De ce ne place Anthony Bourdain

Ne place la nebunie să călătorim pe îndelete aşa că am îmbrăţişat firesc stilul Slow. Prin urmare, în deplasare nu ne fac cu ochiul decât felurile de mâncare tradiţionale, nemaivăzute, nemaiîntâlnite. Uneori cerem sfaturi la faţa locului, de la cei care trăiesc acolo, alteori avem nevoie de inspiraţie. Vizionarea unui episod cu Bourdain în rolul principal înainte e obligatorie. Dacă ai făcut deja rezervare de bilete de avion şi la hotel, atunci vei şti ce să mănânci când ajungi acolo. Dacă nu, atunci sigur te vei gândi serios la asta.

__________________________________________________

E tradiţional?

E întrebarea pe care Bourdain o adresează cel mai des înainte de a gusta un fel de mâncare. După ce adulmecă bucatele care i se aduc în faţă, se interesează de origini, de cât de vechi e obiceiul de a mânca bunătăţile alea şi cat de tradiţional e. Nu a primit până acum niciun raspuns negativ, prin urmare de fiecare dată farfuriile au rămas goale.

Cine n-are un localnic

De fiecare dată Bourdain & Co. fac turul oraşului însoţit de localnici: miniştri ai turismului, jurnalişti, expaţi, proprietari de restaurante, pescari şamd. O ştie şi el şi o ştim şi noi că e cel mai bun mod să cunoşti cu adevărat un loc. Niciun ghid turistic din lume, nicio documentare riguroasă de pe internet nu o să egaleze în veci cunoştinţele unui localnic despre oraşul ori ţara sa. Unde mai pui că în locurile unde nu cunoşti limba, oamenii ăştia sunt şi mai preţioşi. Îţi recomand ca, măcar o dată, să faci şi tu un tur privat cu un localnic. În reţeaua internaţională couchsurfing.org sunt sute de mii de oameni, de toate vârstele care vor fi bucuroşi să te ghideze prin regiunea lor, gratis.

Anthony Bourdain No reservations (8)

Hamburgeri uzi

Dacă nu aş fi văzut episodul din Istanbul, nu aş fi aflat de scoicile cu orez sau de hamburgerii uzi din Piaţa Taksim. Adresa restaurantului Kizilkayalar o găseşti aici.

Un secret bine ascuns

După ce am cumpărat biletele de avion pentru Nisa, mi-am propus ca imediat ce ajung într-unul dintre satele şarmante din Provence, să degust un aioli ca la mama lui. Sigur, pofta a venit după ce am văzut unul din episoadele No Reservations, în Provence. Numai că acest aioli e cu năbădăi, nu se găseşte pe toate drumurile şi, mai ales, nu atunci când vrea fiecare turist rătăcit prin locurile alea. Secretul bine ascuns al unui aioli, pe care ni l-a spus un localnic căruia i-am călcat pragul, e că se mănâncă doar o singură dată pe săptămână, într-o zi anume. Noi l-am aflat în Gréoux-les Bains, una dintre cele mai importante staţiuni termale din Franţa.

Anthony Bourdain No reservations (9)

Despre tarabagii, numai de bine

Una dintre plăcerile vinovate ale lui Tony este să cumpere de la tarabagiii de pe stradă. Cele mai gustoase preparate tradiţionale, bio, preparate de către localnici în cel mai old school mod posibil se găsesc în pieţe, la tarabele în aer liber ori la vânzătorii ambulanţi. Să ne gândim numai ce succes au târgurile de produse tradiţionale organizate din ce în ce mai des în marile oraşe din România. Numai că nu am inventat noi apa caldă şi trendul e acelaşi peste tot în lume. Iar Bourdain speculează asta cât poate de mult şi-i iese de minune. De multe ori am salivat în faţa monitorului în timp ce el dădea târcoale vânzătorilor autohtoni.

Anthony Bourdain No reservations

E sincer

Dacă se întâmplă să nimerească un fel de mâncare pe care să zicem că nu l-ar încerca şi a doua oară, o spune fără nicio remuşcare. Şi dacă-i place, se vede pentru că pur şi simplu se linge pe degete.

După colţ

Tony e chef. Bucătar-chef la Brasseria Les Halles din New York dar şi călător adevărat pentru că a văzut aproape toată lumea şi asta îl califică să aibă păreri avizate despre mâncarea servită chiar şi în cele mai exclusivite restaurante. Însă în călătorii nu le preferă pe cele care se găsesc în buricul târgului şi despre care stă scris în toate ghidurile lumii, groase cât o Biblie. Nu, el merge în cârciumi şi bodegi unde rar vezi picior de turist, în restaurante cu scaune de plastic şi feţe de masă cu pătrăţele. Adică acolo unde mâncarea tradiţională e preparată de localnici pentru localnici şi unde nu trebuie să laşi jumatate din bugetul pentru vacanţă pentru o porţie de mâncare şi o cafea. Eu am mers de câteva ori pe mâna lui şi nu am dat greş.

Anthony Bourdain No reservations (1)

Scrie la fel de bine pe cât găteşte

Găteşte, călătoreşte şi scrie. A scris mai multe cărţi şi una dintre ele e tradusă şi în limba română şi are un preţ bun. Cartea e delicioasă.

No reservations în România

Sunt multe locuri noi pe care am pus ochii după ce am văzut emisiunile lui Bourdain. Locuri unde merită să te duci ca într-un food safari, cum e Sardinia, de exemplu. România a fost şi ea pusă pe harta No Reservations, însă nu a făcut cea mai bună figură. Asta pentru că Bourdain & Co. au ales drept ghid nu un român ci un rus (?!) aşa că experienţa prin România nu e chiar memorabilă. Poate o să-şi ia revanşa într-o zi. Ştim noi nişte locuri în Maramureş, Dobrogea de Nord, Apuseni ori în Ardeal unde se mănâncă dumnezeieşte.

***

Ne place de Bourdain pentru toate astea dar şi pentru că nu îi este frică deloc să experimenteze, pentru că e food-addict, pentru că I write, I travel, I eat i se potriveşte de minune şi pentru că asta facem şi noi. Şi nu ne intersează obişnuieşte să bea mai mult decât e nevoie (de multe ori au întrerupt filmările la faţa locului pentru că Tony nu se mai putea ţine pe picioare) ori că limbajul lincenţios face ca emisiunile lui să nu fie recomandate copiilor. Nu ne pasă. Nouă ne place Anthony Bourdain.

Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

6 COMENTARII

  1. Cu episodul ala ne-am tras-o regeste. Inca un exemplu de ‘ospitalitate’ romaneasca. Daca nu stiau cine este, multi dintre cei care ar trebui sa le faca turistilor viata frumoasa, l-au tratat cu dosul. Singura chestie din care am iesit OK a fost in Maramures, unde a stat la oamenii aia de s-a indopat cu mancare facuta chiar ca la mama acasa.

    Si eu prefer sa calc pe cai neumblate si sa mananc de pe unde se poate. Asa cum spui ‘street-food’ e in general mai OK decat toate fantasmagoriile din restaurante. Si pretul nu se compara.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here