O zi pe insula în culorile curcubeului

Veneția atât de iubită de îndrăgostiții de pretutindeni nu mi-a dat niciodată fiori privind-o din afară, cu Piazza San Marco tipărită pe vederi colorate sau cu gondolierii ei gălăgioși, așa cum am văzut-o în documentarele de pe canalele de travel. Nici Murano nu mă atrăgea foarte tare pentru că nu credeam că există undeva o insulă unde meșterii și maeștrii sticlari italieni trebăluiesc toată ziua. Altceva m-a făcut pe mine să cumpăr cu câteva luni bune înainte bilete de avion spre Verona: o insulă de pescari mai colorată decât un curcubeu, despre care nu știam mai nimic – Burano.

Cum ajungi la Burano

Insula e la aproximativ 40 de minute distanță de Veneția, cu vaporetto – linia 12, adică transportul public venețian. Îmbarcarea se face la stația Fondamente Nove, la fiecare 30 de minute. Prețul unui bilet cu vaporul (valabil 60 de minute) costă 7 euro dar eu am folosit pass-ul de 24 de ore pe care am dat 20 euro. Practic cu acest pass poți să folosești nelimitat transportul public pe apă și pe uscat din Veneția și insulele din jur – inclusiv Murano și Burano – dar și în Mestre. Deși prețul pare mare, ai să vezi că e un deal foarte bun.

Atenție, vaporetto are un orar pe care îl respectă dumnezeiește. Ca să nu pierzi timp prețios așteptând în gară, consultă aici orarul.

burano augustin radu TravelGirls

Unde stai

Din câte știu eu, nu există hoteluri sau pensiuni pe insulă care e până la urmă, un sat de pescari unde nu se întâmplă mai nimic.  Eu am stat în Mestre, la 10 minute cu autobuzul de autogara din Veneția. Hotelul se numește Delle Rose, e o afacere de familie și ți-l recomand pentru că raportul calitate-preț este foarte bun. Unde mai pui că stațiile de autobuz către Veneția și spre gară sunt la 1 minut de hotel așa că nu are rost să plătești câteva zeci de euro pe noapte în plus pe o cameră în buricul târgului.

burano 8

Unde mănânci

Am s-o spun pe aia dreaptă: pot să mănânc în fiecare zi doar pizza și paste fără să strâmb din nas însă o fac a modo mio, adică cu cât mai puține ingrediente, fără adaouri venite pe filieră americănească – porumb, cârnați și alte asemenea. Ca și prima dată când am fost în Italia, și acum am stat numai cu ochii pizza, pasta, risotto. În Burano, într-un restaurant cu doar câteva mese la o intersecție de canale am mâncat cea mai bună pizza de până acum și cele mai bune penne gorgonzola e nocci, după care salivez și acum. Restaurantul se numește Il Principe (Via San Mauro 455) și nu o să-ți fie greu să-l găsești pentru că oricum nu sunt multe locuri unde poți să mănânci în Burano.

Atenție că imediat după prânz aproape toate cârciumile pun lacătul pe ușă și se retrag pentru siesta. Dacă nu vrei să rămâi flămândă, la amiază refugiază-te la o masă.

Burano Italia by Augustin Radu TravelGirls

Burano Italia by TravelGirls

Ca pescarul în ceață

Casele astea colorate care sunt deja un brand pentru mica insulă venețiană au și o mică poveste. Iarna e mai tot timpul ceață aici și cum spuneam că Burano e un sat de pescari, se pare că localnicii și-au vopsit casele în culori cât mai vii, astfel încât să le cunoască de departe. Sigur că la început culorile nu erau atât de vii și se foloseau pigmenți de origine minerală, culorile predominante fiind ocrul (așa cum se întâmplă încă în Roussillon, Franța).

Azi în Burano casele sunt pictate în culorile curcubeului dar să nu crezi că fiecare face cum îl duce capul. Localncii au nevoie de aprobare de la primărie atunci când vor să mai aplice o mână de vopsea pe fațada casei. Oricum ar fi, locul ăsta e printre puținele unde tonurile vii nu mă deranjează deloc. Dimpotrivă, mi se pare că e o armonie a culorilor de la care cu greu îți poți lua ochii și obiectivul foto.burano 4

Dantelă și pisici

Aproape fiecare insuliță din jurul Veneției are un meșteșug cu care se mândrește. Sigur, pisicile nu fac parte din patrimoniul cultural din Burano dar le vezi peste tot, lenevind la soare și cerșind atenție de la turiști. Cu altceva se mândresc localnicii și îi atrag pe cei care se încumetă să bată atâta drum pe apă până pe insulă. Aici mai sunt doar câteva bătrâne care mai croșetează dantelării pe care le expun în buticurile din centrul satului. Acum câteva sute de ani dantela de Burano făcea furori în rândurile aristocrației dar azi doar un muzeu al dantelei – Scuola dei merletti (intrarea 5,5 euro) mai aduce aminte de vremurile alea. Eu nu am vizitat muzeul pentru că am ajuns după program (10.00-18.00) dar găsești mai multe detalii pe site-ul oficial.

Burano își spală rufele-n public

Nicăieri în alt loc pe unde am fost nu am văzut atâtea rufe întinse la uscat. Străduțele și-așa înguste din Burano sunt transformate într-un uscător uriaș, unde localncii își întind fără pudoare chiar și chiloții. Pentru mine a fost un spectacol nemaipomenit și cu ocazia asta am mărit considerabil colecția de „… își spală rufele-n public„.

burano

Acqua alta

Pe lângă culorile vii, lenjeria întinsă cu nonșalanță la soare, umbrelele agățate de obloanele de la ferestre, pisicile leneșe și mirosul cald de pizza prosciuto e funghi mai e ceva care îți atrage atenție în Burano. Zeci de uși sunt fortuite ba cu placaje, ba cimentuite, ba cu bucăți de lemne colorate. După tot felul de presupuneri – „sigur în familia asta sunt copii mici și așa îi impiedică să iasă din casă” – am rugat un patiser să ne lămurească. Cu un calm neobișnuit pentru un italian, a scos de sub tejghea câteva fotografii cu Burano în zilele mai puține bune – atunci când nivelul mării crește într-atât încât parterul caselor și al magazinelor e inundat. Din păcate fenomenul ăsta – acqua alta – se întâmplă aproape în fiecare an.

Augustin Radu (1)

Ai grijă când îți planifici vacanța la Veneția! Evită lunile noiembrie și decembrie când zonele mai joase din Burano și Veneția sunt inundate. O dată la 4 ani însă, nivelul crește cu 140 de cm. Citește mai multe detalii aici.

burano 6

Ce pui în bagaj

În afară de încălțăminte comodă, o umbrelă, ochelari de soare și o eșarfă șic, cel mai important accesoriu pentru Burano e indiscutabil camera foto. Ai grijă să ai baterille încărcate pentru că aici e raiul fotografilor, fie ei profesioniști sau de vacanță.

***

Vola.ro

©Fotografii by Augustin Radu și TravelGirls.ro

Fotografiile TravelGirls.ro au fost făcute cu un Nikon D7000 de la magazinul F64.

______________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.

 

Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

3 COMENTARII

  1. […] Să nu te surprindă așadar dacă vei primi la restaurantele locale o friptură cu garnitură de paste sau salate cu paste. În plus, pregătește-te să răsfoiești pagini întregi de meniu care conțin tot felul de preparate cu paste. Preferatele mele: penne gorgonzola e nocci. […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.