Cum să ai cele mai frumoase suveniruri din vacanță

Până mai deunăzi mă întorceam din călătoriile mele cu bagajele burduşite de tot soiul de suveniruri: cosmetice bio – din ingrediente locale, pahare personalizate pentru spirtoase, ierburi şi condimente pe care abia aşteptam să le testez acasă şi, bineînţeles, zeci de magneţi de frigider. De câteva luni însă am renunţat la obiceiul ăsta. Firesc, fără nicun efort. Pentru că suvenirurile mele sunt acum de altă natură. Unde mai pui că sunt de nepreţuit.

____________________________________________________

Ai mei aveau acasă un sertar plin ochi cu obiecte aduse din locurile pe care le vizitaseră: un ceas, o tăblie din lemn, mostre de sticle de vin, căni şi alte năzdrăvănii pictate, lăcuite şi inscripţionate cu litere de-o şchioapă: „Amintire din…„. Şi-mi doream cu tărie să cresc mai repede şi să am propriul meu sertar, cu suveniruri culese de peste tot. De fapt, aceste souvenirs (fr) nu înseamnă altceva decât amintiri. Amintiri materializate.

O vreme am colecţionat astfel de amintiri, am umplut sertare, cutii şi uşi de frigidere cu magneţi coloraţi. Apoi m-am întors din Provence cu un singur magnet. Iar acum, la sfârşitul Turului României cu rucsacul în spate (3) nu am găsit în bagaj decât o bucată de marmură pe care am luat-o de pe traseul spre Vârful Omu. E suficient să închid ochii însă şi să-mi amintesc de oamenii pe care i-am întâlnit în călătoriile astea şi de amintirile ce ne leagă. Amintiri care nu-şi au locul în nicio cutie şi pe niciun frigider.

Îmi place să-mi bag nasul în vieţile şi în casele oamenilor atunci când călătoresc. Mai întâi să le zâmbesc, apoi să-i întreb de una, de alta pentru ca, după câteva ceasuri să credem că ne ştim de o viaţă. Iar dacă timpul îmi permite, după o o zi sau două să fi câştigat un nou prieten. Pentru asta însă e musai să pleci la drum cu inima şi cu mintea deschise şi să ai răbdare să asculţi poveşti. Aş spune că o călătorie fără poveşti despre oamenii întâlniţi pe drum e fără sare şi piper. Şi că de-aia încercăm să compensăm cumva cu amintiri materiale. Cu suveniruri.

În Franţa am cunoscut-o pe Marie care, la aproape 70 de ani, călătoreşte în cel mai slow mod posibil. Singură. În toată lumea. Seara, cu vinul de portocale pe care îl primise cadou şi cele 3 tipuri de brânză Camembert cumpărate de la un producător din Alpes de la Haute Provence ori biletul lăsat pe masă a doua zi, când Marie a plecat la serviciu sunt suveniruri pe care nu le poţi cumpăra de la niciun magazin.

N-aş fi avut parte de lecţia gratuită de geografie pe care mi-a ţinut-o şoferul de autobuz în timp ce conducea pe serpentinele ameţitoare deasupra Verdonului dacă aş fi ales să-mi pun căştile în urechi şi să deschid o carte pe drum. Și dacă aș fi făcut asta nu aș fi primit nici sfaturile preţioase ale unui controlor de bilete în drumul spre Eze Village. Cine ar mai fi aflat secretele  orăşelului piemontez Asti dacă nu aș fi avut cei mai buni ghizi locali: familia generoasă la care am stat în Torino?!

Nu aș fi trăit una dintre cele mai frumoase experienţe – un balmoş mâncat la o stână din creierii munţilor, în Maramureş – dacă nu aş fi dat credit unor borşeni minunaţi atunci când aşteptam autobuzul spre Cârlibaba. Şi nici nu aş fi asistat la cea mai sinceră demonstraţie de ospitalitate dacă nu aş fi bătut în poarta unei bătrâne din Vişeul de Mijloc.

De cele mai multe ori, oamenii pe care îi întâlnesc în călătorii împărtăşesc pasiunea asta. Marie mi-a dat cele mai bune sfaturi despre cum să faci autostopul chiar dacă eşti femeie şi călătoreşti singură (mi-a spus poveşti delicioase despre experienţele ei în sensul ăsta). De la Hélene şi de la soţul ei am învăţat că poţi să faci o pasiune pentru zborul cu parapanta şi pentru alpinism chiar dacă ai 3 copii la facultate. Iar Katarzyna şi soţul ei mi-au demonstrat că poţi să călătoreşti în condiţii extreme chiar dacă ai doi copii mici după tine.

Nichiduta

Trei femei de vârste diferite, care nu se cunosc una pe alta și pe care le-am întâlnit în locuri diferite m-au învățat (fără să-și dea seama) același lucru: că locurile pe care le vedem sunt aceleași. Doar oamenii pe care îi întâlnești pe drum fac diferența între călătoria mea și a ta.

Pe oamenii frumoşi (toţi călătorii sunt aşa), cu istorisiri nemaipomenite nu-i întâlneşti numai dacă obişnuieşti să cutreieri lumea cu rucsacul în spate şi să dormi în casele localnicilor. Pe oamenii frumoşi îi întâlneşti şi dacă îți cumperi un sejur de la o agenție de turism, stai la hotel şi faci un road-trip cu maşina închiriată. Îmi amintesc cu mare drag de profesoara de engleză din Kusadasi cu care am stat la poveşti o zi întreagă pe drumul spre Pamukkale dar şi de Gebhart – ghidul de orgine germană de la Grădina Medievală din Sainte-Agnès care povestea cu atâta pasiunea despre excursiile lui fotografice din Mercantour.

Cel mai mult îmi place că peste suvenirurile astea nu se pune praful, nu sunt uitate într-o cutie ascunsă în vreun ungher al casei şi acel „Ce mai faci? Pe unde ai mai fost?” pe care îl auzi de câteva ori pe an la telefon e de nepreţuit. Data viitoare când pleci în vacanţă, fii cu ochii-n patru după oamenii pe care îi întâlneşti pe stradă, la boutique ori la muzeu. Să nu care-cumva să ratezi cele mai frumoase suveniruri.

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.
Loredana
Sunt și aici

Loredana

Jurnalist de profesie, consultant în turism de 6 ani și blogger de travel de aproape 5 ani.
De când am devenit mămică, am continuat să călătoresc la fel de mult, doar că am încetinit ritmul. Dau oricând o vacanță la țară, într-un sat izolat, într-o casă de oaspeți cu poveste în locul unui city-break și o tură pe munte cu tot cu copil în spate pe o sesiune de shopping, cu fetele, la Milano.
Bucătăria locală e de cele mai multe ori motivul principal pentru care îmi fac bagajul și plec la drum și cele mai prețioase suveniruri cu care mă întorc acasă sunt gusturile, mirosurile și fotografiile pe care le fac cu DSLR-ul.
Visul cel mare e o călătorie cât vara de lungă în America Centrală și de Sud.
Loredana
Sunt și aici
bestvalue.eu

43 COMENTARII

  1. Minunat spus! Acesta era motivul pentru care eu prefer calatoriile slow. Vii cu amintiri nepretuite din care poti sa te hranesti sufleteste atunci cand nu mai poti sa calatoresti atat..

  2. […] Dintr-o cutie misterioasă, mamaia Ileana scoate o bijuterie: o camașă veche de 50 de ani, pe care a făcut-o chiar ea când avea vârsta mea. Și mă roagă să o îmbrac. Bucuria gazdelor de a fi împărtășit cu un necunoscut bunul lor cel mai de preț, fără să ceară nimic la schimb face pe oamenii ăștia atât de special. Eu mi-am primit lecția de ospitalitate și m-am întors acasă cu cel mai frumos suvenir din vacanță. […]

  3. […] Cele mai puternice amintiri ale mele sunt cele olfactive. Mirosul de brad îmi proiectează instant un tablou din prima vacanţă cu cortul, în pădure. Aroma fagurelui de miere îmi aminteşte de prima tabără în care am fost cu mulţi ani în urmă. Aburii de unt cald înseamnă pentru mine o tartă fragedă şi proaspăt scoasă din cuptor undeva, într-un sătuc din Provence. Însă dulceaţa cepei călite care îţi inundă pofticios nările nu e niciunde mai prezentă decât în Praga. Şi asta de la primele ore ale dimineţii, când străduţele înguste şi pietruite sunt încă pustii şi ferestrele se deschid rând pe rând, timid. […]

  4. […] City break-urile sunt la mare căutare în ultimul timp, mai ales pentru că prețurile biletelor de avion nu mai sunt atât de piperate iar orarele zborurilor îți permit să pleci vineri după serviciu și să te întorci duminică seara. Ai biletele de avion, ți-ai rezervat o cameră cu vedere minunată, știi ce vrei să vezi în orașul nou în care urmează să ajungi și te pregătești să pleci într-o mică vacanță. Adaugă la toate astea sfaturile TravelGirls pentru un city break reușit și ai să te întorci cu cele mai frumoase suveniruri din călătorie. […]

  5. […] faci bine lecțiile de acasă și îți faci prieteni la drum o să fii cel mai bogat om din lume. Cea mai frumoasă vacanță de care îmi amintesc e cea din Provence de unde m-am întors cu 5 prieteni. Am dormit nopțile în […]

  6. […] Cei care povestesc cu pasiune despre călătorii uită cel mai adesea de partea mai urâtă a drumului. Da, trebuie să depui efort și să depășești limite ca să urci un munte dar ceea ce vezi în jurul tău este de neegalat. Atunci când te întorci acasă și rememorezi experiența, părțile grele cântăresc atât de puțin în balanță cu satisfacția. E drept și că trebuie să faci eforturi financiare și să schimbi priorități pentru a pleca în fiecare weekend de acasă și pentru a călători atât cât îți dorești dar câștigul este infinit mai mare decât sacrificiile făcute. În plus, nu neagă nimeni că apar și situații mai puțin plăcute la drum dar acestea fac parte din poveste și fără de ele, călătoria n-ar fi completă. De cele mai multe ori, plăcerile cer sacrificii dar la sfârșit, după ce le depășim, suntem mai bogați decât ne-am fi putut imagina vreodată. […]

  7. Mergand singura de vreo cateva ori in calatorii, am cunoscut f multi oameni frumosi, am socializat si m-am imprietenit cu multi tineri care calatoreau singuri asa ca mine. Cred ca cea mai faina amintire: In prima duminica din luna este intrarea libera la Luvru. Din acest motiv, era o mare-mare coada…cred ca stateam pe putin 2-3 ore acolo…dar un neamt, pe care abia il cunoscusem, stia de intrarea magica de la Carousel, din lateral, si m-a luat cu el, am intrat pe acolo si practic asa am salvat 2 ore. 🙂
    Asta ca tot spui de lectia de geografie a soferului de bus sau de sfaturile controlorului de bilete. Asa si eu, daca nu eram sociabila si deschisa, nu as fi aflat de acea minunata intrare.

  8. Pentu mine cele frumoase suveniruri pe care le colectez din vacante sunt fotografiile, magnetii cu diverse imagini care reprezinta zona vizitata.

  9. Cea mai frumoasa amintire o am din septembrie 2012, Austria. Eu si fiica mea ne-am ratacit pe soselele superbe din munti, am oprit sa mancam la un restaurant enorm, unde am fost singurele cliente. Marea surpriza a fost sa intalnim o chelnerita romanca, stabilita de multi ani in Austria. A fost o intalnire neasteptata cu un roman in inima muntilor austrieci.

  10. O amintire draga este plimbarea cu gondola pe canalele Venetiei si cantonetele pe care le canta un tenor italian ,cu o voce magnifica ,din alta gondola! Nu o voi uita niciodata!

  11. Cea mai frumoasa amintire…hard to pick! As zice ca Sagrada Familia ramane cea mai frumoasa amintire a mea, mi-am dorit enorm sa ajung acolo, e o cladire absolut fascinanta din toate punctele de vedere: inginerie, arhitesctura, design, coplesitor! Am stat o zi intreaga acolo!

  12. „Travel, dream, share” – slogan-ul meu pentru a calatori!
    Nu cred că poţi să realizezi una fără cealaltă, întâi, va fi doar visul, ideea conturată în mintea ta, impulsul de a căuta informaţii, de a-ţi imagina trasee, de a dori să ajungi acolo, să vezi cu ochii tăi un oraş şi să respiri aerul acela de libertate, fericită, oferit cu atâta generozitate, de călătorii – este, ulterior, visul, care se materializează, treptat, atunci când îţi cumperi biletul de avion/tren etc., când, faci rezervările, când îţi pregăteşti bagajul şi…încui uşa după tine.
    Ai nevoie de un dram de nebunie să părăseşti, fizic şi psihic, zona ta de confort şi să porneşti pe drumuri, pe care, n-ai călcat niciodată, mânata, doar, de curiozitate; nici măcar nu contează încotro te îndrepţi, ideea este, practice, aceeaşi, trebuie să cunoşti lumea, pentru a te cunoaşte, măcar, în parte, pe tine însăţi.
    Învăţăm din experienţele celorlaţi şi ceilalţi pot învăţa din experienţele noastre, nu cred în lucruri, ţinute doar, pentru tine, în locuri „secrete”, menite a fi vizitate, doar, de către iniţiaţi. Unora le este teamă până să şi viseze, nu îndrăznesc să facă acel prim pas, în lipsa căruia, nimicul rămâne doar nimic; lor, dar, nu numai, lor, trebuie să le spunem, că, da, visele pot deveni realitate, că, o călătorie imaginară poate deveni una reală şi ţine doar de tine lucrul acesta!

  13. Cea mai frumoasa amintire o am din Keukenhof,vizitat asta-primavara, pentru ca fiind iubitoare de flori, am petrecut ore intregi admirand si fotografiind un adevarat paradis floral – mii de lalele, zambile, narcise, crini, cale in toate culorile si aranjamente florale cum nicaieri nu am mai vazut.

  14. Cele mai frumoase amintiri le am din Tenerife si Madeira ,am fost in vara acestui an ,este ceva de vis, ,tot ce iti doresti, civilizatie, cultura, istorie,locuri minunate si indeosebi oameni care au stiut sa faca din acele locuri oarecum aride, niste taramuri de vis !

  15. Cea mai frumoasa amintire din calatoriile mele este luna de miere in Mallorca, faptul ca am vazut toata insula plimbandu-ma cu masina, peisajele care iti taie respiratia 🙂

  16. Acum cateva luni am fost in Scotia. Mi-au placut peisajele de poveste, castelele, dar cel mai mult mi-au placut oamenii amabili, dispusi sa te ajute chiar si fara sa le ceri. O tara superba.
    Fb: Typhoon Ciel

  17. Am petrecut cateva zile in Predeal, la o cabana, doar eu cu sotul meu. A fost frumos, romantic, si au fost cateva zile odihnitoare. Mi-ar placea sa se repete.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.