Idei de weekend: Trekking în Bucegi- Mălăiești-Lacul Țigănești

Sezonul de vară pe munte e pe sfârșite așa că atunci când se anunță vreme bună, primul gând e să fugi într-acolo. Pe munte. Bucegii sunt cei mai accesibili dacă vii din Bucureşti pentru că în două-trei ore eşti gata să intri pe traseu. Iar trasee sunt cu nemiluita aşa că ai de unde alege. De data asta am pus ochii pe Cabana Mălăieşti şi pe Valea Ţigăneşti, cu singurul lac glaciar din Bucegi.

 ___________________________________________________________________________

Traseu:

Ziua 1: marcaj dungă roșie: Buşteni – Cabana Gura Diham – Cabana Poiana Izvoarelor – Pichetul Roșu; marcaj triunghi roșu: La Prepeleac – Valea Mălăieşti – Cabana Mălăieşti

Ziua 2: marcaj dungă galbenă: Cabana Mălăieşti – Muntele Padina Crucii – Valea Ţigăneşti – Lacul Ţigăneşti

Echipament:

– rucsac de 20-35 litri

– bocanci de munte (de preferat cu talpă Vibram) şi, opţional, sandale pentru schimb

– tricou și pantaloni scurţi

– geacă impermeabilă (de preferat cu membrană GoreTex) sau pelerină de ploaie

– tricou de rezervă / polar 100, bluză windstopper, o pereche de şosete de rezervă

lanternă frontală

– opțional: bețe de trekking

– trusă prim-ajutor

– batoane energizante, ciocolată

Unde stai

Pentru că e o tură de weekend, cei mai mulți preferă să stea la cabana Mălăiești și așa am făcut și noi. Am primit o cameră dublă (30 de lei) deşi nu am cerut asta dar în cabană sunt camere şi cu până la 14 paturi. Şi dacă nu vrei să-ţi îngreunezi inutil rucsacul cu mâncare pentru tot weekendul, la cabană se găteşte toată ziua şi bucatele sunt … mâncabile. Preţurile nu sunt dintre cele mai mici dar ţine cont că aprovizionarea nu se face uşor deloc.

Prima zi

Din Buşteni trebuie să ajungi la Gura Diham şi, dacă nu eşti cu maşina, drumul prăfuit de 5 km are să ţi se pară plictisitor. Aşa că fie iei un taxi fie aştepţi binecunoscutul trenuleţ care o să-ţi zdruncine toate măruntaiele până la Gura Diham. Ori apelezi, ca noi, la soluția eco-bio: șareta. Dar economisești timp şi, mai ales, energie de care vei avea atâta nevoie pe traseu. Cu atât mai mult în primele 45 de minute, când panta care porneşte din spatele cabanei are să-ţi sece toate puterile. Urmează apoi o potecă lată prin pădure, care urcă lin până la cabana Izvorul Roşu de unde e bine să te alimentezi din nou cu apă.

Dacă de la Gura Diham până la Cabana Poiana Izvoarelor poteca e bătută de multă lume, din Poiana Pichetul Roșu până la Mălăiești nu am întâlnit decât foarte puțini montaniarzi. Și ăsta a fost unul dintre motivele pentru care mi-a plăcut atât de mult acest traseu.

Deși nu prezintă niciun pericol atunci când vremea este bună, trebuie să ții cont de faptul că pe vreme neprielnică traseul nu este recomandat. Iar iarna este închis pentru că este destul de expus avalanșelor. Dacă însă verifici cu o zi înainte prognoza meteo și se anunță vreme bună, planifică repede o tură spre Mălăiești.

Cu toate că traseul șerpuiește multă vreme prin pădure, urcând aproape continuu, din Poiana Bucșoiului unde e rost să-ți tragi suflul începe partea frumoasă dar și ceva mai solicitantă fizic. Poteca numită Take Ionescu (fost prim-ministru și ministru de Externe al României, care a finanțat amenajarea drumului ăsta), ce pornește de la Pichetul Roșu și duce până la Mălăiești e spectaculoasă și sparge monotonia.

De la Prepeleac se merge pe marcaj triunghi roșu, pe o potecă îngustă, pe brâul Bucșoiului, în așa fel încât aproape tot drumul ai parte de vedere dincolo de munți, spre Râșnov. Și, cu toate că traseul e expus (de aceea nici nu e recomandat iarna), lanțurile și podețele ușurează mult efortul și la urcare dar și la coborâre.

Ultima parte din traseu coboară din Șaua Mălăiești prin Valea Mălăiești, până la cabană. Să tot fi trecut vreo 6 ore de traseu dacă ai făcut la picior bucata dintre Bușteni și Cabana Gura Diham.

Ziua a doua

Pe Cabana Mălăiești am pus ochii de iarna trecută când am văzut o fotografie care mi s-a părut ireală. Hornul Mare și Bucșoiul care se ridică amenințători deasupră Văii Mălăieștilor pare o imagine care te duce mai degrabă cu gândul la Alpi. Unde mai pui că e construită la răscruce de trasee din care poți alege ușor unul – în funcție de vreme, de timpul de care dispui și de condiția fizică.

Noi am mers să vedem singurul lac glaciar din Bucegi – Țigănești. Așa că am luat-o pieptiș pe traseul marcat dungă galbenă, prin Șaua Padina Crucii și-apoi de-a lungul Văii Țigănești. Poteca ce pornește din spatele cabanei e abruptă și accidentată dar spectacolul de care ai parte imediat ce ai ajuns în șa te face să uiți de orice efort. De fapt, ăsta unul dintre momentele care îmi plac cel mai mult pe munte: cadoul pe care îl primesc cu bucurie după fiecare șa pe care o urc cu mult efort.

Iar Valea Țigănești la început de iunie, când rododendronii înfloriți înroșesc munții e un spectacol pe care nu-i chip să-l ratezi. Mie mi-a plăcut cu atât mai mult cu cât mi-aș fi dorit ca anul trecut să fi văzut Retezatul roz dar august nu e chiar cel mai prielnic moment pentru asta.

Acum, dacă te aștepți să găsești un Lac Țigănești mare cât Bucura ori cel puțin cât Tăul dintre Brazi vei fi dezamăgită. Lacul ăsta glaciar din Bucegi e cel mai mic din câte am văzut eu dar nu asta e important. Ține minte că e singurul de acest fel din Bucegi și imaginea cu Turnurile Țigănești de-o parte și Valea de cealaltă îl fac cu adevărat special.

Traseul dus-întors de la Cabana Mălăiești până aici e în jur de 3 ore la care trebuie să mai adaugi încă 4-5 ore până în Bușteni și vreo 2-3 până acasă, dacă ești din București. A fost o tură frumoasă!

***

Găseşti mai multe fotografii pe pagina noastră de Facebook, în albumul Trekking în Bucegi:Mălăiești.

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.
Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

16 COMENTARII

    • weekendul ăsta pare-se că se anunţă vreme bună. Până duminică seara când vin ploile. Verifică prognoza şi dacă şansele de ploaie sunt mici eu zic să pleci negreşit spre Mălăieşti pentru că e minunat 🙂

  1. Ce frumos este!
    Si pare destul de usurel …desi ai spus ceva de cabluri si m-a trecut un fior pe sina spinarii.

    Am ramas cu niste sechele de pe creasta Pietrei Craiului pe care am facut-o recent.
    Dar cred ca nu se compara. Din poze pare ceva foarte normal si accesibil.

    Ah … nu imi vine sa cred ca a trecut vara si eu nu am apucat a fac decat doua ture :((

    • nimic nu se compara cu lanturile din Crai 🙂 Traseul asta nu pune niciun fel de pericol pe vreme buna – asa cum am mai zis. Daca e ceva ce-am invatat in ultimul an despre lanturi e ca e foarte bine ca ele sa existe pentru ca te ajuta mult.

      In orice caz, poti sa ajungi la Malaiesti si de la Bran ori sa cobori prin Scara.

      Mai ai vreme sa mai profiti putin de munte in sezonul asta 🙂

  2. Acum am vazut si eu articolul asta… dar niciodata nu-i prea tarziu, nu?

    Foarte frumos traseul ales. Data viitoare cand mai ajungeti la Malaiesti, merita sa urcati si pana la Omu pe Hornu Mare, care cu toate ca arata amenintator, nu este chiar asa complicat de „escaladat”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.