Spune-mi câte țări ai vizitat ca să-ți spun cine ești

Am găsit o ofertă minunată de bilete de avion spre Barcelona, nu pot să o ratez. Uau, cazarea pentru o săptămână, pentru două persoane în Thassos costă doar 100 de euro, trebuie să îmi fac cerere de concediu. Cum, weekendul ăsta e promoție la biletele low-cost spre Torino? Trebuie, chiar trebuie să fac o rezervare, să plec la toamnă acolo. Mai gândește-te puțin, amintește-ți unde spuneai că ți-ar plăcea să mergi și nu mai mușca momeala ofertelor ȘOC.

_____________________

Vacanțe la kilogram

De câțiva ani observ o goană după călătorii mai ceva ca după aur, toată lumea se agită nu să ia bilete de avion către locuri unde de mult își doresc să ajungă ci să bifeze cât mai multe destinații, chit că stau acolo doar o zi. Vinovate de frenezia asta a ofertelor șoc, ultra-last-minute, ultra-all-inclusive și super early booking sunt și agențiile de turism și companiile aeriene care se dau de zidul morții să atragă cât mai mulți clienți și se jură că ofertele lor sunt cele mai cele.

Și eu am picat de multe ori în plasa lor atunci când mă gândeam care să fie următoarea destinație de vacanță. De multe ori m-am simțit ca la supermarket: intri cu promisiunea solemnă că nu iei decât strictul necesar, eventual iei și coșul cel mai mic, să nu care cumva să fii tentată să umpli ditamai căruciorul. Imediat cum ai pășit, te bombardează ofertele speciale, reducerile senzaționale și te trezești că ajungi la casă cu șosete, un set de pahare, un coș de pâine și două sticle de vin deși tu ai intrat să iei doar ceva brânzeturi și o baghetă.

Așa se face că anul ăsta, de exemplu, mi-am dorit să văd Parisul, Portugalia, Sardinia, Grecia din nou și să ajung pe Vârful Musala din Balcani. În loc de asta am luat bilete de avion pentru Verona și Veneția, am fost în Cappadocia, am biletele de avion pentru Portugalia dar Vârful Musala, Sardinia, Parisul și Grecia rămân pentru altă dată. Poate la anul.

Murano Italia TravelGirls (6)

Spune-mi, câte țări ai văzut?

Cunosc câteva persoane care nu scapă niciun moment să spună celor din jur câte țări au văzut anul ăsta, persoane care țin contabilitate locurilor pe care le-au văzut mai ceva ca banilor care le intră în cont lună de lună. Persoane care au descoperit de puțină vreme plăcerea călătoritului și care încearcă să recupereze din handicapul anilor în care nu au plecat mai pe nicăieri din diverse motive și care se laudă cu fiecare țară nou vizitată adăugată pe lista lor prețioasă, mai ceva ca unii bărbați cu femeile (multe) care le-au trecut prin așternuturi.

Am dubii în ce privește plăcerea cu care acești pseudo-traveleri pleacă la drum și ar trebui să o lase mai moale cu numărătoarea. În cazul excepțional în care vrei să ajungi pe Everest sau să mergi într-un loc unde nu a mai fost nimeni, o să vă spun un secret: călătoritul nu e un record care trebuie doborât cu orice preț. Dacă ai văzut anul ăsta 10 sau 20 de țări nu are nicio importanță dacă nu ai știut să te bucuri din plin de fiecare escapadă. Dacă ai fost o zi într-o capitală și te-ai închis în camera de hotel, nu înseamnă că ai vizitat locul acela, nici pe departe. Și încă ceva, o vacanță slow de două săptămâni în… România, de exemplu, bate 5 city-break-uri în Europa, pe cuvânt de TravelGirl!

P1040335

Maratonul turistic

Când plecăm în vacanță o facem pentru că vrem să ne deconectăm, să ne încărcăm bateriile pentru o nouă perioadă de muncă și pentru că vrem să vedem locuri noi, să cunoaștem oameni din alte culturi. Dacă vrei să mergi într-un loc anul ăsta dar nu poți din diverse motive, nu-ți face griji, pentru că îl găsești tot acolo și peste 5 sau 10 ani. Dacă un prieten sau un coleg de-ai tăi îți spune că în vacanța de anul ăsta ajunge acolo nu înseamnă că peste un an, 2, 3 când poate vei merge și tu nu o să vezi aceleași lucruri. Călătoriile nu sunt un maraton și nu contează cine ajunge primul pentru că nu îl așteaptă vreun premiu special acolo. Cred că uneori uităm care e scopul călătoriilor și al vacanțelor: relaxarea și experiențele.

Și noi am făcut câteva maratoane, la sfârșitul cărora nu ne-am întors decât cu mai multe fotografii decât era nevoie, în rest nimic: nu tu interacțiune cu oamenii, nu ieșit de pe traseele turistice, nimic. Uneori și călătorii care își iau lumea-n cap toată ziua fac greșeli, important e să nu te scalzi prea mult în aceeași mocirlă. Și mai e o vorbă – înțeleptul învață din greșelile altuia, prostul din ale lui. Voi fiți smart și luați aminte la ce vă spun TravelGirls.

DSCN2750

Vacanțele copilăriei

Cumva, în mintea noastră, plecatul într-o călătorie, fie ea cât de mică, de aproape sau departe, e asociată cu copilăria, cu vacanța mare. Când eram mici știam că avem 3 luni de vară la dispoziție să ne plimbăm la munte, la mare, la bunici sau în străinătățuri, în funcție de cât de plimbăreți erau și părinții noștri și cât de mare era bugetul. Astea 3 luni erau așteptate cu mai mult entuziasm decât Moș Crăciun, visam la ele tot anul și nopțile dinaintea plecărilor nici nu puteam să dorm de emoții.

Eu niciodată nu țineam un jurnal în care să scriu prin câte orașe am trecut sau în câte stațiuni am stat ci mai degrabă prin ce locuri frumoase am ajuns dar mai ales câți prieteni mi-am făcut în cine știe ce loc al țării. Țineam însă socoteala adreselor și a numerelor de telefon pe care le schimbam ca pe cel mai de preț bun și scrisorile pe care le găseam în cutia poștală multe luni după aceea, de la noii mei prieteni, erau cele mai frumoase suveniruri.

De ce după ani renunțăm să mai colecționăm pietre din râuri, să ne facem prieteni pretutindeni și în schimb înfigem cu nesaț pin-uri pe hărți și punem la socoteală fiecare city break pe care l-am făcut și fiecare țară pe care am vizitat-o?

Provence Franta TravelGirls (3)

***

Mulți ne-au întrebat cum facem de călătorim atât de mult și le-am spus că e o chestiune de priorități: nu ne luăm nici televizoare nici zeci de perechi de pantofi ci bilete de avion și vouchere de cazare. Dar cum facem să nu călătorim decât în locurile alea după care suspinăm de multă vreme? Unul dintre cele 100 de lucruri pe care le-am învățat din călătorii e că nu trebuie să vezi totul ci să vezi bine.

Mi-ar plăcea ca la anul chiar să văd Parisul, Sardinia, Toscana și o țară africană, unde să stau atât timp cât e nevoie să intru în ritmul local și să planific din timp fiecare călătorie, întocmai cum o făceam pentru vacanța mare. Fără early booking sau ultra last minute ori oferte ȘOC și reduceri de 50%. Să vedem dacă-mi iese.

***

Tu câte țări ai vizitat? 🙂

________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.

Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

19 COMENTARII

  1. Frumos spus…eu sunt aia care nu cumpăr la reducere, nu profit de ofertele agențiilor, nu bifez țări, ci mă duc unde vreau să mă simt bine. De cele mai multe ori cu cortul și cu bicicleta, vacanțe organizate în ultimul moment și neplanificate. De multe ori dorm pe mine și-mi cumpăr bilet în ultima săptămână pentru că timp de un an, deși aveam planuri mari, parcă nu credeam eu că mă duc în Maroc spre exemplu…

  2. Acum trei ani, tin minte, la un hostel din Barcelona, un tip imi spunea cam de cate zile ai nevoie sa te bucuri de China. Raspunsul m-a surprins atunci : 2 luni, minim.

    Deci despre asta e vorba. Delimitarea intre cele doua tipuri de calatorit se face usor. Sunt turisti care au fost de zeci de ori in Turcia dar n-au auzit de Cappadocia, la fel cum sunt multi care se duc anual la all-inclusive in Egipt dar n-au auzit de Dahab.

    Pe viitor mi-as dori sa colind, cu o masina inchiriata probabil, talpa italiei, sa merg pe urmele mafiotilor sicilieni 🙂 Si cat de curand voi incerca sa gasesc o legatura buna cu Tel Aviv, sa ne bucuram de „cele sfinte”, dupa care sa petrecem o saptamana in locul de care ne-am indragostit, Dahab.

  3. Cred ca nu exita un stil „corect” de a calatori desi sunt de acord ca sa faci un tur al Europei in 20 de zile, poposind cate 1 zi in fiecare tara si apoi sa spui ca ai vazut Europa e cam aiurea.
    De vazut n-am vazut multe tari, poate 8 sau 9 dar le-am vazut bine, alocand in medie 3 saptamani pt fiecare. Fara sa zic de cele in care am locuit. Sunt pe principiul slow travel, imi place sa vad macar 3-4 orase din regiuni diferite din fiecare tara. Daca te rezumi doar la capitale nu ai vazut nimic, hai sa comparam Bucurestiul cu ce inseamna de fapt Romania.

  4. Ce inseamna tara vizitata? pentru ca daca am fost in 2 orase ale tarii respective eu nu o pot numi tara vizitata, nici macar nu pot numi orasul ala acoperit cum trebuie. Peste tot pe unde am ajuns imi doresc sa mai revin cel putin inca o data.
    Personal, ma enerveaza si le consider spam anunturile alea de genul soc, early booking, last minute, etc. Mai degraba sunt undeva intre spontana si vanatoare de oferte …pot spune asa? :)))

  5. Subscriu la randurile de mai sus…Calatorii sunt de mai multe feluri…Depinde unde vrei sa ajungi si ce asteptari ai…Sunt multe locuri in lumea asta minunata, unde ti-ar trebui o viata sa le vezi…Nu mai mult decat Romania.Eu mi-am fixat orasle ca repere si am trecut prin toate doar pentru ca drumurile mele prin Romania sa fie cat mai impaienjenite…Am vazut multe locuri, dar am realizat ca sunt inca de 100 de ori mai multe ce merita vizitate.
    In turul lumii la fel…mi-am fixat repere toate capitalele ca sa merg peste tot.Acum regretul meu e ca am doar o viata…Dar o traiesc….mergand, vizitand, dormind noaptea in cort si bucurandu-ma la maximum de fiecare clipa…
    Sunt atat de putine lucruri care ma fac fericit…viata in natura, mereu altundeva, se numara printre acestea!
    Calatorii stiu de ce!

  6. Nu pricep de ce oamenii se intrec la numarul de tari vizitate, de parca ar fi vreun concurs. Pe vremuri se numarau stampilele din pasaport. Intrebarea e cand poti spune ca ai vizitat o tara? Cand ai vazut capitala? Sau 2-3 orase? O regiune? Stau si ma intreb cati am vizitat Romania de fapt. Pana la urma e o chestie de interpretare. Important e sa te simti bine.

  7. Fara a exagera pot spune ca nimeni nu poate spune „am vizitat Romania”.
    In rest nu exista clisee de a vizita ceva. Pentru unii e suficient un oras sau o zi, pentru altii nici macar un an.
    Si de asta e bine ca suntem diferiti.

  8. Foarte interesant articolul. Mie imi place foarte mult FRANTA. Drept urmare in ultimii ani, in fiecare an merg cateva zile acolo, de fiecare data vizitand altceva…..si tot nu pot spune ca am vizitat tot. Oricum, va recomand La Loire a VELO : castelele de pe Valea Loarei cu bicicleta.

    • ha, ha, ce drăguț că ne-ai tradus La Loire a Velo 🙂 Și mie îmi place foarte mult Franța deși am fost doar o singură dată acolo. Simt cumva că o cunosc bine de tot, poate și pentru că îmi place cultura lor, am citit foarte multă literatură franceză și din liceu, de când m-am împrietenit bine-bine cu limba mi-e frică uneori să îmi cumpăr bilete de avion pentru Paris, să nu care cumva să îmi doresc să rămân acolo.

  9. Si eu imi doresc sa revin cel putin o inca data intr-un anume oras pentru a vedea ce nu am reusit la prima vizita, dar pana acum nu am izbutit…
    In ceea ce priveste cliseul „intai sa vizitam Romania si apoi alte tari”, eu zic ca Romania nu pleaca nicaieri, putem vizita ceea dorim in weekend-uri sau in minivacante gen 1 mai, Rusalii, Pasti, etc. sau bineinteles putem sa ne petrecem concediul aici, insa e pacat sa nu vizitam macar cateva orase din Europa, cu siguranta nimeni nu va regreta….

    • cunosc oameni – și nu sunt puțini – care pur și simplu iubesc muntele și nu l-ar da pe niciun city break mirobolant din Europa. Pentru ei o minivacanță cu bocancii în picioare și rucsacul în spate e o binecuvântare și se întorc de acolo cu o mulțime de amintiri și cu muuultă energie. Nu e păcat să nu viziteze orașe din Europa, au tot ce le trebuie la doi pași de casă, fără ca asta să îi limiteze în vreun fel.

  10. Cu o mare parte din articol sunt de acord, chiar poate cu 80%, poate mai mult, dar totuși nu poți spune unui om cum e corect să călătorească.

    Un simplu exemplu:
    – Am o bună prietenă care adoră călătorii gen couchsurfing, să meargă la oameni necunoscuți, să comunice, sa nu se informeze deloc despre orașele care urmează să le viziteze ca să păstreze enigma. Ea primește o nespusă plăcere de la așa tip de călătorii.
    – Eu, îmi place să fiu sigur că am planificat bine totul, ca am rezervate din timp bilete la avion și camera de hotel, că am pus bine la punct itinerarul. Mie-mi place-așa. Nu prea sunt bun la socializarea cu persoane străine și nu am asta ca scop, am persoana dragă lângă mine cu care împărtășesc impresiile și trecem prin tot coloritul locului vizitat.

    Prietena de care vorbeam mai sus ar putea spune că stilul meu de călătorie nu este unul corect (ceea ce ea desigur nu face, altfel n-am fi buni prieteni), însă pentru mine aceasta este călătoria ideală. Să plec cu totul planificat de acasă, să incalc planul desigur, în mare parte nimic nu corespunde cu acesta, dar ma simt mult mai bine sa-l am pregătit și toate încălcările să fie controlabile și să nu aibă decât un impact pozitiv asupra călătoriei.

    Cât ține de bife, dacă bifa o pui doar pentru a te lăuda colegilor de lucru că ai fost în Italia, Franța sau Marocco, asta e relativ condamnabil.
    Eu am un checklist. Am locuri pe care vreau să le vizitez și tind cu tot dinadinsul s-o fac, nu văd nimic greșit în asta. Da, m-am simțit extrem de bine în Napoli, da, am avut o săptămână de vis în Istanbul și desigur că întoarcerea acolo ar fi la fel una magică, dar asta nu înseamnă că toată viața trebuie să mă întorc încolo. Viața e prea scurtă, trebuiește văzut numărul maxim de minuni pe care ni le-a pregătit frumoasa noastră planetă și civilizația în curs de dezvoltare.

    E foarte probabil că gândiți la fel, doar că am interpretat articolul ca nefiind foarte echidistant față de diferite stiluri de călătorie și cel mai probabil greșesc eu.

    • Fiecare mod de a calatori e bun pentru calatorul respectiv. Atat timp cat ti-e bine, e perfect. Noi promovam un stil de a calatori mai lent, cu mai multa atentie la detaliile autentice, la localnici si cultura locului respectiv. Ne place sa iesim din traseul clasic turistic si ne incurajam cititorii sa incerce acelasi lucru.

  11. Vorba cuiva de mai sus, nu exista un stil anume de a calatori. Poate fi gresit in viziunea ta sau a lui X si a lui Y, insa poate fi OK in viziunea mea. Si inca ceva, Romania e tara unde oamenii au plecat in lume la munca si nu la vizitat, au muncit ani buni si acum odata cu ofertele astea bune low-cost (pe care fie vorba intre noi, tot ei le-au facut posibile) s-au apucat sa si viziteze. Da, viziteaza mult si repede o mare parte dintre ei pentru ca au de recuperat mult de tot, dar nu inseamna ca o fac neaparat gresit. Noi avem in fire chestia asta de a face mult si repede, facem mancare multa, bem mult, petrecem mult, vorbim mult, scriem mult etc. si nu neaparat bine.
    Si acum revenind la intrebarea ta, nu stiu exact cate tari am vizitat, porbabil 10-12 in astia 3-4 ani de cand am pasit peste hotarele Romaniei, iar cea mai frumoasa tara pe care am vizitat-o si despre care pot spune ca m-am indragostit e Islanda. Totusi locurile care imi sunt cele mai dragi sunt cele de acasa si cred ca majoritatea cred acelasi lucru.

Lasă un răspuns la Narcisa Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.