Viscri 125 – un guest house de familie, în inima Transilvaniei

Câți dintre voi auziserăți de satul Viscri acum 10 ani, să zicem? Eu nu știam de existența lui și cel mai probabil nici voi. Ascuns bine undeva în sudul Transilvaniei, Viscri e unul dintre satele părăsite de sași după 1990, scârbiți de regimul comunist. Au lăsat în urmă istoria unor generații, au lăsat să piară tradiții, și-au abandonat casele și averile și nu s-au mai uitat înapoi. Unii dintre ei au mai revenit, în vizită doar, altora le-a fost greu să se întoarcă așa că mare parte dintre case s-au transformat într-o ruină sau au fost ocupate abuziv de țiganii care s-au aciuat prin zonă. Până într-o zi.

S-au spus multe în presă în ultimii ani despre Viscri, mai cu seamă la fiecare vizită a Prințului Charles în România, care e înnebunit după locurile astea unde totul pare încremenit în timp. Am crezut tot timpul ăsta că la mijloc e doar un marketing de excepție și că dacă am să merg acolo, cumva voi fi dezamăgită. Numai că Viscri nu e doar un sat din Transilvania, nu e doar o destinație și de asta am fost sigură chiar cu câteva zile înainte să plec acolo, când am văzut reportajul de la România, te iubesc.

 Cum ajungi la Viscri?

Din București pănă la Viscri sunt 260 de kilometri, via Brașov. Din Brașov sunt 90 de kilometri, pe care îi parcurgi într-o oră, asta dacă nu cumva vrei să te mai oprești și pe la Bisericile Fortificate din Hărman, Prejmer, la Vulcanul stins de la Racoș ori la cetatea Rupea. Dacă vii dinspre Sighișoara e chiar mai aproape și mai rapid, doar 40 de kilometri.

Traseul e destul de simplu: pe E60, în dreptul localității Bunești, sat frumos, cu case săsești, urmează indicatorul la  stânga (dacă vii dinspre Brașov) spre Viscri. Drumul județean 104L, care duce în sat, nu e cel mai bun din lume dar e de-a dreptul fermecător. Cei 8 kilometri până în sat șerpuiesc lin printre dealuri pline de fânețe colorate, păduri și stâne iar șoseaua e atât de îngustă încât cu greu au loc două mașini. Pe mine m-a dus imediat cu gândul la drumurile mici dintre satele din Provence, dar parcă aici e infinit mai frumos.

De ce Viscri 125?

Am plecat la drum cu un singur gând: să descopăr o Transilvanie mai puțin cunoscută turismului în masă, Transilvania rurală, ascunsă cumva în triunghiul pe care îl formează pe hartă orașele pe care le iubește toată lumea: Brașov, Sighișoara și Sibiu. Mi-am dorit să iau o gură serioasă de cultură și istorie săsească, să văd ce se ascunde după porțile grele de lemn ale caselor săsești, să înnoptez într-o casă de oameni faini, care sunt bucuroși de oaspeți.  În plus, pentru că am plecat la drum cu un bebe de 3 săptămâni, a fost foarte important pentru mine ca pensiunea să fie baby friendly. Așa am găsit și am ales Guest house-ul Viscri 125.

Omul sfințește locul

Proprietarii acestui loc nu sunt din zonă. S-au mutat din București acum câțiva ani, când și-au dat seama că nu vor ca băiețelul lor să crească printre betoane și că e mai bine să alerge pe ulițele din Viscri decât pe aleile parcurilor din capitală. Au cumpărat o casă săsească în paragină, așa cum erau pe atunci majoritatea din sat și cu răbdare, inspirație și arhitecți pricepuți au transformat locul într-o locație numai bună să primească oaspeți.

Primul lucru care mi-a sărit în ochi când am intrat pe poarta pe care e plăcuța cu numărul 125 a fost șura, unul dintre elementele cheie al fiecărei case săsești. Numai că aici șura, care era într-o stare jalnică, are azi alt rol: sala de mese la parter și loc de joacă și relaxare la etaj.

Apoi am observat detaliile și am fost fascinată de felul în care nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării. Totul e în armonie, de la încuietorile ușilor la măștile din lemn pentru prize, de la scaunele de masă pentru copii la lămpile meșterite special pentru pensiune, de la mobilierul pictat manual la lenjeria de pat cu motive naționale. Până și parola pentru WiFi e scrisă cu litere de-o șchioapă pe o plăcuță de ceramică pictată cu albastru, să se asorteze cu farfuriile.

Am apreciat din suflet lipsa televizorului din cameră și din sala de mese (cel mai mult îmi displace un TV pornit pe un post de muzică sau de știri care să îmi distragă atenția în timp ce mănânc) și muzica (bună!) în surdină. Mi-au plăcut la nebunie colecția de reviste de travel și albumele foto din biblioteca de la etaj, unde de altfel e și un televizor, pentru cei interesați. Eu am preferat să joc fussball și dacă am fi fost mai mulți, aș fi încercat și ceva board games – am zărit DIXIT, probabil că mai sunt și altele.

De ce să mergi la Viscri 125 cu copiii?

Sunt destule locații în România child friendly, mai pe românește adaptate și familiilor care călătoresc cu copiii. La Viscri 125 însă, ideea de child friendly e dusă mult mai departe. Încă de când am făcut rezervarea pe mail, Mihai – proprietarul pensiunii – m-a întrebat dacă vrem pătuț pentru bebe în cameră iar când am ajuns acolo, pentru că era destul de frig, am primit un calorifer electric, care ne-a prins tare bine.

În sala de mese am zărit două scăunele de masă pentru copii,  în fața terasei e o grădină imensă, unde cei mici pot să zburde în voie, să se dea în leagăne, să se cațăre pe ansamblul din lemn construit ca loc de joacă și să se legene după ce obosesc în cele 3 hamace din grădină. În plus, tot la intrarea în sala de mese, am zărit câteva perechi de cizmulițe de cauciuc și umbrele agățate în cuier, de împrumutat în caz că plouă.

Eu am grijă ce pun în farfurie și cam strâmb din nas când la micul dejun găsesc miere de albine care nu e miere, marmeladă de la supermarket și brânzeturi asemenea, mai ales dacă hotelul/pensiunea e într-o zonă unde sunt oi destule. La Viscri 125 mierea e miere – tatăl lui Mihai, care locuiește la câteva case distanță, are 80 de stupi și vreo 100 de găini (carnea și ouăle tot în bucătăria de la pensiune ajung), grădina de zarzavaturi și legume e bine-mersi în spatele casei (de aici au fost culese și frunzele de sfeclă din care am mâncat la cină o salată caldă grozavă), iar din solar vin roșiile necolorate artificial. Am băut și un ceai din plante medicinale culese tot din grădină iar dulcețurile de afine și de măceșe făcute tot în bucătăria proprie sunt delicioase, ca în cămara bunicii.

Pentru că Mihai are doi copii, știe cât de important e să-i ții ocupați și să le atragi atenția celor mici. Prin urmare, pentru părinții cu copii care au scăpat de schimbat scutece, organizează tot soiul de workshop-uri faine de gourmet cookingKids in the kitchen sau arts & craftsThe Funky Pumpkin. Mai multe detalii aici.

Și să nu uit: nu se fumează în sala de mese!

Impresii generale

Pe mine m-au cucerit definitiv detaliile, mi-a plăcut că l-am găsit dimineață pe Mihai explicându-le unor turiști străini care e traseul pentru bicicletă, după o zi întreagă la drum cu bebe m-am relaxat total în lounge-ul cu vedere la pădurea de pini de pe dealul din spatele casei iar mâncarea de la cină (bulz cu brânză de la oile care pasc în zonă și pomana porcului cu salată de frunze de sfeclă) a fost delicioasă.

  • Aș mai merge? Da.
  • Aș recomanda celui mai bun prieten? Da
Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

8 COMENTARII

  1. Am descoperit satul, de curand si am ramas extrem de incantata de el.Este un loc minunat unde ii doresc sa ma intorc cat mai des posibil.

  2. Foarte frumos arata si pentru adulti dar si pentru copilasi. Despre Viscri prima oara am auzit acum 2-3 ani si ma bucur ca este promovat frumos. Si pentru ca ai mentionat Harman si Prejmer, am ajuns tot pentru prima data in weekendul cu 1 mai si de atunci le recomand si eu mereu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.