14 pentru că altfel pierd prânzul all inclusive, nici să mă trezesc devreme pentru că trebuie să plec în cine știe ce excursie opțională. Dacă pierd vreun autobuz sau un tren, nu-i niciun capăt de țară, sunt în vacanță și, la o adică, pot să îmi schimb planul cât ai zice pește. Doar am casa în spinare.
  21. De multe ori mă simt ca un școlar și îmi amintesc de excursiile pe care le făceam în generală sau în liceu. Ce bine mai era!
  22. Pentru că de multe ori dormim acasă la oameni, în hosteluri, în campinguri sau așteptăm în gări sau pe marginea drumului când facem autostopul, avem ocazia să cunoaștem mulți oameni interesanți, cu povești frumoase și nu de puține ori am rămas prieteni cu ei. Memorabil e un episod din Turul României 3 când ne-am abătut din drum să mergem la o stână.
  23. De fapt, când am rucsacul în spate simt că mă pândește o aventură la fiecare colț de stradă. Percepția celor din jur e că backpackerii sunt oameni liberi, fără prejudecăți, aventuroși, care nu prea dau doi bani pe confort și nu le este jenă sau frică să te abordeze, adesea să ți se confeseze ca unui prieten vechi sau să te invite la ei în bătătură, să le cunoști familia.
  24. Couchsurfingul mi-a dat mai multă încredere în oameni, mai ales în momentele în care persoane pe care le cunoșteam de 2-3 ceasuri îmi puneau cheile casei în mână și plecau la job. Acum fac și eu la fel și singurul moment ieșit din comun a fost când un couchsurfer a încercat toate ușile de pe palier pentru că uitase numărul apartamentului meu. De atunci toți vecinii știu cum mă cheamă.
  25. Îmi place la nebunie să opresc oamenii pe stradă sau să intru în magazine și să le cer indicații în limba lor, atât cât mă pricep. Chiar dacă am mai scăpat câte un „forcheta” în spaniolă deși termenul nu există, întotdeauna cei pe care i-am abordat mi-au dat toate explicațiile necesare. E adevărat că de multe ori vorbeau prea repede pentru mine, care am învățat italiana și spaniola de la TV dar ei erau bucuroși că puteau să mă ajute și nu se simțeau complexați că, vai, nu știu engleza!rucsac Franta

Tu mergi cu rucsacul în spate? De ce?

________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.
Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

8 COMENTARII

  1. Și eu prefer rucsacul în loc de orice alt tip de bagaj. Sunt de accord cu aproape toate punctele, mai puțin punctul 12. Din câte știam eu nu prea e bine să speli echipamentele de munte din materiale impermeabile la mașină. Toxicitatea detergenților slăbește destul de mult cusăturile, rucsacul își mai pierde câte puțin și din impermeabilitate. Ca să nu mai spun că dacă ai rucsac ceva mai mare (eu am de 75l) nici nu încape în mașină (nu cred că se pot scoate barele metalice care fixează spatele). De fapt nici la cel de 55l nu merge.

  2. Nimic nu se compara cu o calatorie cu rucsacul in spate! 🙂 …este un partener de drum de neinlocuit! Imi place sa merg pe munte, sa am buzunare pentru tot ce am nevoie sa compartimentez, pentru ca e mai usor de transportat fiind repartizat pe tot spatele! 🙂

    Extraordinar blog! 🙂

  3. pai rucsacul e cel mai comod mod de a cara niscaiva lucruri. eu nu-l folosesc pentru drumetii ca rar ajung la un munte, dar il folosesc zilnic la munca si e al naibii de greu ca e ghiftuit cu carti si articole printate 🙂

  4. Şi eu sunt tot pentru rucsac. Nici nu vreau să îmi imaginez cum o fi să tragi după tine o valiză cu rotiţe pe o stradă în pantă dotată cu piatră cubică sau prin vreun cartier plin de mizerii, sau, de ce nu pe vreo insulă cu mult nisip.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.