Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei: Aşa NU

Nu auzisem prea multe lucruri despre Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei, cu excepţia câtorva imagini tare frumoase surprinse într-un reportaj TV.

Parcul ascunde o mulțime de peșteri, în multe dintre ele aburii fierbinți țâșnind din măruntaiele pământului. Izvoare fierbinți, chei spectaculoase, celebrul pin negru de Banat, cascade și lacuri de acumulare, toate de găsesc în acest parc național, cunoscut mai degrabă sub numele de Valea Cernei.

Mă așteptam să găsesc păduri curate, peșteri îngrijite ori trasee bine marcate, așa cum se întâmplă în celelalte parcuri, mai ales că veneam după o tură în Retezat. Am găsit un soi de Țară a lui Papură Vodă, în care fiecare face cum vrea, când vrea.

În apropiere de Băile Herculane e un dezastru: marcajele turistice către Grota cu Abur lipsesc pe alocuri ori indică toate direcţiile, Grota Haiducilor este devastată, neluminată iar scările care urcă din spatele Hotelului Roman stau să se prăbuşească.

La 7 izvoare calde, sub nasul rangerilor Parcului Naţional Domogled Valea Cernei se face focul, muzica umple toată valea şi maşinile turează motoarele la maximum.

I-am întrebat pe cei de la Romsilva (ei sunt cei care administrează parcul) de ce nu percep o taxă de vizitare a Grotei Haiducilor şi cu banii încasaţi să cureţe şi să lumineze peştera. Răspunsul? Mi-au spus că „problema legată de grotă e veche şi că deşi rangerii parcului curăţă periodic Grota Haiducilor, nu pot controla în niciun fel vandalii care scrijelesc roca.” Se pare că există un proiect – „Reabilitare trasee turistice” – care prevede refacerea şi întreţinerea Grotei Haiducilor pentru ca mai apoi să fie declarată unul dintre obiectivele turistice importante din zonă şi să se poată percepe o taxă de vizitare. Desigur, data demarării proiectului nu e cunoscută.

Cred că Grota Haiducilor e peştera cu cele mai multe mâzgăleli pe care am văzut-o vreodată. Pereţii sunt un fel de carte de oaspeţi, cu tot felul de nume şi „cuvinte de bine” menite să rămână scrise pentru multă vreme acolo.

Dacă ai fost vreodată pe Valea Cernei, în Băile Herculane, sigur prima peșteră de care ai auzit e Grota cu Abur. Mai mult decât atât, există traseu marcat până acolo. Marcat în toate direcțiile. „Vechiul traseu Băile Herculane – Grota cu Aburi era un traseu de promenadă cu multe serpentine, marcat, însă turiştii parcurgând acest traseu nu au respectat poteca iniţială, de aceea când s-a făcut marcajul acestui traseu au rezultat mai multe posibilităţi de parcurgere a acestuia, cu precizarea că la intersecţia celor două poteci au fost montate panouri cu rolul de a indruma turiştii, din care mare parte au fost distruse, urmând a fi refăcute în perioada următoare.” (Romsilva)

Cu toate astea, se pare că Grota cu Abur nu este destinată circuitului turistic, peştera fiind de fapt „propusă ca rezervaţie ştiinţifică pentru ca turiştii neechipaţi coresponzător să nu distrugă anumite obiective de importanţă ştiinţifică.”

Este sau nu este destinată circuitului turistic, cert e că în Băile Herculane există panouri indicatoare spre Grotă. Cu toate astea, când ajungi în Vârful Ciorici nu mai există niciun fel de marcaj spre Grota cu Aburi. De fapt, peştera asta misterioasă e chiar sub Vârful Ciorici aşa că trebuie să urmezi poteca ce coboară în stânga şi în 10 minute ajungi la locul cu pricina.

Cu toate neajunsurile astea, Valea Cernei e un loc unde cu siguranță trebuie să mergi măcar o dată. E adevărat că vara, la sfârșit de săptămână, între Băile Herculane și La 7 izvoare calde e aglomerație mare. Să zicem că e un soi de Valea Prahovei pentru cei din partea asta de țară. Pe traseul spre Grota cu Aburi m-am întâlnit cu câţiva muşterii care cărau grătarul dupa ei, spre Izvorul Munk… Primăvara însă, grataragii nu sunt iar Valea Cernei devine locul de întâlnire al pasionaților de rafting. Restul anului poţi face escaladă ori să te dai cu tiroliana.

După Lacul Prisaca (La 7 izvoare reci), peisajul se shimbă și Domogled – Valea Cernei începe să-și merite numele de Parc Național. Chiar lângă baraj, în afara porţilor închise, am coborât câteva zeci de scări săpate în pământ, până pe malul Cernei. Se vede că nu e un loc accesibil tuturor pentru că era curat şi linişte. Un loc numai bun să-ţi tragi sufletul şi să te răcoreşti niţel în apa rece.

Mergând spre partea de nord a parcului, adică spre intrarea în Retezat, zona nu e devastată, peşterile nu sunt mâzgălite şi gunoaiele din pădure dispar. Explicaţia e simplă: şoseaua care duce spre Baia de Aramă este un dezastru şi nu sunt mulţi cei care să ajungă în Cheile Corcoaiei ori la Barajul Iovanu, de exemplu.

Dacă te aventurezi în măruntaiele Parcului Naţional Domogled – Valea Cernei, îţi recomand un ghid local, cu „acte-n regulă”: Ilie Rădoi e din Băile Herculane şi, pentru că studiază geografia, e de mare ajutor turiştilor şi călătorilor din zonă. Dacă e prin preajmă când te hotărăşti să vizitezi parcul, ia legătura cu el şi va fi bucuros să te ajute. Nouă ne-a găsit cazare decentă în buricul târgului când nu mai nădăjduiam să găsim ceva.



Booking.com

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe Facebook, Twitter și abonează-te prin RSS la articole.
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

15 COMENTARII

  1. Soseaua spre Baia de Arama s-a modernizat de la un punct incolo (Cred ca exact intersectia drumului principal cu cel spre Cerna Sat si implicit Cheile Corcoaiei). Am fost la sfarsitul lui septembrie si am ramas surprinsa. Nu apucasera nici s-o marcheze:) De acolo spre Herculane e mai rea, dar nici dezastru nu i-as spune. Sa speram ca vor face si acel tronson.

    • Nu ştiu dacă asta e o veste bună ori ba. Să zicem că da însă asfaltul proaspăt turnat cred că va împinge hoarda de turişti flămânzi spre inima Parcului; să sperăm că rangerii îşi vor face bine treaba

      • Eu cred că lucrurile se îndreaptă spre normalitate atât în ce priveşte infrastructura, cât şi administrarea parcului. Am fost în câteva zone neatinse de grătărăgii&comp, dar am stat la camping la 7 izvoare şi ne-a povestit doamna care se ocupă de el despre ce distracţii si ce oameni vin vara pe acolo, despre ce e in weekend-uri, mai ales că izvoarele sunt for free şi implicit nepăzite de nimeni.
        Oricum, oamenii de care vorbeam mai sus, având ca ocupaţie principală producerea de deşeuri, mă îndoiesc că ar veni din zona Băii de Aramă.

        • Cand am fost noi, la mijlocul lui august, era prăpăd la 7 izvoare. să-nţeleg că în septembrie e mai multă linişte?
          Cât despre gălăgioşii care lasă dezastru în urma lor, sunt convinsă că prea puţini au ajuns vreodată până dincolo de Baia de Aramă.

          • Ohooooo, liniste si calm. Vineri s-au mai agitat putin apele, dar atunci plecam. Probabil ca incepuse deja scoala si gratar makerii mai au copii:) Am avut parte de super-liniste, de acum stiu in ce perioada a anului vreau sa-mi iau concediu caci aceeasi experienta de aerisit am avut-o si in Bucovina.

  2. Taxă pentru Grota Haiducilor? Tu vorbeşti serios când propui aşa ceva?

    Eu aş propune amenzi pentru cei care aruncă gunoaie şi cei care pictează stânca. S-ar strânge mai mulţi bani pentru hrăpăreţii de la Romsilva care, apropo, sunt repsonsabili de defrişările monstruoase pe care le suportă România.

    • Sigur că vorbesc serios, nu îmi place să glumesc pe un asemnea subiect. Oriunde am fost în lume am plătit pentru fiecare obiectiv turistic, chiar dacă a fost vorba despre o taxă infimă. Din banii strânși din bilete se plătește un om care stă acolo și păzește în același timp obiectivul și mai rămân destui pentru amenajare și întreținere.
      Dacă nu este cineva acolo care să fie cu ochii în patru, e greu să dai amenzi.
      Cât despre Romsilva, știm și noi cu ce se ocupă domnii de acolo, din păcate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.