Plecăm în Franța. Fără prejudecăți

E bine ca atunci când pleci la drum, spre o nouă destinație, să lași prejudecățile acasă. Altfel riști să ratezi momente importante din călătorie. Nu spun că nu e bine să fii precaută, cu ochii-n patru ori să nu te documentezi bine înainte de a-ți face bagajul dar de aici până la a spune că italienii mănâncă numai paste, că spaniolii sunt leneși ori că în Istanbul nu vezi decât moschei e cale lungă.

Pe francezi îi știu bine dar, dintr-un motiv sau altul, e prima dată când le călcăm pământul. Și nu o să lăsăm ca prejudecățile să ne influențeze în vreun fel călătoria.

______________________________________________________________

Umblă vorba-n târg că francezii sunt zgârciți din cale-afară. De fapt, sunt mai degrabă principiali. Nu admit sub nicio formă să fie înșelați nici măcar cu un cent. Literalmente. Vor merge până-n pânzele albe pentru a-și recupera cei 2 bani doar pentru a-ți demonstra că au dreptate și chiar dacă vor cheltui mai mulți bani și energie pentru asta.

Știm cu toții că francezii au cele mai bune vinuri. E adevărat că au podgorii întinse și că vinurile din regiunea Champagne-Ardenne sunt renumite-n toată lumea. Dar am băut vinuri excelente și din România și din Italia ba chiar și din Grecia. Fiecare țară ori regiune are vinuri de soi așa că e mai important să bei acel vin care face casă bună cu bunătățile tradiționale în loc să alergi după titluri.

Francezii nu vorbesc decât franceză. Mare parte din locuitorii Franței nu cunosc engleza așa că e de preferat să-ți amintești măcar câteva cuvinte din franceza învățată în școală. E adevărat că sunt atât de mândri de țara lor încât e bine cunoscut faptul că traduc tot ce prind. Norocul nostru e că nu vom avea o barieră lingvistică. Dar pe cârcotașii care șușotesc pe la colțuri cum că românii sunt poligloți din cale-afară, îi rog să se gândească de două ori înainte să facă afirmații gratuite.

La micul-dejun mâncăm doar croissant, pain au chocolat și café au lait. Ce bine ar fi! Sigur că vedetele incontestabile ale unui mic dejun à la française sunt croissantul cu unt și pain au chocolat. Dar pe lângă asta, fiecare mănâncă ce dorește.

Iar la prânz și la cină vom avea doar melci și picioare de broască în farfurie. Și salade Niçoise. E normal ca restaurantele de pe malul mării să aibă, în mare parte, specific pescăresc. De fapt, acesta e tot farmecul. Dar pe lângă escargots și alte fructe de mare, e loc sub soare pentru toate bunătățile pământului. Și pentru salade Niçoise, desigur.

Toți francezii poartă berete, umblă cu bagheta sub braț în timp ce fredonează La Marseillese. Pe niciunul dintre francezii pe care îi cunosc nu l-am văzut cu bereta și nu cred că a lăsat-o acasă înainte de a veni în România. Despre baghetă am ceva dubii, dat fiind că, statistic vorbind, fiecare francez mănâncă 60 de kg de pâine pe an. Iar cântatul Marseillesei pun pariu că se întâmplă doar pe 14 iulie.

Coasta de Azur înseamnă Cannes, Nisa și Monte Carlo. Nimic mai greșit. Orașele astea de la Mediterană fac parte dintr-o provincie destul de mare – Provence-Alpes-Côte d’Azur. Adică așa cum îi spune numele, o regiune în care găsești Alpii – Alpes de la Haute Provence, găsești lavanda, satele cu străzi pietruite din Provence și orașele cosmopolite cu plaje nesfârșite și ape azurii de pe coastă. Ceea ce se numește generic Coasta de Azur nu înseamnă nici pe departe doar Saint Tropez și Festivalul de la Cannes (care începe pe 16 mai).

Trenurile franceze zboară mâncând pământul. Sau cel puțin așa am învățat eu în primii ani de școală. Se pare însă că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Conform unor statistici, doar unul din 3 trenuri ajunge la timp. Și nici TGV-ul nu face excepție. Poți consulta în timp real ce trenuri au întârzieri și care sunt motivele.

Pe Coasta de Azur faci plajă aproape tot anul. E adevărat că soarele strălucește peste 300 de zile pe an la Nisa dar asta nu înseamnă că poți face plajă când poftești. Apa mării e destul de rece în perioada asta și abia de la începutul lui iunie se vor umple plajele de turiști de pretutindeni. Unde mai pui că prognoza pentru zilele astea indică ceva șanse de ploaie.

Francezii urăsc românii. De fapt, aproape toți locuitorii din Hexagon știu că ce prezintă televiziunile și ce citesc în ziare este exagerat așa că tratează informația ca atare. Țiganii aciuați pe la periferia Parisului sunt, într-adevăr, o problemă însă e tratată local. De fapt, francezii se dau în vânt după țuica noastră, după Maramureș, Ardeal și Bucovina, sunt înnebuniți după traseele montane din România și, de cele mai multe ori, sunt uimiți și peste măsură de încântați de cât de mulți dintre noi le vorbesc limba.

Nu ne așteptăm nici ca pe toți francezii să îi cheme François sau Jean, nici ca franțuzoaicele să exclame toată ziua Oh là là și nici pe departe ca toți să miroasă ca într-un autobuz RATB, în plină vară. Se spune, într-adevăr, despre francezi că nu s-ar spăla decât de două ori pe săptămână dar cred că informația ar trebui totuși actualizată. Epoca lui Ludovic – Regele Soare a cam apus de mult.

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe Facebook, Twitter și abonează-te prin RSS la articole.
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

23 COMENTARII

  1. Drum bun şi „şedere” placuta în „vacanţa mea de vis” (căci aşa îmi imaginez)… Astept cu sufletul la gura fiecare poveste din sud :*

  2. […] cunoaștem locuri și oameni noi fără niciun fel de reținere. Uite, despre francezi se spune că poartă berete, umblă cu bagheta sub braț în timp ce fredonează La Marseillese iar despre spanioli că sunt leneși și lasă totul pentru mañana dar noi ne-am amuzat […]

  3. Aberatii si prostii tipic romanesti. Mentalitatea comunista ne-a generat o amprenta comportamentala imposibil de nerecunoscut. Suntem cei mai parliti, insa le stim pe toate, avem cele mai frumoase femei, cele mai tari masini, cea mai buna mancare etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.