Experiențe în Secuime: cum a fost la hotelul Castel Daniel din Tălișoara (review)

elefant.ro

Am fost în Covasna în ultimii 3 ani mai des decât în alte locuri din România pentru că am găsit prin părțile astea cam tot ce am nevoie pentru mini-vacanțe (de 3-4 zile) în care să nu-mi lipsească nimic. Covasna e încă prea puțin căutată de turiști – și asta-mi convine de minune – astfel că și sfârșiturile de săptămână sunt tihnite, adică exact așa cum trebuie să fie în vacanță.

Despre Ținutul Conacelor din Secuime am mai vorbit pe TravelGirls.ro, e o bucată de Românie care ne mai dragă pe măsură ce o descoperim. Pana acum am fost doar iarna în Secuime și tare eram curioasă să explorăm puțin zona primăvara, când au înverzit deja copacii și poienițele sunt pline de flori. În plus, știam că unul dintre castelele familiei de nobili Daniel – cel din Tălișoara – a fost restaurat și și-a deschis porțile pentru turiști, sub forma unui boutique hotel de toată frumusețea.

De ce Castel Daniel?

O vacanță în Ținutul Conacelor e completă doar dacă nopțile ți le petreci într-un conac sau un castel. Până acum câțiva ani, ăsta era doar un vis frumos și puteam doar să ne imaginăm cum ar fi să putem avea în România astfel de locații turistice. Castelul Daniel din Tălișoara- un sat din Covasna, la o oră distanță de Brașov – promitea un răsfăț culinar nobil și o ședere princiară, cu o mulțime de activități care nu ne vor lăsa să ne plictisim nicio clipă, așa că ne-am făcut bagajele și-am plecat într-acolo.

Gazdele fac întotdeauna diferența între un hotel clasic și un boutique hotel sau o casă de oaspeți, cu camere puține, pentru că ele știu de fiecare dată cine ești înainte să intri pe ușă și să spui că ai o rezervare. Am găsit repede recepția hotelului Castel Daniel – de altfel, nici nu-i greu, pentru că e bine semnalată) și după câteva clipe din momentul în care am sunat la soneria de pe birou, am fost întâmpinați cu zâmbete și un scurt tur al castelului, ca să ne alegem camera, dintre cele libere.

Camera în care am stat se numește “Hut in the land of Woods” – Coliba din Ținutul Pădurilor, pentru că mobilierul și designul sunt inspirate din Cheile Vârghișului, care sunt în apropiere, și pe care localnicii le numesc Ținutul Pădurilor.

Mi-a fost teribil de greu să aleg camera, asta pentru că fiecare este decorată în alt fel, fiecare are o altă poveste, o altă identitate dar am cântărit puțin și am decis că cea mai bună opțiune pentru noi este o cameră la parter – astfel încât să ieșim foarte repede în curte și să nu deranjăm alți oaspeți dacă cel mare ar fi alergat/dansat prin cameră, așa cum are bunul obicei să facă.

Camera Hut in the land of Woods are un pat dublu mare – am dormit toți patru foarte lejer, fereastra are vedere către grădina din față iar televizorul e camuflat bine într-un colț de sus al camerei (ca de obicei, când mergem în astfel de locuri cu poveste, n-am simțit nevoia să îl aprindem nici măcar pentru 5 minute).

De altfel, și camera este spațioasă iar pereții sunt atât de groși încât nu auzi mare lucru de afară (doar parchetul de la etaj mai scârțâie când aleargă copiii pe hol – dar ăsta e unul dintre detaliile care mie mi-au plăcut mult la castel, mi-a dat senzația de autenticitate).

Dacă mergeți cu prietenii, cu părinții sau bunica, puteți cere camerele Hut in the land of Woods și The Secret Chamber (Camera secretă) pentru că acestea comunică printr-un hol care se poate închide atunci când camerele sunt rezervate împreună, astfel încât spațiul devine un living privat, perfect pentru stat la taclale pe sofa.

Sunt câteva camere (suite) în castel care au șemineu – de altfel, sunt și cele mai cerute camere, cu greu le găsești libere.

Baia e punctul principal de atracție din camera pe care am avut-o, prima dată când am văzut-o mi-a ieșit un Wow pe gură, fără să-l pot opri. De altfel, în ziua plecării noastre se eliberaseră toate camerele castelului și am rugat-o pe Lilla – ownerul boutique hotelului – să îmi facă un tur și să îmi povestească din secretele familiei Daniel, din istoria castelului și din procesul de restaurare. Am văzut, cu ocazia aceasta, toate camerele din castel – fiecare e decorată în alt fel iar băile sunt una mai spectaculoasă ca alta.

Restaurantul ține loc și de living și e o cameră mare (se pare că pe vremea familiei Daniel aici se țineau balurile cu ocazia evenimentelor importante), cu fotolii confortabile, bibliotecă și un șemineu care cred că iarna sau când e vremea rece reunește toți oaspeții în jurul lui. De altfel, am fost norocoși, gazda a apris șemineul într-una dintre seri și nu ne mai venea să plecăm în cameră.

Mâncarea a fost vinovată de câteva sute de fotografii pe care le-am făcut în weekendul pe care l-am petrecut la castel, dar și de vreo 2 kilograme pe care le-am pus pe mine. Mult-trâmbițatul răsfăț culinar a fost pe bune, ba chiar ne-a cam întrecut orice așteptare.

La mic-dejun am gasit in fiecare zi bunatati traditionale de la mici-producatori din zonă, zacuscă, gemuri și dulcețuri de casă, lapte proaspăt muls și sirop de soc cu apă rece, în loc de clasicul suc de portocale (era și din acesta, dar socul era preferatul tuturor).

Prânzul a fost un regal al mâncărurilor făcute după rețete din zonă – încă țin minte gustul supei de ceapă, cea mai bună pe care am mâncat-o până acum, iar la cină am savurat în fiecare seară reinterpretări actuale ale unor feluri tradiționale și, de fiecare dată farfuriile au plecat goale de la masă. Dar cireașa de pe tort au fost deserturile, la Castelul Daniel am mâncat cele mai bune crumble de mere și de pere din viața mea.

Curtea e generoasă, am improvizat lejer un teren de fotbal și unul de tenis iar copiii au alergat până când nu i-au mai ținut picioarele. Pentru ei este amenajat și un colțișor cu tobogan, balansoar și leagăn iar pentru mămicile obosite (glumesc, locul nu este exclusivist) copacul bătrân e locul perfect pentru citit o carte sau dormit la umbra lui.

Și mai mult mi-a plăcut faptul că e open space, în spate curtea e delimitată cumva de un drum printre case și de dealurile din jur de un mic gard viu, însă pe de altă parte din cauza asta nu poți lăsa deloc copiii nesupravegheați.

Child friendly – este Hotelul Castel Daniel prietenos cu copiii?

Când am fost noi acolo, erau vreo 8 mini-oaspeți, de la 4 luni la 10 ani și toți erau în culmea fericirii. De altfel, de cum am intrat pe poarta castelului și am oprit mașina, copilul cel mare a alergat la locul de joacă de pe pajiște și acolo a rămas câteva ceasuri.

Curtea și grădina din față însumează un spațiu exterior generos, potrivit pentru toate jocurile copilăriei, cei mici au unde să își consume energia pentru somnul de prânz și cel de noapte. Dacă vremea nu e bună de stat afară însă, e bine să aveți la voi idei de jocuri inside sau cărți de povești, board games, creioane de colorat sau ce le mai face copiilor plăcere pentru că nu am văzut un spațiu dedicat celor mici la interior. Cred că poveștile la gura sobei prind un cu totul alt sens dacă le citiți în fața șemineului, mai ales dacă alegeți o cameră care are propriul șemineu

Am avut pătuț de bebe în cameră, aveau și scaun înalt pentru masă (noi nu am avut nevoie de el), meniul nu este gândit în mod special pentru copii însă mie mi s-a părut potrit pentru vârste mici și sunt sigură că dacă sunteți la vârsta diversificării celor mici li se poate pregăti ceva special în sensul acesta.

  • pătuț bebe √
  • scaun înalt pentru masă √
  • meniu pentru copii – se poate pregăti orice la bucătărie, doar spuneți √
  • spațiu de joacă – leagăne, tobogan, balansoar și o curte mare √
  • biciclete cu accesoriu transport copii
  • bibliotecă cu cărți pentru copii  – parcă am văzut câteva cărticele, în engleză √

Ce mi-a plăcut cel mai mult

M-am simțit răsfățată la castel și recunosc că abia așteptam următorul prânz sau cină să văd cu ce ne va mai surprinde bucătarul, pentru că mâncarea de la Castel Daniel a fost o revelație și e primul conac/castel din România pe care îl recomand din toată inima dacă puneți preț pe mâncare atunci când mergeți într-un loc special.

Dacă ar fi fost o escapadă romantică, în doi, mi-ar fi fost tare greu să aleg camera în care să stăm, pentru că fiecare are ceva special: The Swan Suite (numită așa după emblema familiei Daniel – o lebădă cu o săgeată înfiptă în gât – care se regăsește pe zidul camerei, în exterior) pentru patul cu baldachin și șemineu, Camera contesei pentru cada fabuloasă sau Constantinopole pentru că este inspirată din povestea pictată pe pereții camerei (este redat momentul plății birului la Sultanul Imperiului Otoman de către Principele Transilvaniei).

Dar pentru că weekendul nostru a fost în 4, cu un copil mic și unul foarte mic, am apreciat tare-tare mult tihna care e peste tot în castel și în curte. E atâta zen și serenitate acolo, încât îmi venea să ies dimineața și să fac yoga pe iarbă – deși eu nu am făcut niciodată yoga. M-am mulțumit cu un somn adânc pe iarbă și cu cafelele târzii băute pe șezlongurile din grădina din față.

Ce lipsește sau ce aș schimba

Nu-s multe de spus aici, pentru că nu lipsește mai nimic, aș scoate cu siguranță televizoarele din camere – cu toate că știu că sunt mulți turiști care nu se pot dezice de el nici în vacanță – pentru că e mare păcat să mergi într-un loc atât de special și să nu te poți bucura pe deplin de el din cauză că ești pironit în fața TV-ului.

Ce poți să faci într-o mini-vacanță la Castelul Daniel, din Tălișoara

Zona este minunată și atât de puțin cunoscută încât vei găsi cu greu informații pe net. Pentru că e în mijlocul Ținutului Conacelor, poți să vizitezi o parte din ele – multe sunt într-o stare destul de avansată de degradare, altele sunt proprietăți private dar unele pot fi vizitate și aici recomand Castelul Daniel din Vârghiș (satul vecin cu Tălișoara) sau nou-restauratul Castelul Kalnoky de la Micloșoara, care este casă pentru Muzeul vieții transilvănene.

Contact vizită Castelul Daniel din Vârghiș: Román Attila
Tel. 0741 090 737
Adresa: 527180 Vârghiş, nr. 205
Jud. Covasna

Dacă tot mergeți în Vârghiș, faceți o vizită și familiei Sütő – care are o  tradiție în vopsirea mobilei tradiționale.

Sütő István
Tel. 0732 115 387
Adresa: 527180 Vârghiş, nr. 443

Mail: sutoistvan@festettbutor.com

Nu se fac fotografii, mai multe info găsiți pe www.festettbutor.com

Dacă mergi în sezonul cald – de primăvara târziu până toamna târziu, poți sa te opreșți și la Mestecănișul de la Reci. Noi am fost doar iarna sau când copacii nu erau încă înfrunziți așa că nu ni s-a părut atractiv. Și tot acum, când e totul verde, poți să faci un picnic sub Ulmul din Căpeni – un arbore vechi de 300 de ani, câștigător al titlului Arborele Anului în România în 2011.

Echipa de la Castel organizează ture off-road la Vulcanul stins de la Racoș – noi nu am putut merge, tura nu este tocmai child friendly – însă am fost acolo acum aproape 3 ani și merită din plin experiența.

Tot de la Castelul Daniel poți să închiriezi o bicicletă – au și accesoriu pentru transportul copiilor – și să explorezi împrejurimile pe două roți. Șoseaua care trece prin satele vecine nu este intens circulată și, pe o suprafață relativ restrânsă găsești o mulțime de atracții, în special pentru cei mici: o mulțime de izvoare cu apă minerală care țâșnesc din pământ, de unde de aștepți mai puțin, unul dintre cele mai cunoscute din zonă fiind Izvorul Nebun (cereți indicații de la echipa hotelului, se ajunge ușor).

Planificați-vă o jumătate de zi și pentru o tură ușoară de trekking în Cheile Vârghișului, care sunt cam la jumătate de ceas cu mașina de la Castel. Drumul e asfaltat până acolo, se lasă mașina în parcarea de lângă ranger, plătiți taxa de 4 lei pentru adulți și 5 lei parcarea și rupeți-vă de lume câteva ceasuri.

Traseul e ușor, n-ai cum să te abați de la el, e foarte pitoresc pentru că merge pe lângă râu, sunt o mulțime de locuri perfecte pentru pauze de masă și, cel mai important, poate fi făcut fără probleme cu un bebe în marsupiu sau cu un copil de 2-3 ani care să meargă pe picioarele lui. Deși sunt câteva porțiuni cu lanțuri, nu pun probleme – e important să aveți încălțăminte adecvată, o frontală (pentru că pe la jumătatea traseului este o peșteră) și o haină mai groasă -poate să vi se pară răcoare în chei.

Ce poți face, pe scurt:

  • vizită Castelul Daniel din Vârghiș
  • vizită Castelul Kalnoky de la Micloșoara
  • Mestecănișul de la Reci
  • picnic sub Ulmul din Căpeni
  • tură off-road Vulcanul stins de la Racoș
  • cu bicicleta la Izvorul Nebun
  • trekking în Cheile Vârghișului

Cât costă?

În funcție de cameră – 80 sau 110 de euro cu mic dejun inclus, la care se adaugă prânzul (18 euro/persoană sau 36 de euro/camera dublă) și/sau cina (20 de euro/persoană). Puteți rezerva camera care vă place cel mai mult direct pe site-ul oficial al hotelului.

Cum ajungi?

Din București, pe A3 până la Ploiești, apoi pe DN1 până la Brașov și, mai departe, pe DN13 prin Feldioara urmând direcția Baraolt sunt 230 de kilometri pe care îi faceți în 3-4 ore. Brașovul e la o aruncătură de băț – 60 de kilometri, puteți să luați în calcul și o plimbare acolo.

Verdict final

Hotelul Castel Daniel a fost o surpriză pentru noi, pentru că deși mai fusesem în locații speciale și aveam așteptări destul de mari, a fost mai bine decât orice prognozasem. Dacă aș avea un sistem de arbitraj ca la gimnastică, ar cam fi dat peste cap așa cum a zăpăcit Nadia tabelele la Montreal și ar primi multe puncte bonus pentru răsfățul culinar și pentru starea de bine pe care am avut-o tot timpul acolo și încă vreo săptămână după ce ne-am întors acasă. Aș mai merge oricând, fără niciun fel de reținere, chiar și când la meteo se-anunță ploi sau ninsori pentru că e un boutique hotel în care îți dorești să stai cât mai mult înăuntru, are un vibe tare bun.

hdr

_______________________

Notă: Am fost oaspeți la Castel Daniel în perioada 31 martie – 3 aprilie 2017. Pentru rezervări intrați pe site-ul oficial.

____________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, intră în Gașca celor mai plimbărețe fete din România!
Urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.



Booking.com

Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici

Share

Îti mai recomandam:

Cele mai frumoase locuri în care să mergi cu cortul în România
Cazare în Puglia: unde am stat în Bari, Alberobello și Lecce
Și, ce ziceați că faceți de 1 iunie?
Vacanța de iarnă cu copiii: unde mergem, ce facem și ce punem în bagaj
Ce se întâmplă dacă ai un accident pe pârtie în Austria
Tag-uri: , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *



URMĂREȘTE-NE!