La Curtea Regală bei din vinurile Casei Regale

Ştii deja că Dunărea se desparte în 3 braţe la intrarea în Deltă. Ştii poate şi că în Dobrogea sunt renumitele podgorii Murfatlar ori Sarica Niculiţel ori că de 1 mai trenul opreşte obligatoriu pe litoral. Şi poate că ai mai auzit câte ceva despre cetăţile antice ori de Enisala genoveză şi, desigur, de borşul de peşte. În linii mari asta se ştie despre Dobrogea. Dar de Curtea Regală de pe Dunărea Veche ai auzit?

Unde e Dunărea Veche?

Pentru a cutreiera locurile ascunse de-a lungul Braţului Măcin sau Dunărea Veche, aşa cum mai este numit, fie treci Dunărea cu bacul pe la Smârdan, Brăila şi mergi spre Măcin fie de la Hârșova urmezi drumul spre Ostrov, Cerna, Greci și Măcin.  Dunărea Veche e brațul care desparte Brăila de Tulcea și de Constanța şi lasă de o parte şi de alta o mulţime de locuri minunante.

Până nu de mult se cam pusese praful peste pământurile nord dobrogene. De câţiva ani însă – vreo 2-3 – zona Munţilor Măcinului a început să capete strălucire. După ce ajungi aici te întrebi unde ai fost atâţia ani de nu ai ştiut de locurile astea. Şi să nu-ţi imaginezi că doar Dunărea şi munţii cei bătrâni te întâmpină.

Curtea Regală – vinuri de soi pentru Casa Regală a României

Un vin bun merge cu o brânză veche, vorba reclamei. Despre cât de important e să potriveşti locurile pe care le vizitezi cu mâncarea şi băutura tradiţională am mai vorbit. Dacă ai ajuns în Turcia şi nu ai încercat un lachmaciun cu ayran (poţi să te lipseşti, măcar o dată, de bere ori de limonadă) ori de te-ai dus până la ocean şi nu ai poftit la o caracatiţă friptă, degeaba. E parte a călătoriei să intri într-o crâşmă de cartier şi să comanzi ce mănâncă şi localnicii în loc să intri în restaurante cu meniu internaţional.

Dacă e ceva cu care să se laude dobrogenii, atunci e vorba despre podgorii nesfârşite întinse pe dealurile calcaroase. Peisajul dobrogean, dacă vii cu maşina, e cam acelaşi: pe o parte sunt ba stânci golaşe, înfierbântate de soare ba mlaştini cu stufăriş şi sute de lebede albe iar de cealaltă parte a şoselei sunt vii. Vii din care toamna dobrogenii fac o ambrozie de-ți vine să te lingi pe mustăți.

Aşa că dacă ai ajuns la Măcin e musai să bei vin. Vin de soi, demn de Casa Regală a României. Așa am făcut și noi, când am fost invitate să cunoaștem toate dedesubturile unei activități despre care nu se știu prea multe în România.

La Crama Dobrogeană și în Pivnița lui Terente din Măcin orice drumeț devine oaspete de seamă și gustă din vinurile furnizorului oficial al Casei Regale. Te asigur că e o experiență unică, într-un loc de poveste și nici nu rămâi cu buzunarele goale.

Cât costă o degustare de vinuri?

Dacă te gândești că e nevoie să-ți golești cardul pentru a învăța puțin din meșteșugul ăsta al degustării de vinuri ori să asculți povești cu tâlc de la oamenii locului, te înșeli.

 

Ai de ales între 4 tipuri de degustare ce costă între 5 și 30 de euro ba chiar mai puțin cu 20% dacă mergi într-un grup mai mare de 30 de persoane – la Crama Dobrogeană și între 4 și 15 euro în Pivnița lui Terente.

De banii ăștia nu îți bagi nasul doar în patru ori șapte soiuri de vinuri alese (în funcție de tipul degustării alese) dar guști și din mâncărurile tradiționale dobrogene. De exemplu, în aprilie și mai scrumbia la grătar e cireașa de pe tort iar vara înghețata de casă de la desert încheie perfect experiența asta culinară.

Îți vând un pont: mult premiatul vin Aligote e preferatul Regelui Mihai.

Totul se întâmplă într-o cramă cu parfum de epocă sau în Pivnița lui Terente – un loc din care nu-ți mai vine să pleci. Se spun povești despre vin, înveți cum să alegi vinul și când trebuie să-l bei. Unde mai pui că afli și cum poți folosi licoarea asta râvnită de toți pentru a-ți păstra tinerețea și frumusețea.

Când poți merge la o degustare de vinuri

Oricând. E suficient să trimiți un mail înainte ori să dai un telefon pentru a te asigura că sunt locuri libere.

Noi am fost la sfârșitul lui martie dar de la mijlocul lui aprilie până toamna târziu e cel mai bine. Asta pentru că te poți bucura din plin de împrejurimi: zbor cu parapanta, Triunghiul Mănăstirilor, plimbare cu șalupa pe Dunărea Veche ori trasee în Munții Măcinului.

De la mijlocul lui mai și până la începutul lui iunie, câmpurile dobrogene se umplu de maci iar vara, timp de câteva zile, malul Dunării devine tabără pentru o caravană de rulote nemțești și o mulțime de francezi vin și revin la Crama Dobrogeană.

De ce să vii la Curtea Regală

Nu știu să existe prea multe locuri în țară unde o degustare de vinuri să fie un promotor al turismului din zonă. E clar că dacă vii la Măcin să urci pe munte, să mergi la Lacul Iacobdeal ori să călărești la Padoc nu poți să pleci până nu ai gustat din vinurile zonei.

Enoturismul e abia la început în România dar ce se întâmplă în Dobrogea de Nord demonstrează că se poate și că se poate face turism ca la carte și în altă parte decât pe Valea Prahovei. Șoselele sunt ca-n palmă, cozile de pe DN1 sunt o himeră, delta e la doi pași, muntele la o aruncătură de băț, oamenii sunt primitori iar vinurile sunt excelente. Dovadă stau zecile de premii obținute la concursuri – nu degeaba furnizorul oficial al Casei Regale a României se găsește aici.

Și pentru ca experiența asta să fie și mai complexă și să-ți pară și mai rău atunci când va trebui să pleci spre casă, am aflat că ni se pregătesc ceva surprize. Dacă nu ai făcut niciodată o saună lipovenească ori ai vrea să încerci terapii cu vin sau cu struguri, în viitor vom merge cu mic cu mare la Măcin pentru toate astea.

_____________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.

Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

4 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.