Vacanță în Andaluzia: Cordoba – orașul care m-a dus cu gândul la Orient

Când am ajuns în autogara din Cordoba și-am luat-o la pas spre centru, ca să găsim hotelul, n-am fost prea impresionată: mi s-a părut un oraș obișnuit de provincie, destul de liniștit. După ce am ajuns în vechiul oraș, surprizele surprizele au începută să se țină lanț, părea că nu mai sunt în Europa ci un pic mai departe, în Orient.

Moscheile toate sunt transformate în biserici catolice și sunt la fel de falnice ca acum sute de ani. Grădinile interioare – patio – cu fântâni arteziene, sunt prezente în fiecare casă din Cordoba. Casele văruite în cel mai strălucitor alb te duc cu gândul la însorita Tunisia iar dulcea leneveală de la miezul zilei definește întru totul locuitorii care au Mediterana aproape.

______________________________________________________

După câteva zile de hoinăreală în Sevilla și în Granada, care sunt orașe mari, centre universitare importante și ținte ale turiștilor de pretutindeni (asta se traduce prin aglomerație de dimineața devreme până târziu în noapte), Cordoba pare un sătuc liniștit, mai ales seara, după ce se închid prăvăliile și turiștii merg la hotel.

Un orășel de provincie, curat și cochet, în care timpul pare că are răbdare, cu străzi aproape pustiite de mașini și trecători zâmbitori și gata să-ți sară în ajutor cu indicații în orice moment. Dacă le cunoşti limba, localnicii sunt din cale-afară de prietenoşi fie că mergi la magazin, la restaurant, la muzeu ori pe stradă.

Diferența dintre partea veche a orașului și cea nouă este colosală. Practic, imediat ce ai trecut de zidurile care înconjoară centrul vechi, intri într-o altă lume: una care m-a fascinat și în care mi-am zis că mi-ar plăcea să revin cu orice preț.

Prima care te întâmpină e Mezquita – moscheea construită acum aproape 1500 de ani, transformată mai apoi în Catedrală Catolică. E cel mai cunoscut obiectiv din Cordoba şi motivul pentru care am mers şi eu în oraşul andaluz. Cu toate că grandoarea moscheilor e vizibilă mai ales în exterior, aici interiorul e cel care te lasă fără cuvinte – cu cele peste 800 de coloane îndungate ale sale.  În faţa moscheii e Grădina cu Portocali, care nu e veche chiar de când lumea ci de pe vremea maurilor. Tradiția populară spune că femeile care vor să se căsătorească trebuie să bea apă din Fântâna Santa Maria, din Grădina cu Portocali.

Deși nu duce lipsă de turiști nici la jumătatea lui octombrie, adică în extra-sezon, străduțele foarte înguste nu sunt niciodată aglomerate. Pesemne că labirintul ăsta de alei întortocheate e un ascunziș bun dacă nu vrei să-ți dai coate cu alte zeci de turiști. Şi mai interesant e că trebuie să fii mereu cu ochii-n patru, să nu care cumva să ratezi vreun colţişor interesant. Dacă îndrăzneşti să faci doi paşi la stânga ori la dreapta, să intri prin culoare strâmte ori pe porţi care par ferecate, promit că nu te vei transforma, ca Alice în Ţara Minunilor.

Cartierul La Juderia (evreiesc), care e situat între Mezquita şi zidurile oraşului e, de departe, cel mai pitoresc. Casa Andalusi poate trece neobservată dacă nu caşti bine ochii la plăcuţa de azulejos de pe zid iar câţiva paşi mai încolo e Sinagoga (singura rămasă în picioare din oraş) – înghesuită între două case vechi. Şi dacă vrei să pleci din Cordoba mai înţelept, nu uita să pui mâna pe pantofii statuii lui Moses Maimonides, pe care o găseşti lângă sinagogă.

Însă locul meu preferat, bine ascuns de ochii curioşilor, e Zoco de Artesanos – prima piaţă de artizanat care a fost creată în Spania. Camerele unui vechi palat sunt transformate în ateliere meşteşugăreşti, unde poţi cumpăra produse artizanale de cea mai bună calitate. În plus, grădina interioară, cu fântâna arteziană în mijloc şi zidul strălucitor tapetat cu ghivece de flori e un adăpost minunat în cazul în care căldura îţi dă bătăi de cap.

În toată Andalucia dar, mai ales, în Cordoba, care a fost capitală a Spaniei Maure, aproape fiecare casă are un patio. Grădinile astea interioare, pline de verdeaţă, sunt considerate adevărate oaze, numai bune să te adăpostească de dogoarea amiezii, pentru că verile sunt toride în sudul Spaniei. Cele mai frumoase patios le-am văzut la Alcazar de los Reyes Cristianos – al doilea mare monument din Cordoba.

Din Turnul Leilor (Torre de los Leones) se deschide o privelişte încântătoare nu doar spre grădinile fortificaţiei dar şi spre Guadalquivir – râul care străbate Cordoba, spre câmpiile din jurul oraşului şi spre străduţele înguste de dincolo de ziduri. Grădinile cu zeci de fântâni arteziene, palmieri, rodii, portocali, lămâi şi milioane de flori parfumate sunt locul ideal unde să te odihneşti la finalul zilei ori unde poţi să iei micul dejun, în aer liber. E şi un mod excelent de a încheia vizita în Cordoba, un oraş unde mie mi-ar plăcea să revin.

***

Dacă vrei un city break în fosta capitală a Spaniei Maure, îţi recomand Hotelul CIUDAD DE CORDOBA 4*, care e foarte aproape de Podul Roman, de Alcazar de los Rezes Cristianos şi de Mezquita. Vederea către râul Guadalquivir este inclusă în preţ. Mai multe oferte de cazare în Cordoba aici.

____________________

Articolul acesta face parte din campania ParAndalucia cu Paravion.ro. Pentru a vedea toate poveștile din ParAndalucia, click aici. Mai multe fotografii din această regiune găsești în albumul foto de pe Facebook și update-uri pe htag-ul #ParAndalucia de pe Twitter.

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

5 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.