Poveşti cantacuzineşti

Castelul Cantacuzino

Nabab. E un termen franţuzesc dar care ne este cunoscut nouă în special datorită lui Gheorghe Grigore Cantacuzino care a fost supranumit astfel nu doar pentru că pe la sfârşitul secolului al XIX-lea franceza era la modă ci pentru că întruchipa definiţia nababului: un boier cu o avere impresionantă şi cu un stil de viaţă opulent. Pe Valea Prahovei Prinţul (căci aşa mai era cunoscut) a construit două palate impresionante – Micul Trianon de la Floreşti şi Castelul Cantacuzino din Buşteni.

Despre Bucureşti s-a spus mereu că e Micul Paris. De altfel, avem în capitală o mulţime de simboluri pe care le regăsim şi în Franţa. Pe la 1900 însă, Grigore Cantacuzino a vrut ca legăturile dintre cele oraşe să fie şi mai puternice aşa că începe construirea unui palat care se vroia a fi copia Trianonului de la Versailles. Planurile arhitectului Ion D. Berindey a transformat viziunea Nababului în realitate.

Astăzi, Palatul Micul Trianon ruine, aşa cum apare el în Lista monumentelor istorice, se află pe Drumul Vinului care reeditează un segment dintr-un drum al vinului folosit de către romani şi care străbătea întreg Imperiul la acea vreme. De altfel, în zonă s-au găsit vestigii romane şi monede cu chipul lui Traian. Dacă anunţi cu cel puţin două zile înainte, poţi face degustări de vinuri la numeroasele crame aflate pe acest drum care trece prin 14 localităţi.

Palatul Domniţei, aşa cum era cunoscut, pentru că a fost construit pentru Alice Sturdza, nepoata lui Cantacuzino, avea 3 nivele – demisol, parter şi etaj – iar la parter erau 15 încăperi şi o sală de onoare. Se spune că Alice dorea ca Palatul să aibă 365 de camere, câte una pentru fiecare zi a anului, pentru a depăşi grandoarea Marelui Trianon al Mariei Antoaneta, de la Paris. De fapt, construcţia nu a fost niciodată terminată pentru că Nababul a murit înainte de finalizarea palatului.

Piatra de Albeşti, la fel de preţioasă ca marmura, sistemul de încălzire asemănător cu cel de la Peleş, fântânile arteziene de inspiraţie franceză şi piscina din faţa palatului, grădinile cu arbuşti de esenţă rară şi alei  lungi, cu pietriş fin, apeductele, terenul de golf şi de echitaţie făceau din Micul Trianon centrul distracţiei aristocraţilor vremii. Şi pe bună dreptate. Acum îngerii care poartă blazonul familiei, aflat deasupra holului de onoare, zac înnegriţi de vreme.

Din DN1, dinspre Bucureşti spre Braşov, urmează indicatorul spre Floreşti, pe partea stângă, înainte de Câmpina. Odată ajuns în sat, imediat după indicatorul către ruine, se face o străduţa îngustă, pe care abia încape o maşină. După ce treci de gardul de piatră, găseşti pe stânga un turn. E solid, din piatră şi pare că e singurul care a rezistat celor 100 de ani de nepăsare. Se spune că de aici pleca, pe sub apele Prahovei, un tunel care dădea la conacul din Călineşti şi care aparţinea tot familiei Cantacuzino.

În zonă circulă multe legende despre palatul Nababului, una dintre ele vorbind despre un blestem. Nu doar că nu a fost niciodată finalizat dar bucăţi preţioase au ajuns în cele patru zări. În Primul Război Mondial, germanii au luat tabla de cupru de pe acoperiş dar şi sobele de teracotă. În al Doilea Război Mondial a venit rândul ruşilor să pună mâna pe tot ce rămăsese valoros aici. După 1990, localnicii din Floreşti au luat şi ei piatra din palat, pe care au folosit-o la construcţia caselor ori a gardurilor.

Palatul şi domeniul Cantacuzino sunt infestate din cauza Sanatoriului TBC care funcţionează de ani buni în anexele Micului Trianon. Asta l-a împiedicat chiar şi pe Ceauşescu să transforme ruinele în conac de vânătoare în 1982. Copiii satului nu cred însă aceste poveşti şi continuă să se joace de-a v-aţi ascunselea printre ruine. Pentru ei, fostele grădini pariziene sunt astăzi un maidan pe care pot să alerge în voie.

Continuăm poveştile cantacuzineşti şi ajungem la Buşteni. Mai întâi te provoc la un mic exerciţiu: care sunt primele lucruri care îţi vin în minte când te gândeşti la staţiunea de pe Valea Prahovei? Telecabina care te duce la Sfinx şi la Babe? O plimbare agale până la Gura Diham ori începutul unui traseu montan? Sau poate o drumeţie cu niscaiva colegi de şcoală până la Cascada Urlătoarea? Ei bine, pentru mine Buşteniul înseamnă locul unde am făcut anul trecut curăţenie la Let’s Do It Romania, o ciorbă în pâine la Hanul Ancuţei şi, de anul acesta, Castelul Cantacuzino, redat circuitului turistic.

La intrarea în Buşteni, urmând indicatorul Zamora de pe partea dreaptă (pe sensul de mers spre Braşov) ajungem la un alt castel construit de către Cantacuzino în 1911. Se spune că a fost ridicat ca o reacţie orgolioasă faţă de construirea Peleşului. Interioarele reflectă întru totul gustul pentru opulenţă al Nababului, dovadă fiind şi picturile în mărime naturală ale tuturor membrilor familiei Cantacuzino, picturi care sunt realizate pe piele de Cordoba.

La cererea soţiei Prinţului se construieşte pe domeniu, pe locul unui lăcaş de cult de la 1700, o bisericuţă de lemn, în stil maramureşean. În 1948 este însă închisă, odată cu naţionalizarea castelului şi sfinţită din nou, în 1994, după aproape 50 de ani de uitare.

Când comuniştii ajung la putere, pun mâna pe Castelul Cantacuzino, acoperă cu un strat gros de vopsea verde picturile murale executate de artişti aduşi de la Veneţia şi transformă fosta reşedinţă de vară a familiei în Sanatoriu. Zidurile castelului rămân astfel închise vizitatorilor până anul acesta când investitorii care au cumpărat domeniul de la moştenitori îl restaurează şi îl repun în lista de obiective turistice de pe Valea Prahovei.

Castelul sărbătoreşte anul acesta centenarul şi, spre deosebire de Micul Trianon, şi-a recăpătat strălucirea de altădată, strălucire de care însuşi Cantacuzino şi soţia sa, Elisabeta s-au ocupat să o imprime, la acea vreme, reşedinţei lor de vară. De altfel, la petrecerea de inaugurare au participat oaspeţi de seamă, printre care şi Regina Maria şi Principesa Ileana.

Castelul se poate vizita zilnic între 10.00 şi 16.00 iar biletul de intrare costă 20 de lei. Recunosc că am fost fermecată de locul acesta, ascuns multă vreme privirilor curioase ale turiştilor, din cauza vegetaţiei care năpădise castelul. Dacă te grăbeşti, poţi încă să bei o cafea pe terasa Castelului şi să priveşti Bucegii, aşa cum făcea odinioară Nababul.

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe Facebook, Twitter și abonează-te prin RSS la articole.
Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

15 COMENTARII

  1. E bine ca ati scris si voi despre Castelul din Busteni, putini stiu de existenta lui. Recunosc ca si eu ma numaram printre ei, pana in luma mai cand l-am vizitat pentru prima data. Dar vad ca nici voi nu aveti poze din interiorul Castelului Cantacuzino 🙁 Eu nu mai stiu de ce n-am facut poze, eram la sf. calatoriei si cred ca nu mai aveam bani pt taxa foto!

    • e drept că nu e deschis pentru turişti de mult timp ci abia de la inceputul lui 2011 parcă. din interior n-avem poze pentru că am avut doar „săpunierele” la noi şi n-a ieşit cine ştie ce. dar revenim curând. 😉

    • la castelul de la Bușteni poți ajunge cu trenul și mai mergi vreo jumătate de oră pe jos până în Poiana Țapului apoi urmezi indicatoarele spre Zamora.
      pentru cel de la Florești e nevoie de o mașină însă…

      • Haideti sa nu dam informatii gresite…La castelul Cantacuzino din Busteni ajungeti in 5 minute.Va dati jos in gara Busteni,iesiti din gara si faceti stanga spre Telecabina.Dupa 200 m pe partea dreapta este Primaria,iar in stanga aveti un drum care va duce direct la castel.

      • Nci pentru castelul diN Floresti nu este nevoie neaparata de masina. Exista gara din Floresti, care se afla pe aceasi linie ferata ce duce spre munte, deci des circulata. De la gara la castel nu faceti mai mult de 10 min.

  2. Faina relatarea, desi as fi vrut un pic mai multe detalii despre interior. Sunt tare curioasa cum este inauntru.

    La Floresti se poate ajunge si cu trenul. Cobori intr-o halta si apoi o iei la picior cativa km.:D

    Mi-ai starnit curiozitatea cu Drumul Vinului. Pe cand un articol despre localitatile prin care trecea drumul asta?

  3. Este pacat ca a trebuit sa fie vandut conacul (hai sa fim seriosi, castel este prea mult spus) pentru a putea fi deschis turismului.
    Proprietarul rus si-a angajat niste papagali care habar n-au pe ce lume traiesc, insa au invatat cu sfintenie sa ceara bani: vrei sa intri in parc (fara sa vizitezi conacul), 10 lei. Vrei sa bei cafeaua pe domeniul cu pricina, 10 lei (la care se adauga 12 lei pretul cafelei – dublu fata de orice alt restaurant din zona). Vrei sa vizitezi conacul (5 camere mari si late), 20 de lei. Vrei sa faci poze, 10 lei cu o camera mica, 20 cu una semiprofesionala.
    Facand abstractie de faptul ca nu esti lasat sa vezi (sub diferite pretexte puerile) mai nimic, putinul pe care il vezi este remarcabil de frumos si de bine pastrat, in pofida trecerii timpului si a perioadei comuniste. Chiar si cei care au locuit acolo in perioada comunista au inteles ce valoare inestimabila are si n-au facut distrugeri, cu mici exceptii.
    Mai mari distrugeri fac noii vatafi, care s-au apucat de modificari ce nu-si au rostul, totul in ideea de a stoarce bani si din piatra seaca.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here