Circuitul corporatistei în natură

O corporatistă din România petrece (ciudat cuvânt) la serviciu în jur de 10 ore pe zi. Nu de puține ori o prinde întunericul în spatele calculatorului sau în vreo ședință vitală pentru companie. Corporatista își dorește mult să facă o pauză dar task-urile sunt din ce în ce mai multe iar Ea nu și-a luat nici acum jumătate din zilele de concediu de anul trecut.

Singura gură de aer pe care-și mai permite să o ia este atunci când trece dimineața prin parc, în drum spre birou. Nu se oprește pentru mult timp, câteodată face doar o fotografie cu telefonul și își imaginează că e o amintire din vacanță.

De când nu a mai întrerupt circuitul birou-acasă, Ei îi ies în cale tot felul de semne ce-i dau de înțeles că e cazul să ia o pauză.

Împletituri atârnate la geamul unei case de oraș îi amintește de bunica și de gustul pentru lucruri simple.

Vineri, Ea pleacă mai devreme de la birou, se întâlnește la colț cu El  și pleacă spre nicăieri. Tot ce-și doresc este să găsească o căsuță mică, în vârf de munte și liniște. Atât de liniște încât să-și poată auzi gândurile.

N-a mai îmbrăcat de mult timp haine zvântate afară. Rufele doar atunci miros bine, când le suflă vântul și prind o adiere, o rețin și apoi mireasma lor îți trimit vise frumoase.

Merele miros a toamnă și a brumă și o conectează pe Ea la o altă lume, una a perfecțiunii lucrurilor simple.

Corporatista uită de cafelele în pahar de plastic de la automat și se bucură de o cafea bună, cu lapte, la o masă de lemn.

Ea ar reveni aici mai des. I-ar plăcea să aibă o grădină pe care s-o îngrijească și să trăiască o dată cu ea, în prezent. Fără apăsarea trecutului și fără grija viitorului.

Află de la un dac liber în munți despre fericirea aceea care ține mult. N-a mai ascultat de mult un om sincer, care să vorbească despre altceva decât probleme și rapoarte.

Corporatista învață de la animale plăcerea de a se bucura. Caii sunt fericiți atunci când sunt mângâiați, atunci când găsesc un petec de iarbă bună și nu se deprimă nici când plouă, nici când e prea cald. Anotimpurile sunt un ciclu normal, nu tragedii.

Ea învață de la cal ce înseamnă libertatea și detașarea. Are încredere în animal și aleargă împreună așa, ca în vis.

La soare, în iarbă, miroase a fân uscat și toamnă și nu se aud decât câțiva câini în vale. Ea ar sta aici mai mult.

Pe dealul celălalt se vede un cal alb. Ea află că e semn de noroc și știe că primul pas spre libertate e de bun augur.

Zilele se încheie cu povești de la oameni simpli, nu cu debate-uri. Ea nu știe ce să răspundă atunci când e întrebată “când vă întoarceți iarăși între betoane?”

Corporatista a aflat în doar o zi că viața nu e doar despre serviciu și un singur concediu pe an. Ea a aflat că răspunsurile se găsesc la origini: sinele, natura, tradiția. Că suntem un popor vegetal care are nevoie de plante în viață și de energia pe care natura i-o transferă. Ea are nevoie de libertate nu doar două săptămâni pe an ci mereu și își dorește câte o porție mică din când în când. Ea vrea să călătorească încet și sincer. Cu gândul ăsta, Ea se întoarce acasă ca un om mai bun.

___________________

Acestea sunt câteva fotografii și gânduri din Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri. Mulțumesc Foto Union și Dacia Plant pentru o experiență minunată și o gură mare de aer. Mai multe informații și imagini găsești pe htag #tfb2 și pagina noastră de Facebook.

Poveștile bloggerilor liberi:

anul trenului de noapte

O zi prin Cluj cu un aparat foto în braţe

Înaintea imaginii, să nu uităm de mesaj – Gânduri după prima zi de #TBF2

Tfb2 (1) – Oamenii

Tabăra de fotografie pentru bloggeri – Paradoxuri

TFB2* – despre plante, lupi și cai

O zi prin munţi cu un aparat foto în mână

Am ajuns în Apuseni, pentru prima dată

Tabăra de fotografie pentru bloggeri – Observații

Nerabdare (proiect #tfb2)

Căni la TFB2

inapoi la radacini, cu dacii, plantele si alte chestii misto

TFB2* – privire spre interior

Fotografii din tabără (I)

După încă 24 de ore în paradis

Mi-am luat pantofi noi

Ferestre și atitudini – portrete din ziua a doua de #TFB2

Pozele mele la Tabara de fotografie pentru bloggeri

30 de minute din viata a 20 de bloggeri romani aflati intr-o tabara de fotografie!

Inspiră aer adânc

11

Lecţii de viaţă de la un dac liber

Natura si bucuresteanu’

Eu cred

in trecere…

despre un fel

Toamna in Apuseni (SGS3 & Instagr.am – #tfb2)

România. Oameni, locuri și plante

Oameni muncitori

Am negru sub unghii şi n-am făcut duş de trei zile!

Am făcut pe dacii călărind și trăgând cu arcul

O stare: #tfb2  

Atunci când te întâlnești cu natura

Cât de liber te simți? 

Frumusețea uitată a vieții

muntii apuseni si tabara de fotografie, cu foto union si dacia plant

Narcisa

Am renunțat la jobul corporatist pentru mai multe zile libere și mai multă libertate iar de atunci scriu pe TravelGirls.ro, călătoresc și lucrez în Comunicare în turism numai pentru proiecte care-mi plac. Sunt dependentă de ieșirile din oraș, îmi place confortul unui hotel cu o priveliște bună dar și cerul înstelat ce se vede din ușa cortului. Plec oricând de acasă pentru snorkeling, fructe de mare și munți și îmi place la nebunie Instagram.

Share

Îti mai recomandam:

alma vii (4) Am descoperit ce căutam în Transilvania: Alma Vii
biertan, transilvania, romania (38) Cazare în Biertan: Review Pensiunea Unglerus
casuta bunicii bran simon travelgirlsro (87) Cazare în Bran, Șimon – Review Căsuța Bunicii: locul din care doar bunica lipsește
Ferma Club Moroeni catunul Muscel  (77) Review| Ferma Club 5* – Weekend romantic în livada cu meri
asigurarea de calatorie Totul despre asigurarea de călătorie: Ce se întâmplă dacă ai o urgență medicală în vacanţă?
Tag-uri: , , ,

20 Responses to Circuitul corporatistei în natură

  1. misto roscata….

    augustin radu 28 October 2012 at 14:05 Reply
    • sunt două roșcate în poze, ambele frumoase. mișto adică. 🙂

      Narcisa 28 October 2012 at 14:06 Reply
  2. Misto cana de cafea 🙂 Si restul fotografiilor, de altfel…

    Anca 28 October 2012 at 14:12 Reply
    • mulțumesc, Anca!
      m-am jucat și eu…

      Narcisa 28 October 2012 at 14:29 Reply
  3. Mie mi-a placut povestea 🙂 foarte fain scrisa…si fotografiile sunt foarte reusite.
    Dar urasc corporatiile :))

    Larisa 28 October 2012 at 15:04 Reply
    • și corporatistele au suflet 🙂

      Narcisa 28 October 2012 at 15:50 Reply
  4. Foarte frumoase pozele! (Dar corporatista asta probabil si-ar lua campii daca ar ajunge in fundul pamantului, printre oi si caini :D)

    Jen 28 October 2012 at 15:11 Reply
    • eu cred că le-ar plăcea. trebuie doar să facă pasul. 🙂

      Narcisa 28 October 2012 at 15:52 Reply
      • De multe ori asta este foarte greu de facut, sau atunci cand este facut este prea tarziu sa mai gusti din placerile simple pe care le ofera natura/viata/calatoriile

        InLume 29 October 2012 at 14:42 Reply
        • E foarte romantica faza asta cu natura si linistea si asa mai departe… dar nu e pentru toata lumea. A, da, e frumos sa stai cateva zile departe de birou si de sefi. Dar mai mult – nu multumesc. Iar calatoriile nu inseamna izolare, nu? Intotdeauna m-am bucurat de locuril in care eram chiar daca ajungeam la hotel si intram pe net…

          Jen 29 October 2012 at 22:43 Reply
          • nici nu militez pentru vreo izolare permanentă ci pentru pauze din când în când.

            Narcisa 29 October 2012 at 23:01 Reply
            • Eh, asa da 😀 Eu ma gandeam si la ce imi mai spun unii cunoscuti, dorinte de mutat la tara sau la munte, crescut gaini si asa mai departe. Mi se pare ca e un “trend” intre corporatisti sa dea din extrema in extrema, de la 12 ore de munca pe zi la izolare totala. Eu raman la 9 ore si un concediu din cand in cand. Preferabil intr-un oras, nu in creierii muntilor. Sau in niste munti unde am semnal la telefon 😛

              Jen 30 October 2012 at 8:10 Reply
  5. mie îmi place cireaşa… 🙂

    catherine 28 October 2012 at 16:55 Reply
    • cireașa? care cireașă? 🙂

      Narcisa 29 October 2012 at 16:46 Reply
  6. Frumos, cat dureaza oare sa imi fac curaj si sa imi intorc viata catre ceea ce imi place? 10, 20 ani?

    GgVerb 29 October 2012 at 7:48 Reply
    • nu trebuie să-ți schimbi viața cu totul ci doar să schimbi un pic (mai mult) prioritățile. 😉

      Narcisa 29 October 2012 at 16:49 Reply
  7. Pingback: O stare: #tfb2 – Palatul Sutu

  8. Pingback: Povestiri din Apuseni | Kapra's blog

  9. Superba povestea si pozele sunt excelente. Bookmarked 😉

    Dojo 2 November 2012 at 11:03 Reply
  10. Pingback: Sfaturi pentru fotografii mai bune cu telefonul în călătorii | TravelGirls.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *



URMĂREȘTE-NE!