Cum să vizitezi Torino aproape gratis

De fiecare dată când planific o călătorie, îmi fac foarte bine temele. Nu am plecat niciodată fără dosarul TravelGirls. Până acum. Nu știam mai nimic despre Torino dar nici nu m-am sinchisit să aflu mai multe. Am plecat la drum cu o călătoare care a locuit ceva vreme în capitala piemonteză așa că nu am considerat necesară o documentare din partea mea. Am greșit crezând că o zi și jumătate vor fi de ajuns să descopăr Torino.

Cum am ajuns la Torino

Mi-am cumpărat biletele de avion pentru Torino cu două luni înainte (Wizz Air) aşa că pentru Bucureşti – Bergamo şi retur am plătit 176 de lei.

Imediat ce ieşi din aeroportul din Bergamo, pe partea dreaptă, este biroul companiei care vinde bilete de autocar pentru Milano Stazione Centrale. Preţul unui bilet dus este 10 euro dar dacă iei şi retur plăteşti 15 euro. Autobuzele astea pleacă din jumătate în jumătate de oră, chiar din faţa aeroportului şi după aproximativ o oră te lasă în buricul târgului – Gara Centrală. De aici am luat un tren regional (Trenitalia) spre Torino, pentru care am plătit 11 euro.

Unde am stat în Torino

Eu am avut noroc pentru că nu a fost nevoie să fac rezervări la hostel ori la hotel. Am stat în case unei familii de români, care mi-au fost şi gazde, ghizi turistici şi translatori pe alocuri. Cartierul din apropierea Stadionului Olimpic, care mi-a fost şi casă şi masă vreme de 4 zile, e liniştit şi are un aer londonez.

Cu ce m-am deplasat în  Torino

Torino e un oraş foarte mare aşa că e imposibil să îl baţi doar la picior și să ajungi în toate colțurile în două-trei zile. Preţul unui bilet, valabil pe toate liniile de transport şi la metrou, costă 1.5 euro.  Cel mai bine însă este să iei un bilet de o zi care costă 5 euro. Există şi varianta pentru 2 zile la 7.5 euro 10 euro pentru un pass de 3 zile.

E musai să cobori şi în subteran, pentru o plimbare cu metroul care e ceva mai special. Pentru ca experienţa să fie completă, ai grijă să intri în primul vagon, la prima uşă. Dacă nu ai mai mers până acum cu un metrou automat, ai ocazia la Torino.

Ce am văzut în Torino

Torino mi-a întrecut aşteptările. E un oraş viu, un mix de imigranţi de tot soiul care îl face pestriţ şi fascinant. Dacă-ţi spun că e prima capitală a Italiei unite, un oraş cu rădăcini antice şi un tezaur medieval fantastic îţi imaginezi de ce nu-ți ajung 3 zile să descoperi Torino.

Am ajuns la Torino la început de martie, când în oraş se strâng ciocolatieri din toată ţara. Festivalul Ciocolatei nu e pentru pofticioşi ca mine dar toată nebunia asta dulce care are loc în Piazza Vittorio Veneto nu trebuie ratată.

De aici e suficient să treci podul Vittorio Emanuele I peste râul Po şi să urci scările bisericii Gran Madre. Eu am găsit-o închisă dar poți să te odihnești câteva clipe pe scări, cu toată piazza la picioarele tale. Biserica seamănă mult cu Panteonul din Roma şi a fost construită pentru a comemora întoarcerea lui Vittorio Emanuele I după ocupaţia franceză sub Napoleon. Umblă vorba că aici s-ar afla Sfântul Graal.

Apoi îndreaptă-ți paşii spre Monte dei Cappuccini. În vârful muntelui e basilica Santa Maria del Monte (veche de 400 de ani) şi Muzeul Naţional Montan. Muzeul e tare interesant dacă obişnuieşti să umbli pe munţi (biletul costă 8 euro) iar de aici, de pe colină, Torino ţi se aşterne la picioare.

În depărtare se zăreşte şi Superga – sanctuarul care adăposteşte mormintele tuturor regilor di Savoia. Trenul care făcea cu ceva timp în urmă legătura dintre oraş şi colină stă pe tuşă pentru ceva reparaţii dar o linie specială de autobuz, care circulă din oră în oră, îi ţine locul. Dacă ai un pas de 1/2/3 zile, călătoria e gratuită. Basilica se vizitează fără niciun cost dar pentru a vedea mormintele regilor trebuie să scoți din buzunar 4 euro.

Într-un din zile am fost în Piazza del Castello – locul unde-și dau întâlnire localnici și turiști deopotrivă. E piazza Palatului Reale, al Palatului Madama, al Muzeului Egizio.

E locul acela de unde porneşte Via Garibaldi – strada înţesată cu magazine de tot felul, care după lăsarea serii se animează subit. E şi locul de unde se arată enigmatic turnul clădirii simbol din Torino – Mole Antonelliana – azi Muzeul Naţional de Cinema. Nu m-am distrat niciodată atât de tare la un muzeu aşa cum s-a întâmplat la Torino şi, exceptând Casa Terorii din Budapesta, Mole Antonelliana e un exemplu de „aşa da” când vine vorba de muzee de neratat. Iar priveliştea pe care o ai după ce ai urcat cu liftul panoramic face toţi banii, adică 9 euro (muzeu şi lift).


E piazza de unde ajungi în doi timpi şi trei mişcări la Basilica Sf. Ioan Botezătorul, unde se află Giulgiul din Torino. Azi giulgiul e închis într-o casetă uriaşă din metal dar în urmă cu câţiva ani a fost expus pentru prima dată publicului.

Din Piazza Castello ia-o la picior pe Via Roma şi după aproape jumătate de ceas de căscat gura ajungi în Piazza San Carlo. Se spune despre piazza asta că e una dintre cele mai frumoase din Europa. Nu ştiu dacă e aşa pentru că nu le-am văzut pe toate dar recunosc că e locul care mi-a plăcut cel mai mult din Torino. Cafenelele istorice, bisericile gemene (San Carlo şi Santa Cristina), străzile înguste şi pietruite care te aduc în piazza – toate astea te fac să pierzi cel puţin un ceas aici.

Venaria Reale e un alt loc minunat pe care nu îl găseşti în Torino. E un orăşel aflat la 12 km de Torino şi ajungi aici cu autobuzele 72 sau 11 (gratuit, dacă ai bilet giornaliero).

Drumul spre Venaria trece prin Porta Palazzocea mai mare piaţă ambulantă în aer liber din Europa. Asta se traduce prin aglomeraţie mare şi marfă pestriţă dimineaţa, mizerie de nedescris după-masă şi o parcare civilizată seara.

Venaria Reale.  Mi-a plăcut tare mult  aici. Nu ştiu dacă o fi fost de la Alpii înzăpeziţi care se zăreau în depărtare, de la strada pietruită care duce la Grădinile Venaria – o stradă liniştită, cu vreo trei cafenele şi italieni simpatici ori pentru că a fost ca o gură de aer proaspăt de la agitatul Torino.

Grădinile erau închise (pentru renovare) aşa că m-am mulţumit cu vreo două ore de hoinărit agale pe străzi, m-am zgâit printe gratii la Palat iar la final am mai băut un cappuccino.

Spre seară am mers în Parco del Valentino – cel mai mare parc din Torino.  E aproape de Piazza Vittorio Veneto și e locul preferat al italienilor pentru alergat, biciclit și antrenamente pentru canotaj.

Şi dacă din întâmplare ţi s-a făcut dor de casă, treci pe la chioşcul românesc din parc. Îl ştiu toţi torinezii şi mai cu seamă toţi românii de acolo. Proprietarul e tare primitor iar veveriţele de acolo  mi-au adus aminte de cele din Vatra Dornei.

 Ce am mâncat în Torino

Cum să ajungi în Italia și să nu guști din toate soiurile de pizze și paste? Mai întâi mi-am potolit pofta în fugă, cu un calzone cu prosciuto cotto şi mozzarela, pentru care am plătit 2 Euro. Dacă vrei să savurezi pe îndelete o pizza ca la mama ei, trebuie să ştii că preţul e în jur de 10 Euro în centru şi 5 Euro dacă ieşi din zona turistică.

Nici de paste nu am scăpat dar pe astea mi le-am cumpărat dintr-un supermarket şi le-am pregătit acasă. Ravioli di formaggi e di patate e pesto alla genovese  şi gata cina.

Micul dejun înseamnă pentru italieni un cappuccino şi un croissant pe care ei îl numesc cornetto. Eu am trişat şi am mai pus alături şi un tiramisu care mi-a rămas în minte. Și un gelatto vero cu straciatella şi giandurotti (ciocolata tradiţională piemonteză). Buonissimo!

Ce mi-a plăcut cel mai mult

Cu 7.5 euro pe transport (într-una din zile poți să vezi tot centrul vechi și nu ai nevoie să te deplasezi cu autobuzul) și mai puțin de 13 euro pentru muzee (Mormintele Regilor Savoia și Muzeul Cinematografiei) am luat pulsul unui oraș fantastic.

Colina Superga cu Reali Tombe dei Savoia e cireașa de pe tort într-un city break la Torino. Orașul ți se așterne la picioare, basilica e cocoțată pe o colină – în mijlocul unui Parc Natural, mausoleul regilor este impresionant iar atmosfera din cafenelele mici și cochete din sat te îmbie să stai mult pe aici.

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

27 COMENTARII

  1. Ce îmi place, eu când vad ceva nou din Italia sunt toata numai ochi si… ochi, de fapt. N-am fost la Torino, ca pe cand sa ma duc cei de la Wizz au scos cursa de pe Cluj, grrrr…

    Stiti ca se spune ca Torino este unul dintre orasele nedreptatite ale Italiei? În sensul ca este superb dar nu foarte, foarte asaltat de turisti (eu sincer ma bucur ca mai exista asa ceva si ca poti respira pe acolo). Cand am sa merg o sa ma inspir din aceasta calatorie descrisa aici 😉

    • Ai dreptate, Bianca. Torino chiar nu eun oraș sufocat de turiști dar pentru mulți asta e bine. Așa se face că nu am pierdut vremea la cozi inutile și am avut parte de tururi (aproape) private. Cei mai mulți am observat că sunt francezi și nemți (sau poate elvețieni) pentru că sunt vecinii lor 🙂

      E musai să stai vreo două zile la Torino dacă ajungi prin zonă și văd că Wizzair are zboruri spre Milano din Cluj. Eu așa am făcut: avion până la Bergamo și din Milano tren până în Torino.

  2. Mda, Loredana, cum se zice pe la noi pe la Maramures : pifff tulai domne, ca ca totot m-am sparet cind am vazut ce surpriza faina mniai facut,mno cu acest articol despre TORINO !!!!! vreau sa mai adaug ca cine vine la torino si nu viziteaza PARCO VALENTINO ( mai exact la terasa lui Vasile ) inseamna ca nu a fost la torino!! MULTAM FAIN de surpriza si va mai astept prin parc la un martini si o palinca buna !!!

    • Cu mare drag! Acum, nu știu dacă eu mai vin prea curând în Torino dar dacă ajung pe acolo alte TravelGirls, să le primești cu aceeași bucurie cum ne-ai întâmpinat pe noi. 🙂

  3. Torino, amintiri frumoase. Am fost si eu acolo, anul trecut. La fel, aproape gratis.

    In legatura cu drumul de la Bucuresti la Torino, cred ca ruta Bucuresti-Cuneo ar fi mai ieftina. E cam aceeasi chestie, e un autocar de la Cuneo la Torino, si te scutesti de o calatorie cu trenul. Autocarul te lasa fix in fata garii Lingotto.

    Frumoase si pozele.

  4. […] N-aş fi avut parte de lecţia gratuită de geografie pe care mi-a ţinut-o şoferul de autobuz în timp ce conducea pe serpentinele ameţitoare deasupra Verdonului dacă aş fi ales să-mi pun căştile în urechi şi să deschid o carte pe drum. Și dacă aș fi făcut asta nu aș fi primit nici sfaturile preţioase ale unui controlor de bilete în drumul spre Eze Village. Cine ar mai fi aflat secretele  orăşelului piemontez Asti dacă nu aș fi avut cei mai buni ghizi locali: familia generoasă la care am stat în Torino?! […]

  5. Ce ma bucur sa mai citesc despre Torino! Am scris si eu doua articole, ba chiar ziceam ca orasul nu-i asa de cautat doar pentru ca e in tara cu Roma, Venetia sau Florenta.
    Am stat si eu o vara intreaga, si alte vacante mai scurte, in cartierul din apropierea stadionului. E minunat!
    Ah, si la Monte dei Cappuccini nu am ajuns. Il notez pentru data viitoare. 🙂

    • nu pot sa cred ca ai stat o vara intreaga la Torino si ca nu ai fost pe Monte dei Cappuccini. E tare placut acolo 🙂 Si Torino e asa frumos ca zau ca nu inteleg de ce inca intr-un con de umbra. Cred ca o sa se schimbe lucrurile in cativa ani, totusi…

      • Buna ziua,
        Ma bucur ca am descoperit acest site .
        Plec pe data de 31 mai ,o persoana fiind ,la Torino si dupa aceea in Valle d’Aosta si as dori sa ma consult cu cineva pentru ca nu mi-am luat cazare inca nici la Torino unde intentionez sa stau doua nopti si nici pe Valle…Doresc cazare modeste la hoteluri sau vile .Intregul meu sejur pe Italia este acum din 31 mai piña pe 7 iunie.a.c.
        Daca cineva ma poate sfatui ,multumesc.Sa aveti zile luminate,minunate,
        Ioana Mocanu

  6. Este supeb Torino, mult peste asteptarile mele! As vrea sa mai merg acolo si anul acesta si ma intrebam daca ma puteti ajuta cu o idee de cazare mai ieftina. Apropo, felicitari pentru site! Este foarte util. Va pup

  7. Buna! Si eu imi doresc sa aflu mai multe detalii despre o cazare mai ieftina. Mi-am propus ca la sfarsitul lunii martie 2014 „sa poposesc” si eu la Torino. Multumesc!

    • Habar n-am 🙂 Undeva lângă râu, sunt mai multe chioșcuri cu mâncare și băutură acolo, dar n-aș putea să îți dau mai multe detalii, a trecut ceva timp de când am fost la Torino.

  8. Salut! Eu sunt vasile si va spun exact unde ma gasiti ; de-a lungul fluviului cu nume de ( poo) daca luati barca va lasa exact in fata la castel , borgo medievale , la 20 m de terasa mea! La 5 min ‘ de gara porta nuova la 5 min’ de piazza vittorio (din centru ) si la 10 min ‘ de lingotto ( cel mai mare centru comercial din torino ) !! Cine ajunge la terasa mea v-a fi rasplatit cu vin fiert perioada asta si de vara cu bere rece , gratis!! Pagina mea de fb vasile parcovalentino tel . 3280385117!! inca o data multumesc loredana !!

  9. Foarte detaliata descrirea despre Torino,multumesc de prezentare.Stie cineva care sunt cele mai ieftine hoteluri in Torino pe langa gara Porta Nuova?, multumesc anticipat.

  10. Da.gasesti la200 metri de gara ( porta nuova ) hotel lux in strada gagliari nr 20 !! Sau strada claudio bertholett !! Hotel paradiso!!! Numai bine!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.