Românește la Bran nu e despre Dracula

Acum mulți ani, să tot fie vreo 15, într-o zi ploioasă de toamnă, am vizitat pentru prima dată castelul de la Bran. Copiii sunt fascinați de castele și de povești misterioase dar mie nu mi-a plăcut deloc! Mi s-a părut încă de atunci că e o capcană turistică şi am simţit că banii plătiţi pentru bilet au fost aruncaţi pe fereastră. A fost, de altfel, și ultima dată când am intrat în castel.

__________________________________________________________________________

Iarna care-a trecut am găzduit, pentru prima dată, doi couchsurferi din Germania, care nu știau nimic despre România.  I-am asigurat că povestea cu Dracula nu este a noastră, că e mai bine să ocolească Branul şi i-am sfătuit să meargă în Brașov.

În Turul României cu rucsacul în spate (3) i-am întâlnit pe Valerie și pe Brian, un cuplu de canadieni care aveau planificată și o vizită la Bran. Le-am spus și lor că povestea castelului este o speculă turistică și că prea mulți îi cad în mreje. Și că vor fi dezamăgiți. Le-a plăcut mult de tot România, s-au îndrăgostit de oamenii care pe care i-au întâlnit dar ne-au mărturisit că „We were a little disappointed with the whole Dracula thing (as you had suggested we would be) as it was overly-touristy and tacky.

Când J’info Tours ne-a invitat să petrecem românește la Bran un weekend, am primit cu bucurie. Mi-am amintit în ziua aceea de un alt Bran, al lui Radu Anton Roman și de un bulz care arăta dumnezeiește pe un grătar încins. Și-am sperat că voi redescoperi un sat pe care am evitat să-l recomand din pricina unei găselnițe turistice. Am găsit bulzul dar, dincolo de toate, am înţeles că româneşte la Bran nu e despre castel şi despre Dracula.

Româneşte la Bran e despre cum să fii gazdă

Când mergi în vizită la prietenii tăi, te întâmpină zâmbitori, te îmbrăţişează şi te aşează la masă ori deschid o sticlă de vin. Sau îţi dau o cafea. Dar când calci pentru prima dată pragul unei pensiuni iar proprietarul te întâmpină surăzător, te îmbrăţişează şi te aşează la masă ca pe cel mai bun prieten,  atunci ştii că omul din faţa ta e o gazdă bună.

Am căutat de fiecare dată în călătorii să înnoptez în pensiuni mici ori în casele localnicilor pentru bucuria cu care oamenii ăştia îşi aşteaptă musafirii dar mai ales pentru serile în care poveştile curg atât de firesc încât ţi-e greu să pleci la culcare. Şi pentru că-mi place să-mi vâr nasul în casele oamenilor pe acolo pe unde merg – mă ajută să le înţeleg mai bine felul în care trăiesc, să-i simt mai bine. Pentru gesturile mici pe care le fac dar care pentru musafirul lor înseamnă cele mai frumoase amintiri din vacanţă. De data asta am găsit toatea astea la Bran, la Valea Arginţilor. Şi, bonus, o primire în cel mai dulce stil românesc: cu pâine şi sare, vişinată aromată, o sumedenie de borcane cu murături şi zarzavaturi – toate aliniate ca la expoziţie şi câte o poveste pentru fiecare piesă de mobilier din încăpere.

Româneşte la Bran e despre bucate simple, după care te lingi pe degete

Turiştii străini care ne vizitează ţara, mai ales dacă sunt dintre cei care cutreieră satele româneşti, sunt fascinaţi de ospitalitatea românilor. Dar şi mai mult de ospeţele noastre, cu bucate simple, gătite cu produse din ograda omului. Ştim că mâncarea bună şi un vin bine ales dezleagă limbile şi leagă oamenii. Iar dacă toate astea sunt de acolo, atunci sigur la sfârşitul mesei îţi doreşti să te lingi pe degete. Am găsit toate astea şi mai mult la Bran (de fapt, Valea Arginţilor e în satul Şimon, lângă Bran).

Dulceţurile din flori de salcâm, dovleac şi afine mi-au îndulcit dimineţile reci de la munte; din borcanele alea pregătite pentru iarnă, Nea Ion (bucătarul iscusit care ne-a vrăjit pe toţi) a furat vreo două şi apoi le-a golit, ca pe un praf magic în ceaunul de ciorbă care bolborosea în curte; tarta cu nuci şi piersici, prăjitura cu prune şi plăcinta cu mere şi scorţişoară – toate pregătite de Teresa încă îmi mai gâdilă papilele; însă de departe combinaţia surprinzătoare dintre langoş şi usturoi başca şi o răzătură de caş afumat deasupra m-a surprins şi mi-a plăcut cel mai mult.

Că bucătarii de aici sunt pricepuţi nu mai încape îndoială dar cred totuşi că secretul lor stă în bucuria şi pasiunea cu care pregătesc bucatele astea româneşti. Iar zâmbetele de pe feţele mesenilor e recunoaşterea faptului că fac treabă bună. Şi gustoasă.

Româneşte la Bran e despre Slow Travel

Despre nevoia unor călătorii în care să nu alergi după nicio bifă am mai scris. Şi despre cât de bine e să decoperi un loc fără să porţi după tine o hartă ori vreun ghid turistic pitit în rucsac am mai zis. Uneori asociez ideea de Slow Travel cu zilele de vacanţă când mergeam la bunici şi mă bucuram de lucrurile simple. De joaca din curte cu piscile şi câinii, de plimbările leneşe de pe uliţă, de cântecul cocoşului şi de secretele din bucătărie pe care mi le impărtăşea bunica.

Am regăsit toate astea şi mai mult zilele trecute când am făcut must, am smotocit câinii casei şi am hrănit poneii cu zahăr, când am furat mere din copac şi am lenevit la soare ba într-o poiană ba în curtea cu iarbă crudă. Am văzut cum, ca prin magie, laptele proaspăt se transformă într-o brânză care-ţi scârţâie-n dinţi ori iar la ora mesei mi-am meşterit singură bulzul ăla la care îmi tot stătea gândul de ceva timp.

Şi că tot veni vorba despre brânzeturi, e timpul să decodez şi numele pensiunii, care nu e ales întâmplător. Se pare că pe vremuri, în ţinutul brănenilor, oile erau alintate arginţi iar curtea interioară a Casei Valea Arginţilor era adăpost de noapte pentru mioare. Acum, în curte, mai locuieşte doar un iepure grizonat și cei doi ponei dar oițele sunt peste tot, pictate pe pereţi.

Româneşte la Bran e despre cum să ai munţii la picioare

Sus, pe platoul Bucegilor, a nins mai deunăzi. Jos însă, la poalele munţilor, copacii au început deja să se coloreze. Pe la mijlocul lui octombrie acolo are să fie nebunia cromatică, pe care o caut în fiecare an la munte.

Pe Valea Şimonului ai munţii la picioare şi, dacă ţii morţis, poţi să pleci să-i cucereşti pentru că de aici pleacă trasee în cele patru zări. Piatra Craiului e aproape şi Prăpăstiile Zărneştilor sunt accesibile tot timpul anului iar până la Padina să tot fie vreo 4-5 ore de traseu. Dacă vrei să fii deasupra Bucegilor, e un traseu spre Vârful Omu – prin Valea Gaura ori poţi foarte bine să alegi traseul spre Mălăieşti şi spre Lacul Ţigăneşti.

Şimonul şi Branul sunt bine aşezate, cu Bucegii de-o parte şi Craiul de cealaltă şi asta se vede cel mai bine dacă urci pe Dealul Balaban până la Schitul Bran (6km de la DN). E atâta linişte că eşti tentat să crezi că eşti departe de orice urmă de civilizaţie iar odăile răsfirate pe dealuri Locul ăla e fascinant şi cu greu îţi vine să pleci de acolo. Am să revin la Bran!

***

Fotografii minunate au publicat pe Facebook: J’Info Tours, Anca şi Cristi.

Poveşti româneşti de la Bran au scris Anca Şerban, iYli,Mădălina Antohe, Cristi Şuţu, Laurenţiu Buică şi Marian Ionescu.

***

#romanestelaBran a fost între 21 şi 23 septembrie, la Pensiunea Valea Arginţilor, din Şimon, mulţumită J’info Tours şi PR Atelier.

***

credit foto: J’info Tours

   _____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.

Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

16 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.