Milano dincolo de capitala modei

Despre Milano nu ştiam prea multe înainte să ajung acolo. Domul, celebrele Galerii acoperite şi Scala dar şi eticheta de capitală a modei – cam ăsta era bagajul meu de cunoştinţe despre oraşul din Lombardia. Şi, ca de fiecare dată când nu am aşteptări de niciun fel de la un loc unde nu am mai fost, şi oraşul ăsta m-a surprins. Cu bune şi rele.

E nevoie de o singură zi să iei pulsul oraşului, să te îndrăgosteşti iremediabil de milanezi şi să bifezi pe hartă cele mai importante obiective.

Milano e aglomerat, gălăgios – ca mai toate oraşele italiene iar forfota de pe străzi nu se domoleşte decât după ce e trecut bine de miezul nopţii.

Prima oprire: Stazione Centrale, adică Gara Centrală. Aici opreşte autobuzul care face legătura cu aeroportul din Bergamo, după o oră de mers. E tare bine ca primele clipe petrecute într-un oraş nou să fie într-un loc cvasi-turistic, curat şi destul de liniştit. Dacă stai doar o zi şi nu vrei să cari bagajul după tine, poţi să-l laşi în gară, la serviciul de bagajerie (parter) contra sumei de 5 euro (pentru 5 ore) şi 0,60 euro/oră dacă depăşeşti intervalul ăsta.

Apoi poţi să mergi să vezi piesa de rezistenţă a oraşului: Domul din Milano. Iei metroul (linia galbenă) şi cobori la a 4-a staţie – Duomo. E fantastic să vezi cum turnurile domului ţi se dezvăluie încet în timp ce tu urci cu scara rulantă. Şi dacă nu ar fi puhoiul de localnici şi turişti deopotrivă care năvăleşte peste tine din spate, ai rămâne ţintuit locului vreo câteva clipe exclamând, desigur: Uau!

Piazza Duomo e plină ochi la orice oră din zi, în toate zilele săptămânii: chinezi, negri sau albi, tineri şi bătrâni, pe biciclete ori la pas, cu toţii merg care încotro, fără să pară că au o ţintă. Unii se mai odihnesc pe trepte în timp ce sorb dintr-un cappuccino dar cei mai mulţi stau la coadă pentru controlul de securitate de la catedrală.

Domul din Milano, a cărui construcţie a durat nu mai puţin de 500 de ani, e al 3-lea ca mărime din Europa, după Sfântul Petru de la Vatican şi Catedrala din Sevilla. Nu le-am văzut pe celelalte dar aici am rămas cu gura căscată. Iar dacă ştii vorba că toate drumurile duc la Roma, în Milano toate străzile ajung negreşit în jurul Domului.

Prin faţă se intră în biserică şi nu trebuie să plăteşti iar pe lateral stânga urci pe acoperiş : 10 euro cu liftul şi 6 euro pentru cele 919 de scări.

Pregăteşte-te să pierzi vreo două ore sus şi să-ţi doreşti să nu mai pleci de acolo. Am văzut persoane care citeau o carte, alţii stăteau la poveşti cu o cafea în mână iar unii pur şi simplu leneveau la soare.

De sus vezi Palazzo Reale di Milano, Corso Vittorio Emanuele II şi Basilica di San Carlo al Corso.

 

Lângă Dom sunt celebrele Galerii acoperite Vittorio Emanuelle – construite iniţial pentru a face legătura cu Piazza della Scala. Se spune că ar fi simbolizat şi legătura dintre biserică şi stat. Cert e că Galeriile acoperite sunt dacă nu cele mai cunoscute din Europa cel puţin în topul celor mai frumoase.  Mai mult decât atât, sunt considerate de mulţi un fel de Mecca al shoppingului european.

O fi Milano supranumit capitala modei dar eu am alte amintiri de aici. De pildă cum pe la apusul soarelui am aflat că nu mai am cazare pentru cele două nopţi pe care aveam să le petrec acolo, că nu cunosc deloc oraşul şi că nu am niciun plan B. Plus că bugetul era pe terminate şi bagajul la gară.

Un sms salvator cu două numere de telefon de la două hosteluri mi-a dat ceva curaj dar a fost o întreagă aventură să găsesc Hostelul California, adică locul unde am avut parte de prima mea experienţă la hostel.  Totul a fost un fel de tragicomedie din care am învăţat să nu mai plec niciodată de acasă fără lecţiile făcute.

Dacă e să privesc doar partea plină a paharului, șederea asta scurtă a avut beneficiile ei. Colegii de cameră (mulți la număr) mi-au împrumutat ba un adaptor de priză, ba o hartă iar internetul gratuit sigur m-a ajutat mult. A doua zi m-am mutat cu arme și bagaje vreo două străzi mai încolo, la un hotel de 2** – Catalani & Madrid, unde am plătit 25 de euro pe noapte.

În apropierea hotelului e un centru universitar aşa că e plin de restaurante, cafenele şi pizzerii unde mănânci pe săturate.

Mă aşteptam să găsesc un oraş extrem de scump dar nu a fost deloc aşa. Eu am fost numa’ cu ochii după pizza, paste şi gelatto pe care le găseşti la preţuri mai mult decât rezonabile chiar în buricul târgului – lângă dom (de exemplu, preţul unei pizze porneşte de la 5 euro). Mai multe bunătăți milaneze găsești pe theCityBreak.ro.

Una peste alta, Milano e unul din oraşele alea unde dacă ai văzut centrul ai cam văzut totul. Mai toate obiectivele importante se găsesc în buricul târgului, unul dintre cele mai agitate oraşe pe care le-am văzut. Zeci de magazine înlănţuite de-a lungul străzii pietonale principale, sute de italieni gălăgioşi din cale-afară, asiatici care fotografiază tot ce mişcă, biciclete care mişună care încontro şi cafenelele nu au vreme să se golească.  Doar noaptea, pe străduţele din cartierele rezidenţiale să se mai potolească haosul ăsta.

 ___________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

12 COMENTARII

  1. „Una peste alta, Milano e unul din oraşele alea unde dacă ai văzut centrul ai cam văzut totul. Mai toate obiectivele importante se găsesc în buricul târgului”. Nimic mai gresit. Milano e printre cele mai apreciate orase din Italia si Europa la nivel de muzee. Si locuri speciale, cladiri istorice si multe altele gasesti din plin tocmai in afara centrului. Da asa e, cand nu cunosti un oras, da totusi trebuie sa scrii ceva acolo,ca sa fie…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.