Figueres – suprarealismul la el acasă

Muzeul Salvador Dali Figueres Spania
Muzeul Salvador Dali Figueres Spania

L-am descoperit pe Dali în perioada liceului, atunci când mi se părea că pictura se vede în albume de artă însoțite de plictisitoare detalii tehnice. Sau că arta se înțelege după lungi vizite obositoare în galerii corect iluminate și păzite de gardieni severi, ocupați să îți atragă atenția la cea mai mică intenție de zgomot.

Când am primit însa primul album Dali, mi-am dat seama că arta poate fi jucăușă, fantastică, nebună și atractivă. De atunci, am început să vânez expoziții ale creațiilor lui în orice mare oraș vizitat. Nu a fost prea greu. Aproape orice capitală cu muzee pretențioase expune măcar o mostră a geniului catalan. După câțiva ani, nu mi se mai părea atât de interesant, ci doar excentric și diferit de alții, fără să mă mai uimească. A fost nevoie însă de o serie de circumstanțe bizare și de o duminică de februarie, pentru ca să îmi (re)descopăr fascinația pentru Salvador Dali.

Muzeu Dali Figures

Cum ajungi la muzeul lui Dali din Figueres

Știam din pliante și reclame turistice că în Figueres, orașelul anonim din Catalunia în care s-a născut Dali, există un muzeu dedicat integral creației lui. Cel mai simplu este să ajungi acolo din Barcelona, cu unul dintre trenurile care pleacă din Gara Sants din oră în oră, la prețul decent de 9 euro/biletul.  Entuziasmul nu era prea mare, vremea de sfârșit de februarie și oboseala acumulate după o săptămână prea plină mă făceau să-mi doresc mai curând o plimbare la malul mării, dar ceea ce aveam să găsesc în Figueres a depășit cu mult orice așteptare. Din momentul în care m-am apropiat de zidurile roșii ale clădirii, mi-am dat seama că nu am venit să văd un muzeu, ci să ridic puțin cortina asupra unei lumi.

Muzeul Salvador Dali Figueres

Muzeul nu este greu de găsit, odată ce ajungi în oraș, fiind practic singura atracție din zonă. N-am fost, așadar, uimită să văd că, deși în extra-sezon, autocare pline își „descărcau” turiștii entuziaști în piața din apropiere. În jurul muzeului s-a creat o întreagă industrie, astfel încât hotelurile sunt pline în orice lună din an, iar grupurile omniprezente de asiatici-fotografi-veșnic-zâmbitori și bunicuțe curioase din SUA sau Vestul Europei se găsesc și aici. De aceea este bine să eviți lunile de vară, când nu pot decât să îmi imaginez cozile interminabile (sau, dacă nu se poate altfel, fă-ți măcar rezervare online pentru bilete. Prețul este același, 12 euro/persoană).

Lumea lui Dali

Am reușit să mă apropii de zidul clădirii care nu semăna cu nimic din ce văzusem până atunci. Știam că, în 1960, Dali se hotărâse să reconstruiască fostul teatru al orașului în care se născuse, bombardat în timpul Războiului Civil din Spania și rămas în ruină de atunci, transformându-l într-un muzeu pentru creațiile sale. Orașul avea nevoie să fie scos din anonimat (și până astăzi, numărul turiștilor nu încetează să crească), iar Dali avea nevoie de o „scenă” largă, pe care să expună și, cât a trăit, să se expună.

Rezultatul este clădirea halucinantă, care însumează toate fetișurile și obsesiile lui. De departe, mi s-a părut că e un castel din Disneyland, cu imensul lui zid roșu, ornat cu ouă uriașe, ca și donjonul rămas din vechea clădire a teatrului, dar mi-am dat curând seama că era, de fapt, doar decorul ce înconjura o lume suprarealistă. Dincolo de poarta de intrare, intram în lumea Dali și aflam că, pentru el, dar și pentru mine, timp de câteva ore fascinante, totul e posibil.

Curte interioara muzeu Salvador Dali Figueres

Turul începe din curtea interioară, unde prima atracție a turiștilor (și mai ales a copiilor) este Cadillac-ul lui Al Capone, tras de o Venus supraponderală, peste care se înalță un turn de cauciucuri, în vârful căruia a „eșuat” o barcă. Pentru mine, a fost prima mostră de fetiș dalinian: barca salvează „omul nou” din mormanul de reziduuri tehnologice în care s-a născut. Din jur, de la ferestrele înconjurate de iederă, eram vegheați, ca și instalația artistică, de manechine identice, replici cu mâinile întinse ale statuilor de Oscar. Mai jos, varianta daliniană a lui Venus din Milo, mai pudică și mai misterioasă decât originalul.

exponate Muzeu Salvador Dali Figueres

Am început vizita interiorului din fosta sală de spectacole, acum acoperită cu un glob-luminator. În fundal, un tablou uriaș, deja cu semnătura dublă în partea de jos: Gala Salvador Dali. Pentru artist, Gala a fost soție, muză și impresar. Cu 10 ani mai în vârstă decât el, era căsătorită cu poetul francez Paul Eluard, atunci când Dali a început să îi picteze acestuia portretul. Când l-a terminat, ea devenise deja unica femeie din viața pictorului și așa avea să rămână până la moarte. Încă din anii ’30, el semna cu numele amândurora, pentru că Gala i-a înțeles și ocrotit maniile și obsesiile, rezultatul fiind vizibil în orice cameră a muzeului. Imortalizată în chip de Fecioara Maria sau Galateea Sferelor, Gala este omniprezentă și dominatoare.

Pe tot parcursul vizitei, am avut impresia că Dali se joacă de la distanță cu noi. În sala mare, un portret al lui Abraham Lincoln, văzut de departe, devine nudul Galei, spre bucuria adolescenților care nu încetează să chicotească lângă locul desemnat ca „cel mai bun pentru a privi tabloul”.

picturi Salvador Dali Figueres

Fiecare cameră este diferită și surprinzătoare, în jocuri de „trompe l’oeil”, oglinzi și holograme, peste tot aceeași impresie, că artistul s-a jucat cu propria casă, în care îți permite să intri ca să încerci să îi descoperi secretele. Nu te aștepta la un muzeu sever, în Teatrul Dali totul este permis. Exponatele sunt numeroase și așezate într-o aparentă dezordine, dar fiecare din ele are atât de multe înțelesuri, încât descoperirea lor este o provocare continuă. Dali oferă „capcane” și propune „soluții de rezolvare”, dar niciodată nu ai impresia că le-ai descifrat pe deplin sensul.

Astfel, el a creat o cameră în care mobilierul reconstruiește chipul lui Mae West (actrița-divă a anilor 1930): o canapea în formă de buze, două imagini ale Parisului în loc de ochi, un șemineu în chip de nas și o cortină blondă care încadrează fața. Totul capătă forma umană doar văzut dintr-un anumit unghi, până acolo doar intuiești și speri să prindă contur din elemente disparate.

Mae West Salvador Dali Figueres

Camera centrală a muzeului, decorată altfel tradițional și „regal”, mi s-a părut, prin fresca de pe tavan, o sumă a maniilor și obsesiilor: ceasurile moi, Venus cu sertare și elefanții cu picioare lungi, de paianjen, înconjoară cuplul Gala-Dali, înălțat în cerul suprarealist, atât de sus încât nu li se mai văd decât tălpile uriașe. Este evident că se consideră geniu și, traversând labirintul de săli și culoare, începeam să înțeleg de ce.

Monograme Salvador Dali Figueres

În plină glorie, orice obiect cu semnătura sau monograma lui Dali se vindea la prețuri exorbitante (chiar și colile albe de hârtie ajungeau la 100.000 dolari – și a semnat câteva sute). Odată cu el, a devenit greu de diferențiat limita dintre artă și kitsch, dovadă și reacțiile contradictorii pe care le-am surprins pe chipurile vizitatorilor, pentru că Dali putea crea orice, oricât de absurd sau grotesc. Își anagramase numele, iar anagrama îi devenise porecla: Avida Dollars. A profitat ca să creeze din asta bijuterii. Am aflat la Figueres că geniul este de vânzare, mai ales dacă se prezintă sub formă suprarealistă.

Muzeu Bijuterii Salvador Dali Figueres

La subsol, în ultima cameră, aveam să descopăr ultima și suprema aroganță: Dali este înmormântat la baza propriului muzeu. Macabru, ar spune unii, dar în felul acesta a reușit să își transforme teatrul în mausoleu al memoriei lui. Și-a făcut astfel o ieșire din scenă bine regizată, fără a o părăsi în totalite.

Mormant Salvador Dali Figueres

Mi-am îndreptat cu greu pașii spre ieșire, conștientă că părăsesc nu un muzeu, ci o lume unde, pentru câteva ceasuri, orice fantezie este posibilă,  purtând în minte unul dintre citatele lui favorite, cu care își justifică excentricitatea: „Singura diferență dintre mine și un nebun este că eu nu sunt nebun”. Oare?!

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.
bestvalue.eu

8 COMENTARII

  1. […] Atunci când ajungi într-un oraş nou în care probabil nu vei mai ajunge prea curând, mergi şi în împrejurimi. Află unde merg localnicii ca să se relaxeze sau dacă nu cumva sunt locuri interesante de vizitat în apropiere. Dacă ai mai multe zile la dispoziţie, poţi străbate o provincie întreagă. Dacă ajungi în Napoli, mergi şi în Pompei, Coasta Amalfi, Capri, ba chiar şi în Roma. Dacă ajungi în Barcelona, mergi şi la Montserrat, Girona, Figueres. […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.