Cum a fost la Cetățuia – pensiunea din vârful dealului, în inima pădurii

Am ajuns la Cetățuia, la începutul lui octombrie, când toamna abia îşi intra în drepturi, după o săptămână de frig și ploi în toată țara. Am vrut o escapadă de weekend și, cum nu aveam prea multe zile libere la dispoziție, am căutat un loc cât mai aproape de București. Nu a fost nevoie sa ne gandim prea mult în ce direcție să o luăm, zona Buzăului e mai mereu o alegere bună. În plus, mi-am amintit că pusesem pe wishlist o pensiune care în fotografii apărea pe vârful unui deal impadurit si ca in jur nu se vedea nicio altă casă. Asta-i de noi, mi-am zis: aer curat, liniște, mergem la căsuța din pădure, aşa cum am botezat pensiunea înainte să ajungem acolo.


Unde este Pensiunea Cetățuia?

Din București sunt aproximativ 140 de km și am ales să mergem pe varianta A3 (București-Ploiești), am ieșit pe la Gherghița, apoi spre Mizil – Gura Vadului – Tisău iar în Haleș am făcut stânga, spre Mănăstirea Ciolanu. De acolo, la o aruncătură de băț – vreo 4 kilometri (din care ultimul kilometru este prin pădure, pe un drum cu pietriș, în stare foarte bună) este pensiunea Cetățuia. Intersecția dintre DJ 203G (cel care vine de la Ciolanu) și drumul spre pensiune este bine semnalizată, veți vedea un indicator la stânga.
Pensiunea se află în vârful unui deal – Dealul Cetățuia, la vreo 600 de metri altitudine și, așa cum am mai spus, este înconjurată de pădure, în apropiere aflându-se doar Mănăstirea Ciolanu și Schitul Cetățuia. Cel mai apropiat sat este Măgura, la vreo 3 kilometri distanță.

Review pas cu pas

Camera pe care am avut-o este dublă superioară – cu un pat dublu și o canapea extensibilă și o terasă generoasă cu vedere spre grădină și pădure. Camerele au fierbător de apă (și pliculețe cu ceai, cafea și zahăr) – eu găsesc detaliul acesta foarte util de când am copii, în felul ăsta pot să le pregătesc ceaiul sau cerealele seara, fără să fiu nevoită să merg să vorbesc la bucătărie.

Nu am cerut să avem pătuț de bebe în cameră, pentru că baby TravelGirl nu doarme decât călare pe noi, în același pat, așa că am apreciat din plin patul dublu de dimensiuni generoase. La fel și canapeaua extensibilă, unde a dormit juniorul.

Deși  am nimerit într-o perioadă în care vremea se răcise simțitor, în cameră a fost cald și bine și mirosul de fum de lemne care venea subtil pe fereastra deschisă m-a dus cu gândul la vacanțele de iarnă de la bunici, când nu mă mai dezlipeam de sobă.

Mancarea e unul din detaliile care fac diferența aici. Nu m-am așteptat ca mâncarea să fie atât de bună și am fost oarecum uimită să văd terasa și restaurantul pline, când am ajuns vineri pe la prânz și am aflat că mai toți de acolo veniseră din Buzău ca să mănânce. E adevărat că orașul nu este foarte departe – la aproximativ 30 de km – însă pensiunea este în mijlocul pădurii și nimeni nu ar bate atâta drum pentru o simplă masă la restaurant. Am înțeles în zilele următoare de ce locul are atât de multă trecere printre localnici – mulți dintre ei păreau că sunt adesea oaspeți la masă.

Micul dejun este bufet, cu o mulțime de produse tradiționale din zona Buzăului, omletă delicioasă, prăjiturele de casă, fructe dar și iaurt și cereale pentru copii. Și cafeaua e tare bună!

La prânz și cină se poate comanda a la carte iar în meniu se găsesc și mâncăruri tradiționale și specialități fandosite. Noi am încercat toate ciorbele – preferata mea a fost ciorba de cocoș, cu tăiței de casă, pastele au fost minunate (mai ales cele cu gorgonzola), la fel și păstrăvul cu mămăligă sau cotletele de berbecuț.

Restaurantul pensiunii nu e prea mare și, deși sunt suficient de multe mese încât să primească cu mult peste 50 de oaspeți, nu ai sentimentul că te sufoci și că nu ai loc de alții. Fără să am vreo clipă senzația de îngrămădeală, cele două săli ale restaurantului au o atmosferă intimă și deși nu-i cunoști pe ceilalți te simți de-ai casei.

Noi nu am avut norocul de o vreme atât de rece încât să fie aprins focul în șemineul din restaurant dar pariez că serile de iarnă petrecute acolo sunt grozave. Mai ales dacă mă gândesc și la vitrina veche care mi-a plăcut atât de mult – nu neapărat pentru că era veche și arăta spectaculos – pentru că era plină cu vinuri de soi.

Dacă e cald și bine, oaspeții preferă terasa generoasă din fața pensiunii – locul meu preferat dimineața, pentru 20 de minute de liniște, cât să beau o cafea și să mai frunzăresc o carte. Asta în timp ce trăgeam cu ochiul la copii – unul care o luase de-a bușilea prin iarbă, celălalt care nu se mai dezlipea de tobogan.

Terasa este scăldată în soare dimineața și dacă nu-i suficient de cald poți împrumuta o pătură și să-ți faci planul pentru ziua ce tocmai a început. Puțin mai jos – curtea pensiunii este terasată – este un foișor rustic cu câteva mese, un cuptor și o plită ca la bunica, unde sigur de primăvara până toamna se pregătesc bunătăți în aer liber. Alături e un loc special pentru focuri de tabără – un alt motiv pentru a scoate din vitrina despre care ziceam mai sus un vin bun, de pe dealurile buzoiene.

 

Curtea e imensă și, deși există un gard care o împrejmuiește, toți senzorii îți spun că ești, practic, în mijlocul unei păduri, pe vârful unui deal și că în jurul tău e numai sălbăticie. Fără zgomot, fără praf și poluare, doar cu triluri de păsări și foșnet de frunze în urechi îți tot vine să lenevești la soare și, la urma urmei, o poți face într-unul dintre hamacele sau balansoarele din grădină.

Există mai multe colțuri de relaxare – hamace, balansoare din lemn (cum am spus mai sus), scaune de lemn în foișor, scaunele din piatră din jurul vetrei pentru focul de tabără sau poți pur și simplu să te așezi pe iarbă și să visezi. 🙂

Personalul este amabil și prietenos și, deși e tot timpul cineva acolo care să te ajute cu răspunsuri la întrebări, am avut senzația tot timpul că suntem liberi, ca acasă și că, dacă avem nevoie de ceva o strigăm pe mama și ea ne rezolvă orice problemă.

Cu copiii la Pensiunea Cetățuia

Când am ales Cetățuia pentru weekend, m-am gândit în primul rând ce oferă copiilor. Îmi place la nebunie să plecăm toți 4 în vacanțe însă ieșirile din weekend mi le doresc fără bătăi de cap, fără planificări de trasee, de ce să vizitezi, unde să mănânci șamd. Din experiența ultimului an și-un pic, alegem aproape întotdeauna pensiunea sau hotelul la care mergem dacă el însuși poate să fie un obiectiv turistic. Pentru mine au apus de mult vremurile în care cazarea era doar un pat cu lenjerie curată unde să dorm după o zi hai-hui într-un city-break istovitor. Dacă se întâmplă cumva să nu se alinieze planetele, Mercur să fie retrograd și Mama Gaia supărată astfel încât tantrumurile și programul diferit de somn/mâncare/joacă al copiilor să ne împiedice să o luăm din loc să nu avem vreo clipă regretul că am plecat degeaba de acasă.

Revenind la oile noastre, a fost suficient să mă uit pe hartă și să văd unde este poziționată Pensiunea Cetățuia ca să nu îmi mai doresc altceva. Pe vârful unui deal împădurit, la mare distanță de orice așezare omenească. E mai mult decât orice căsuță din pădurile din povești – e liniște, aer curat, libertate de mișcare.

În curtea pensiunii sunt și două leagăne, un tobogan, un balansoar mare, din lemn și câteva hamace – pentru că și noi, părinții, suntem oameni și avem nevoie de un spațiu special pentru relaxare cât timp cei mici se joacă.

În interior există o cameră pentru relaxare, chiar lângă restaurant, unde este o mică bibliotecă cu cărți interesante, câteva jocuri, cărticele și creioane pentru colorat. Nouă ne-a fost utilă când kinderul termina mai repede de mâncat și, în loc să se plictisească pe scaunul de la masă, își făcea de lucru acolo.

Ce ne-a plăcut cel mai mult

Am fost surprinși super plăcut de mâncare, mai ales că în meniu am găsit și mâncăruri sofisticate, și ca la mama acasă (borș de cocoș, de exemplu). Sigur-sigur când mai ajungem în zonă facem popas pentru prânz la Cetățuia (asta dacă nu cumva ne stabilim tabăra generală aici).

Liniștea din adâncul pădurii, unde se află pensiunea, e cel mai important avantaj.

Ce aș schimba sau ce nu a fost bine

Singurul lucru deranjat a fost asprimea prosoapelor – deși erau curate-impecabil, le-aș fi putut folosi lejer ca și instrument de exfoliere după baie, așa de nepufoase erau.
Dincolo de asta, pentru că pensiunea a fost inaugurată relativ de curând, încă mai sunt urme ale construcției prin curte: de exemplu, cabluri – unele neizolate sau uși de la magazie fără lacăt; părinții cu copii mici și foarte mici nu își lasă niciodată odraslele nesupravegheate însă pentru cei mai mărișori poate fi periculos să exploreze de unii singuri curtea în aceste condiții.

Cât costă și cum poți rezerva?

Prețul unei camere duble, cu mic dejun este 50 de euro pe noapte (și 60 de euro vinerea și sâmbăta)- pentru 2 adulți. Poți face rezervare direct pe site-ul pensiunii sau pe Booking.com.

Ce sa faci un weekend la Pensiunea Cetățuia

Zona este extrem de ofertantă: pe lângă foarte cunoscuții Vulcani Noroioși, Muzeul Chihlimbarului din Aluniș sau Mănăstirea Ciolanu, faceti-va planuri pentru câteva vizite și ture de treking în Țara Luanei, unde puteți vedea așezările rupestre de la Bozioru/Aluniș.
La așezările rupeste – grote săpate în stâncă și locuite acum sute de ani de sihaștri – nu e chiar floare la ureche să ajungi, mai ales cu copii foarte mici. Deși mi-aș fi dorit să fac un tur complet al peșterilor, n-am reușit decât să ajungem în Poiana Cozanei și la Chilia lui Dionisie Torcătorul, la aproximativ 1 kilometru de mers pe jos de satul Nucu.

De le Pensiunea Cetățuia până în Nucu sunt vreo 35 de kilometri, însă drumul e îngust și prost, însă extrem de frumos – așa că merită efortul să mergeți până acolo, mai ales că scurtați mult traseul pe care altfel l-ați fi făcut la pas.

Traseu: Pensiunea Cetățuia – Măgura – Bozioru (urmați indicatoarele turistice maro, din Măgura) – Fișici – Găvanele

 

  • Un articol detaliat despre așezările rupestre de la Bozioru găsiți la Diva în bocanci.

Verdict final

Pensiunea Cetățuia e încă un loc din acelea care mi-au întrecut așteptările și care a devenit recomandabil printre prieteni și pe care vă sfătuiesc sincer și pe voi să îl puneți pe lista de vacanță în România. Are toate ingredientele pentru ca un simplu sfârșit de săptămână să fie memorabil: locație excelentă – de vis!, în mijlocul pădurii, mâncare delicioasă, atmosferă prietenoasă, aproape de o mulțime de obiective turistice mai puțin umblate și cunoscute.
Eu mi-am promis deja încă două mini-vacanțe aici: una fără copii, să pot explora pe îndelete toată Țara Luanei și cealaltă într-o iarnă cu multă zăpadă, căci e rost de săniuș chiar din poarta pensiunii.

Hai în vacanță la Pensiunea Cetățuia!

_______________________

Notă: Am fost oaspeți la Pensiunea Cetățuia în perioada 1-3 octombrie 2017. Pentru rezervări intrați pe site-ul oficial sau direct pe Booking.com.

____________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, intră în Gașca celor mai plimbărețe fete din România!
Urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.

Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here