Ci vediamo a Venezia

Porumbei la Venetia

De Paştele catolic, un weekend de 3 zile, nu ştiam dacă să rămân la cuib, să merg la o slujbă plicticoasă în franceză, căutând apoi ouă de ciocolată prin grădină, sau să-mi fac de lucru la Veneţia, în Italia. Mă bătea un gând de Festival (La Biennale), dar am zis că bugetul meu n-ar fi de acord, aşa că am ales să aprind lumânări în ploaie, pe treptele unei frumoase biserici catolice,  în dulcele, coloratul stil italian.

Am ajuns destul de târziu pe micuţul aeroport din Trevise, unde un nene mustăcios şi cu vreo doi dinţi lipsă, şoferul unui autobuz navetist Trevise-Viena, m-a asigurat că drumul, 7 euro de persoană, nu va dura mai mult de 30 de minute (am ajuns după vreo oră, că a cam evitat autostrada). O lună perfect rotundă se oglindea în valurile lagunei pe când treceam în viteză pe podul Libertăţii (Ponte della Liberta). În Piazzale Roma, acest nod feroviar, naval şi rutier al Veneţiei,  mirosul de apă sărată, de canale şi lagună m-a trezit de-a binelea. Am luat rucsacul în spinare şi am coborât în grabă de-a lungul Marelui Canal (il Canal Grande), fotografiind în neştire toate bărcile şi bărcuţele care treceau.

Il grande Canal

În aproape nicio călătorie nu mă informez suficient asupra destinaţiei mele, în ideea că voi vrea să descopăr acolo, pe loc, să mă pierd cu bună ştiinţă pe străduţe şi prin cartiere mai puţin frecventate de mareea de turişti. Greşeala mea, că asta m-a costat vreo oră în plus de căutări şi o oră în minus de somn. Camping Venezia, situat la zece minute în autobuz de Piazzale Roma, oferă şi bungalouri la preţuri decente (30 de euro/persoană, mic dejun inclus) şi o primire călduroasă. Pentru 5 euro în plus, o piscină încălzită, curată şi destul de adâncă, te aşteaptă să te relaxezi după o zi de mers pe jos în stil maraton.

Prima zi, primele elanuri, primele „rookie mistakes”. Dacă ai un ghid, există şi birou de informaţii, ar fi mai bine să întrebi de abonamente şi de trasee. Cu două zile la dispoziţie nu-ţi poţi permite „luxul” de a te pierde pe străzi şi a rata apoi obiective turistice esenţiale. Un abonament autobuz/vapor, valabil şi pentru insule, costă între 12 şi 18 euro.

Am început în forţă cu „Venezia by foot”, am dat peste magazine de măşti şi sticlă de Murano la fiecare colţişor de stradă, la piciorul fiecărui pod între minicanalele insulei. De remarcat că populaţia care locuieşte, efectiv, pe insulă are o medie de vârstă de 60 de ani şi plimbă ostentativ câini în miniatură; nu ştiu dacă am văzut mai mult de trei labradori în total şi, sigur, erau turişti. După căutări aproape disperate, am ajuns şi pe Podul Rialto; dacă te abaţi de la traseul turistic, rişti să nu mai ai nici un semn spre Piazza San Marco sau Palatul Dogilor (Palazzo Ducale), poate doar gondolieri uşor insistenţi, în vreo patru limbi de circulaţie internaţională, care te îmbie la o plimbare de vreo 45 de minute pentru suma de o sută de euro; cu promisiunea că te duc şi prin canale mai puţin umblate. Nu mi-am asumat acest risc şi nici plăcerea de a bea un capuccino în muuult prea aglomerata piaţă San Marco, unde raidurile de porumbei lansau găinaţuri spre disperarea chelnerilor, zişi poligloţi. Un ocean de lume năucă, frenetică, blitzuri, cozi, îmbrânceli… am fugit spre malul apei şi am urcat într-un vaporaş spre fabricile de sticlă de Murano.

Palatul Dogilor, vedere din vaporas

Insula, destul de mică şi burduşită de magazine, rămâne, cumva, aerisită, poate din teama de a nu se sparge ceva. Într-un magazin, un patron hâtru pusese un anunţ trilingv: If you break, you pay and you can take the pieces away. Am băut o cafea decentă într-un bar-restaurant, am admirat câteva sute de perechi de cercei, inele şi chiar bibelouri de sticlă minuţios şi cu foarte bun gust lucrate, am cumpărat câteva perechi, am încercat să vorbesc italiană cu un localnic care ţinea cu tot dinadinsul să ne arate cum se suflă în sticlă şi cum se fac bijuteriile. Pentru a convinge turiştii de autenticitatea produselor, anunţuri „Made in Italy” sau “This is real Italian handmade” vezi cam în toate vitrinele (am avut moment de ezitare).

A doua zi a fost rezervată insulelor Burano şi Lido; Burano este un sătuleţ viu colorat, cu căsuţe parcă din turtă dulce, specializat în broderie şi dantelărie, cu o patiserie excelentă, care aminteşte de copilărie. Într-o oră faci turul complet, ba chiar ai timp să mănânci un meniu cu peşte, fructe de mare şi cartofi prăjiţi pe malul apei, în aşteptarea navetei.

Meniu venetian

Lido, destinaţia jetset-ului de oriunde, rămâne, după umila-mi părere, o altă staţiune la malul mării, fie ea şi Adriatică. Plajele imense au un „je ne sais quoi” , sau poate doar mi s-a părut în prea marele meu dor de mare, dar faptul că multe sunt private şi închise, dă un aspect de colivie. Am stat vreo 20 de minute în bătaia vântului, căutând să descopăr locul unde fusese filmată scena lui Visconti în „Death in Venice”. Am plecat, grăbită fiind şi de ploaia care începuse să cadă în averse. Sejurul s-a încheiat cu o delicioasă pizza Capriciosa, udată de o bere italienească, servite de un chelner drăguţ şi amabil, dar care mi-a încărcat niţel la bacşiş.

Vederile sunt ieftine şi de bună calitate, cu un euro îi pui şi timbru şi o expediezi celor dragi. Mâncarea, în funcţie de zonă, este chiar pentru toate gusturile şi sunt pentru toate buzunarele. Toaletele se plătesc, preţ fix în orice colţişor:  1,50 euro. Deşi vremea nu a ţinut mereu cu mine, Veneţia rămâne un oraş călduros. N-aş recomnada însă pentru un voiaj gen lună de miere, mai ales pentru cei care fluxul de populaţie dăunează nervilor. E mult prea aglomerat, chiar şi pentru acest început de aprilie.

Ci vediamo a Venzia, si? Certo.

Guestpost scris de Dana Maria.

 _____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.

Ultimele postari ale lui Dana Maria (vezi toate)

bestvalue.eu

9 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.