O zi la Como – lacul romanticilor de pretutindeni

Italia e o ţară bogată în lacuri. Sunt cunoscute în lumea-ntreagă Lago Maggiore, Lago di Garda şi Lago Como. Şi mai interesant e că triada asta se află în nordul ţării, la mică distanţă de Veneţia şi de Milano. Cel mai bine e să hoinăreşti o săptămână întreagă prin satele şi oraşele răsfirate pe stâncile care se ridică deasupra lacurilor. Dar poţi să-ţi rup câteva ore dintr-un city-break la Milano ori la Torino pentru o plimbare pe malul Lacului Como.

La doar 60 de kilometri nord de Milano, se conturează un tablou cu creste montane. Primul impuls e să deschizi geamul şi să iei o gură de aer proaspăt după ce te vei fi părăsit nebunia din capitala modei.  De cum ajungi la Como, ai impresia că ești parte dintr-o carte poștală. Totul pare încremenit pe la începutul anilor 1900 și te aștepți ca de niciunde să apară o lady cu pălărie și umbrelă dantelată.

Dacă vrei să vii aici cu trenul, trebuie să mergi în gara Milano Nord Bovisa, să ceri bilet pentru Como Lago Nord și în mai puțin de o oră vei fi ajuns deja. Trenurile circulă la o frecvență de jumătate de oră așa că ai de unde alege.

 

 

Orăşelul ăsta are un aer provincial și aristocrat pe care îl simți prin toți porii. Italienii de aici nu sunt nici pe departe la fel de gălăgioși  ca cei din metropole iar puținii turiști pe care i-am întâlnit (pentru că am fost în extra sezon) aproape că vorbeau în șoaptă.

Pe străduţele înguste şi pietruite din Como, o masă parcă dintr-o altă epocă e pregătită pentru il dolce farniente. Clopotele de la Duomo bat de amiază iar un barcagiu mă invită, fără să insiste prea mult, la o plimbare pe lac. Prefer însă să-mi continui plimbarea pedestră pe malul lacului, până la podul cu lacăte.

Tradiţia asta în care un el şi-o ea îşi jură iubire veşnică agăţând un lacăt de un pod iar mai apoi aruncă în apă cheia se răspândeşte destul de repede. Se pare că a apărut prin Ungaria, la începutul anilor 1980 dar este din ce în ce mai populară în Italia. Dincolo de simbolistica gestului, imaginea lacătelor în toate culorile, cu nume scrijelite stângaci ori cu mesaje inscripţionate din fabrică, unele ruginite iar altele abia agăţate te face să-nţelegi şi mai bine de se spune că la Como love is in the air.

 

Como e unul dintre oraşele alea mici unde localnicii îţi răspund cu mare bucurie ce e de văzut în urbea lor şi unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea. E locul perfect să te retragi la pensie ori să îţi încarci bateriile după câteva luni de muncă nebună. Ori pur şi simplu un oraş unde să te pierzi vreo jumătate de zi.

De altfel, casele cocoţate pe stânci şi micile oraşe cochete care se întind de-a lungul lacului sunt locuite de crema italienilor din partea asta de ţară. Unde mai pui că şi George Cloneey a achiziţionat o proprietate în Laglio, în urmă cu câţiva ani – Vila Oleandra.

 

Dacă ajungi aici cu maşina, e musai să mergi pe coastă, din sat în sat, până la Bellagio – locul unde lacul se desparte în două braţe. Pe drumul îngust, care şerpuieşte deasupra lacului, cu greu îşi fac loc două maşini. Fiecare casă are vedere spre lac iar staţia de autobuz e pe marginea prăpastiei. Poți, desigur, să vezi satele și de pe vas, contra sumei de aproximativ 20 de euro. Detalii despre traseu și orare găsești pe site-ul companiei care operează cursele.

Una peste alta, Como e lacul unde vara milanezii fug de-acasă, e lacul preferat al îndrăgostiților din Italia și e locul unde eu vreau să revin și să văd dealurile înverzite. Ori poate în culorile toamnei.

 _____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.

 

Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

11 COMENTARII

  1. Foarte frumoasa zona. Eu am fost cu masina, asa ca am putut face o sumedenie de popasuri. Ce m-a impresionat este ca foarte multi de acolo mergeau pe scuter, asa ca daca doriti sa interactionati mai mult cu oamenii locului va recomand acest mijloc de transport.

    Cu drag!

    • am observat şi eu asta. Dar parcă au un stil cam agresiv şi dacă nu eşti obişnuit cu asta şi mai ţii cont şi de drumul ăla de coastă… poate că ar fi mai nimerit să ai o maşină 🙂

    • pff… şi voi? 🙂 Am crezut că am avut eu ghinion că era o înnorat şi o ceaţa ciudată apăsa deasupra lacului.
      Cu toate astea şi mie mi-a plăcut tare mult.

  2. Como doar? luati vaporul si mergeti la Varena pt o experienta autentica; apoi cativa euro in plus cu trenul si treceti in Elvetia, la Lugano (apoi cu vaporul la Morcotte), sau mai departe la Sondrio si Tirano !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.