Să ne facem timp pentru Slow Travel

Vacanţe all inclusive, în resorturi de 5 stele, bine îngrădite de ochii curioşi ai localnicilor, de unde te întorci cu zeci de fotografii doar din camera de hotel şi de la piscină şi-atât. Alte zeci de fotografii ba de la o seară grecească, ba de la una turcească ba de la nu ştiu ce eveniment aşa-zis tradiţional, organizat de către hotelieri pentru turişti. City-break-uri în care alergi de dimineaţa până seara, de la un obiectiv turistic la altul pentru că trebuie să bifezi tot ce e pe lista generoasă a vreunui ghid turistic şi de unde te întorci atât de obosit încât mai ai nevoie de câteva zile de concediu pentru recuperare. Fii sinceră cu tine şi spune: te recunoşti în cel puţin unul dintre scenarii? Eu da.

Până mai deunăzi, planificam fiece zi dintr-un city break într-atât încât abia dacă-mi permiteam luxul să mă opresc și să savurez o cafea în mijlocul zilei. Și fiecare vacanță se prelungea inevitabil cu încă o zi. Pentru odihnă.

Cu ce se mănâncă Slow Travel?

Dacă te-ntrebi de există vreo legătură între slow travel şi  slow food, răspunsul este da. Principiul de bază este acelaşi: protejarea patrimoniului cultural şi istoric şi, de ce nu, protejarea mediului. Slow travel înseamnă să descoperi sau să redescoperi obiceiurile locurilor în care călătorești și să afli povești de la oamenii de acolo. Dar fără nicio grabă.

Nu contează destinaţia, ci drumul până acolo

Ai mai auzit cuvintele astea dar dacă vrei să îmbrăţişezi 100% ideea de slow travel atunci e musai să călătoreşti fie cu trenul, cu maşina, vaporul sau bicicleta şi, în niciun caz cu avionul. Pentru că o vacanţă începe din momentul în care te urci într-un mijloc de transport şi nu când ai ajuns la destinaţie. Din păcate timpul nu ne permite să mergem cu trenul până la Londra dar la Budapesta ori într-una dintre ţările balcanice da. Iar pentru destinaţiile mai îndepărtate, provocarea începe odată ce ai ajuns acolo: închiriază o bicicletă, o barcă sau mergi pe jos cât mai mult!

Nu trebuie să vezi totul ci să vezi bine

N-o să-i înțeleg niciodată pe cei care fac un tur al Europei în 10 zile. Te-ntorci dintr-un astfel de tur cu o traistă de poze de la Turnul Eiffel, de la Vatican, de la Buckingham Palace, de la Sagrada Familia și… cam atât. De fapt, ai stat 10 zile (sau mai mult?!) cu același grup de turiști ca și tine, cu un ghid care, de cele mai multe ori, îţi povesteşte din cărţi, ai dormit în fiecare noapte în alt hotel dar ai avut parte de același continental breakfast şi eşti atât de obosit încât ai dormi o săptămână.

Slow travellers stau într-un loc cel puțin o săptămână și pentru asta nu aleg un hotel ci închiriază un apartament sau o vilă și încearcă să fie acasă departe de casă. Dar hai să fim serioși: nu toată lumea își permite luxul să stea 7 zile sau mai mult într-un singur loc, timp în care să explorăm împrejurimile. Sigur că cei mai mulţi pleacă „în concediu” 7 zile dar, de cele mai multe ori, 2-3 zile la sfârșit de săptămânâ e tot ce ne putem oferi nouă inșine. Asta nu înseamnă că nu putem avea un slow travel. Couchsurfingul e cea mai la îndemână soluție pentru asta. Stai două nopți în casa unui localnic ce e gata să-ți împărtășească secretele locului, poate îi cunoști prietenii, vecinii, gătiți mâncăruri tradiționale și stați la povești de parcă v-ați cunoaște de o viață.

Dacă nu îndrăznești încă să intri în comunitatea asta care numai în România numără câteva zeci de mii de oameni faini, să-ți dau un alt exemplu: Grecia. De cele mai multe ori o vacanță în Grecia înseamnă o săptămână sau două într-un fost sat de pescari (care astăzi e mai mult sau mai puțin turistic), într-o vilă cu doar câteva camere ori într-o pensiune sau un hotel mic, afacere de familie. Proprietarii sunt recepționeri, bucătari și ghizi locali deopotrivă. Și sunt tare bucuroși să stea la taclale cu tine, cu un ouzo sau un pahar de vin alb în față. E primul pas către slow travel.

Cine n-are un localnic să-l caute

O vacanţă în care îţi bagi nasul în comunităţile locale, în care stai de vorbă şi chiar te împrieteneşti cu localnicii, în care mănânci produse locale ori cel puţin mergi în aceleaşi magazine şi cârciumi pe care le preferă localnicii şi în care dai un hotel de 5 stele pe o cameră la o pensiune ori pe un pat din comunitatea couchsuring e o vacanţă în spiritul Slow Travel. O vacanţă reuşită poate să fie şi altfel.

Sunt sigură că se găsesc cârcotași care să spună că ei nu merg la Paris, de exemplu, să se împrietenească cu vreun francez purtător de beretă și baghetă doar de dragul comunicării, nu merg la Paris să vadă ce fac francezii în timpul liber și nici să mănânce un pain au choccolat într-o brasserie chic la un colț de stradă, doar pentru că dimineața e plin de parizieni acolo. Dacă vrei doar să vezi Turnul Eiffel, te anunț că sunt cel puțin două copii – una aici, aproape de casă, la Nisipurile de Aur și alta în Vegas. Dacă vrei să mergi la Louvre – cumpără-ți un album de artă, citește câteva cărți și-ai să te lămurești suficient iar de îți dorești cu ardoare să te fotografiezi în față la Notre Dame, te anunț că Franța e plină de catedrale gotice care arată exact ca cea din Paris.

Dacă după ce te întorci dintr-o vacanță în care, desigur, ai bifat și câteva atracții turistice peste ca nu poți trece dar poți să spui și câte ceva despre obiceiurile locale (din ce ai observat tu, nu ce ai citit în cărți), ți-ai făcut cel puțin un prieten printre localnici, poți să recomanzi un restaurant sau o cafenea unde cei de acolo se adună seara ori la prânz, atunci te-a atins și pe tine microbul Slow Travel.

Nu uita că eşti în vacanţă

Slow Travel înseamnă, până la urmă, să încetinești ritmul în care te miști. Amintește-ți că ești în vacanță și că ai așteptat asta mult timp. De ce să te grăbești tocmai acum? Nu-ți dorești să ai o săptămână în care să nu ai niciun program de urmat? Uite, mie îmi place atât de mult în vacanţă când uit în ce zi a săptămânii sunt, când nu mă interesează ce oră e şi când îmi permit luxul să citesc o carte la umbra unui copac ori lenevesc pe iarbă fără să fiu presată de timp. În definitiv, sunt în vacanţă şi nu mă grăbesc nicăieri.

Data viitoare când pleci la drum amintește-ți că e inutil să ţii o evidenţă a numărului de ţări sau de capitale vizitate doar de dragul recordului. Aruncă harta şi pierde-te pe străzi, prin sate, prin parcuri!

Să ne facem timp pentru Slow Travel

Vorba lungă-i sărăcia omului. Să zicem că vrei să te aliniezi trendului și să pleci într-o vacanță cât se poate de slow și asta într-un cadru organizat, nu pe cont propriu. În România, răspunsul este turismul rural. Sunt destule pensiuni unde gazdele pun pe masă doar bucate tradiționale și produse locale. Gazde care îți devin prieteni și ghizi și  îți ocupă timpul cu îndeletniciri despre care să tot povestești când te întorci acasă. Și asta chiar dacă stai o săptămână sau mai mult într-un singur loc.

Mi-ar plăcea să găsesc și în ofertele agențiilor de la noi – așa cum se întâmplă de ceva vreme în Franța, de exemplu – sejururi de tipul ăsta. O vacanță în care să stau nu la un hotel cu sute de camere ci într-o locație cât mai aproape de ceea ce înseamnă tradițional (fără ca asta să însemne că trebuie făcut rabat la numărul de stele) și unde să gust doar din produse locale și mâncăruri specifice. O vacanță care să includă plimbări cu bicicleta ori cu barca și în care să nu existe doar o serată așa-zis tradiționale. Să fie un sejur inspirat cu totul din locurile acelea. Asta mi-ar plăcea…

 _____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.
Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

27 COMENTARII

  1. Ah, frumos articol! Însă deh, am trecut şi eu printr-o perioadă în care aş fi bifat oricât. Eram atât de însetată de călătorit încât luam orice porţie de călătorit ca un drog. Slow travel e un concept mai nou, mai recent şi poate mai adecvat. Însă cumva nu cred că se poate, dacă nu treci prin etapa bifelor pe hartă…

    Cât despre turismul rural românesc, am o reţinere în ceea ce priveşte autenticitatea şi kitschăreala.

    • Nici eu nu cred că poți să călătorești în felul ăsta tot timpul. Dar, din când în când, e binevenită o vacanță slow.
      Turismul rural – sigur că fiecare pădure are uscăturile ei. Acum, nimeni nu se așteaptă ca toate pensiunile să fie autentice dar mai există, pe ici pe colo, câte una care să nu fie alterată de kitch. Și pe noi alea ne interesează până la urmă.

  2. Multumesc pentru acest minunat articol! Asta e intr-adevar cea mai buna metoda de a calatori si a descoperi noi locuri. Sper sa am posibilitatea sa fac slow travel cat mai des in viitor.

  3. Îmi place mult articolul insa sunt perfect de acord cu Liliana, niciodata nu poti ajunge la Slow Travel decat dupa perioada efervescenta cu bifatul. Recunosc ca mie a inceput (sau incepe incet, incet) sa-mi treaca…

    E foarte complex si frumos subiectul, mi-ati facut dimineata frumoasa cu el… weekend placut fetelor :*

    • Te pup, Bia :* Surprinzător (pentru mine) e că și eu cred că am cam trecut peste perioada nebună-nebună cu bifatul. Mă simt de parcă aș fi depășit adolescența :)) Așa că articolul ăsta a venit firesc, mai mult ca o punte către pasul următor

  4. Eu sunt undeva intre „slow travel” si 13 zile cu autocarul. Nu cred ca o sa ajung vreodata la „slow”, pentru ca ma plictisesc repede, dar nici n-o sa mai bat Europa cu autocarul. Tocmai m-am intors dintr-un mini road trip Bucuresti – Cluj – Baia Mare – Bucuresti, iar la anul sper sa ajungem si undeva in afara Romaniei cu masina.

    • Road trip-urile în țară nu se pun 🙂 Bine, acum depinde și cât de mare e țara. Dar dacă cercetezi la pași mărunți o regiune sau chiar două într-o singură vacanță e bine. Apuci să simți locurile alea și nu are nicio legătură cu circuitele de tipul „5 țări, 4 capitale în 3 zile” 🙂

  5. Mă bucur să văd că mai sînt și alții care savurează toate plăcerile unei călătorii, nu numai împătimiți după bifat obiective, țări și muzee.
    Eu n-am fost niciodată într-o excursie organizată de agenții de turism. De fapt, pe vremea cînd am început să călătoresc, exista doar una :p
    Cred că agențiile de turism sînt pentru oameni comozi.
    Frumos articol 🙂

  6. Foarte frumos articolul..Ai dreptate Loredana, nu poti sa calatoresti in felul acesta tot timpul anului…si mai ales daca calatoresti mult in afara… Pentru mine, calatoria din Italia (Napoli, Capri, Amalfi) de anul acesta a fost fast travel,
    …dar urmeaza in august un slow travel in Franta amestecat cu voluntariat in zona rurala ;)..cate putin din fiecare :).

  7. Acum acest mod de a calatori are acum si un nume: „slow travel”. Dar eu am practicat acest stil de turism dintotdeauna. M-a facut sa-l adopt replica unui touroperator care spunea ca : „ce ai de vazut la Pompei…doar niste ..pietre..”. Asa am vazut Italia, Croatia, Irlanda,Bosnia, Slovenia, Ungaria, Serbia, un pic din Franta, sudul Germaniei si evident Romania. Cu trenul, cu masina sau cu avionul nu conteaza. Important este sa nu utilizezi serviciile unei agentii de turism decat pentru varianta falatorie individuala: cazare (apoi se pot accesa site-uri locale) si eventual pentru trasport. Si evident multe bloguri de calatorii ca sa vezi impresile fiecaruia despre locurile ce urmeaza sa le vizitezi. Apoi trebuie da ai curaj si incredere ca totul va fi bine si ca iti vei incarca bateriile vazand locuri minunate si nu in ultimul rand vei cunoaste oamenii care locuiesc in acele locuri cu obiceiurile si traditiile lor specifice. Asa vei deveni mai bogat sufleteste..

  8. […] Când îmi amintesc de Barcelona, simt mirosul sărat şi îmi apar în memorie clădirile parcă scoase dintr-o lume subacvatică. Nu voi uita niciodată amprenta lui Gaudi asupra oraşului, portul, gustul mâncărurilor şi oamenii foarte drăguţi de la hostel. Toate astea definesc Barcelona pentru mine dar sunt multe de trăit, gustat şi simţit în oraşul acesta. […]

  9. Foarte frumos articolul . Nu am fost niciodata la resort, dar am facut destule city-brakes insa nu pe fuga. Prefer sa ma duc sa vad 1-2 obiective si sa inspir adanc aerul de pe acolo.
    In Atena am stat 5 zile si am vazut chiar putin, dar am mers lent, fara planuri facute dinainte.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.