Delta ascunsă

La granița cu Ucraina, acolo unde Dunărea se desparte în două brațe – Chilia și Tulcea, se află un sat de pescari, inclus în zona protejată a Deltei Dunării, un loc parcă de la început de lume. În satul acesta – Pătlăgeanca – în zilele călduroase de vară, la amiază, pe ulițele prăfuite zburdă doar libelulele și țânțarii și, din când în când, o salcie pletoasă își mișcă greoi ramurile.

_____________________________________________________________________________________

În Pătlăgeanca se ajunge ușor pentru că satul se află la doar câțiva km de Tulcea. Astfel, dacă iei pasagerul, care pleacă de trei ori pe săptămână pe traseul Tulcea – Periprava cobori la prima „stație”. Prețul este în jur de 12 lei pentru nava clasică și aproape 15 lei pentru catamaran (rapida). Călătoria durează vreo jumătate de oră și sigur nu o vei uita prea curând. În plus, dacă mergi într-una din zilele când circulă nava clasică, profită și stai afară, pe punte de unde vei observa mai bine sălbăticia locurilor și epavale unor nave, scufundate pe jumătate.

Dacă mergi pe jos sau cu mașina, drumul pietruit pleacă de la gară, trece pe lângă șantierul naval și de acolo, peste calea ferată, sunt 7 km printre sălcii, nuferi, parfum de cătină înflorită, stufăriș și zeci de specii de păsări. La capătul drumului rogi un pescar ori un localnic să „te treacă” cu barca spre sat.

Nu știu să existe pensiuni în sat dar poți încerca sa te cazezi la localnici. Cel mai bine însă este să fii pregătită să campezi. E loc destul pe malul Dunării, la umbra sălciilor – în sat sau la marginea lui unde sunt și păduri de plopi și unde e liniște. Dacă totuși vei găsi să stai peste noapte în casa unui localnic, întrabă dacă are baie cu aburi. Baia lipovenească (sauna) se află în exteriorul casei și, ca și hamamul turcesc, e un ritual străvechi, pe care nu îl vei întâlni în România decât în rândul rușilor-lipoveni. Pe marginea sobei se încing pietre mari de râu și apoi, cu un ibric torni apă fierbinte peste pietre care sfârâie și devind aburinde.

În Pătlăgeanca, ca în mai toate satele din Deltă, casele sunt învelite cu stuf, unele păstrează și astăzi cuptoarele de pământ din curte iar bărcile din lemn, cătrănite în fiecare an, încă mai aduc la mal prada localnicilor – peștele. „Nu se mai prinde ca pe vremuri„, vei auzi de la pescarii bătrâni.  Acum 10-15 ani, după o tură de pescuit de o oră, prindeau găleți întregi de știucă, somn ori crap. Astăzi doar pescarii profesionești mai reușesc să umple coșurile de papură cu pește iar localnicii din când în când, atunci când Dunărea e tulbure.

Vei mânca aici cele mai bune bucate pescărești ori cu influențe lipovenești: borș de pește ca la mama lui, saramură din scrumbie, șalău cu maioneză, știucă umplută, plăcintă dobrogeană, vareniki (colțunași cu brânză). De fapt, în Deltă peștele e încă alimentul de bază așa că femeile vrednice îl transformă în cele mai variate preparate: chiftele, sarmale, mititei.

Cât despre borșul de pește, ei bine prepararea lui dar și mâncatul sunt un soi de ritual pe care toți ai casei îl respectă: mai întâi se aleg bucăți zdravene din câteva soiuri de pește (cu cât mai multe cu atât mai bine), se pune apa din Dunăre la fiert și, între timp se face mujdeiul de usturoi – gros ca o maioneză, care va fi stins ceva mai târziu cu zeama de pește acrită cu oțet. Bucățile de pește se mănâncă separat, cu mămăligă aburindă și, la sfârșit se stinge usturoiul cu un castron de ciorbă. Duminica ori în zi de sărbătoare, atunci când toată familia se adună la masă, în Pătlăgeanca clocotesc ceaunele cu borș de pește.

În centrul satului, pe malul apei, la doar o aruncătură de băț de panoul ruginit și mâncat de ape care ne anunță că suntem la hotarul Deltei Dunării găsim bisericuța ortodoxă. E încuiată. Preotul vine rar pentru că în sat sunt puțini oameni. Doar în vacanțe se mai animă ulițele satului când copiii vin la bunici. Cel mai mult le place să se scalde în Dunăre ori să facă fluiere din stuf verde. Printre ei sunt și câțiva cu rădăcini lipovenești – au părul bălai, ochii de un albastru rece și, uneori, un ușor accent rusesc.

În capătul satului, pe drumul care duce spre Ceatalchioi se află biserica lipovenească. Câteva cruci albastre, scorojite, care abia se mai zăresc din stufăriș ne arată că aici se află și cimitirul pentru comunitatea rușilor-lipoveni și a ucrainienilor din sat.

Cu greu se poate numi o comunitate care numără doar 2 ucraineni și 6 lipoveni. Biserica, improvizată într-o casă tradițională, cu ferestre azurii e și ea mai mereu încuiată. Preotul vine din când în când și, mai ales, pe 14 octombrie, la hramul bisericuței. atunci când lipovenii sărbătoresc timp de trei zile și Ziua Peștelui.

Una peste alta, timpul curge altfel aici iar turism nu există decât în week-end când tulcenii ocupă fiecare locșor de pe celălalt mal al Dunării. La Pătlăgeanca vii dacă vrei să mănânci pește, să stai la soare pe malul Dunării, să te plimbi cu o barcă pescărească pe canale, să vezi cum păsări de tot felul își iau zborul de lângă nuferi ori să citești o carte la umbra unei sălcii bătrâne.

Foto by Teodor Morariu & TravelGirls

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe Facebook, Twitter și abonează-te prin RSS la articole.

 

Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

21 COMENTARII

  1. suna tare bine! ai idee cam cat ar costa sa ma cazez 2-3 nopti la localnici? iar daca merg cu cortul, pot sa campez oriunde fara probleme?

  2. Ah, nu am nicio idee despre preturile de cazare. Dar pentru ca turisti care sa caute cazare nu prea am auzit, poti negocia cu ei si in pret sigur va intra si un bors de peste delicios. Cat despre cort, da, poti sa campezi oriunde dar iti recomand padurea de salcii de la marginea satului – la vreo 300 de metri in dreapta cum cobori de pe vas.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.