Circuitul corporatistei în natură

O corporatistă din România petrece (ciudat cuvânt) la serviciu în jur de 10 ore pe zi. Nu de puține ori o prinde întunericul în spatele calculatorului sau în vreo ședință vitală pentru companie. Corporatista își dorește mult să facă o pauză dar task-urile sunt din ce în ce mai multe iar Ea nu și-a luat nici acum jumătate din zilele de concediu de anul trecut.

Singura gură de aer pe care-și mai permite să o ia este atunci când trece dimineața prin parc, în drum spre birou. Nu se oprește pentru mult timp, câteodată face doar o fotografie cu telefonul și își imaginează că e o amintire din vacanță.

De când nu a mai întrerupt circuitul birou-acasă, Ei îi ies în cale tot felul de semne ce-i dau de înțeles că e cazul să ia o pauză.

Împletituri atârnate la geamul unei case de oraș îi amintește de bunica și de gustul pentru lucruri simple.

Vineri, Ea pleacă mai devreme de la birou, se întâlnește la colț cu El  și pleacă spre nicăieri. Tot ce-și doresc este să găsească o căsuță mică, în vârf de munte și liniște. Atât de liniște încât să-și poată auzi gândurile.

N-a mai îmbrăcat de mult timp haine zvântate afară. Rufele doar atunci miros bine, când le suflă vântul și prind o adiere, o rețin și apoi mireasma lor îți trimit vise frumoase.

Merele miros a toamnă și a brumă și o conectează pe Ea la o altă lume, una a perfecțiunii lucrurilor simple.

Corporatista uită de cafelele în pahar de plastic de la automat și se bucură de o cafea bună, cu lapte, la o masă de lemn.

Ea ar reveni aici mai des. I-ar plăcea să aibă o grădină pe care s-o îngrijească și să trăiască o dată cu ea, în prezent. Fără apăsarea trecutului și fără grija viitorului.

Află de la un dac liber în munți despre fericirea aceea care ține mult. N-a mai ascultat de mult un om sincer, care să vorbească despre altceva decât probleme și rapoarte.

Corporatista învață de la animale plăcerea de a se bucura. Caii sunt fericiți atunci când sunt mângâiați, atunci când găsesc un petec de iarbă bună și nu se deprimă nici când plouă, nici când e prea cald. Anotimpurile sunt un ciclu normal, nu tragedii.

Ea învață de la cal ce înseamnă libertatea și detașarea. Are încredere în animal și aleargă împreună așa, ca în vis.

La soare, în iarbă, miroase a fân uscat și toamnă și nu se aud decât câțiva câini în vale. Ea ar sta aici mai mult.

Pe dealul celălalt se vede un cal alb. Ea află că e semn de noroc și știe că primul pas spre libertate e de bun augur.

Zilele se încheie cu povești de la oameni simpli, nu cu debate-uri. Ea nu știe ce să răspundă atunci când e întrebată „când vă întoarceți iarăși între betoane?”

Corporatista a aflat în doar o zi că viața nu e doar despre serviciu și un singur concediu pe an. Ea a aflat că răspunsurile se găsesc la origini: sinele, natura, tradiția. Că suntem un popor vegetal care are nevoie de plante în viață și de energia pe care natura i-o transferă. Ea are nevoie de libertate nu doar două săptămâni pe an ci mereu și își dorește câte o porție mică din când în când. Ea vrea să călătorească încet și sincer. Cu gândul ăsta, Ea se întoarce acasă ca un om mai bun.

___________________

Acestea sunt câteva fotografii și gânduri din Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri. Mulțumesc Foto Union și Dacia Plant pentru o experiență minunată și o gură mare de aer. Mai multe informații și imagini găsești pe htag #tfb2 și pagina noastră de Facebook.

Poveștile bloggerilor liberi:

anul trenului de noapte

O zi prin Cluj cu un aparat foto în braţe

Înaintea imaginii, să nu uităm de mesaj – Gânduri după prima zi de #TBF2

Tfb2 (1) – Oamenii

Tabăra de fotografie pentru bloggeri – Paradoxuri

TFB2* – despre plante, lupi și cai

O zi prin munţi cu un aparat foto în mână

Am ajuns în Apuseni, pentru prima dată

Tabăra de fotografie pentru bloggeri – Observații

Nerabdare (proiect #tfb2)

Căni la TFB2

inapoi la radacini, cu dacii, plantele si alte chestii misto

TFB2* – privire spre interior

Fotografii din tabără (I)

După încă 24 de ore în paradis

Mi-am luat pantofi noi

Ferestre și atitudini – portrete din ziua a doua de #TFB2

Pozele mele la Tabara de fotografie pentru bloggeri

30 de minute din viata a 20 de bloggeri romani aflati intr-o tabara de fotografie!

Inspiră aer adânc

11

Lecţii de viaţă de la un dac liber

Natura si bucuresteanu’

Eu cred

in trecere…

despre un fel

Toamna in Apuseni (SGS3 & Instagr.am – #tfb2)

România. Oameni, locuri și plante

Oameni muncitori

Am negru sub unghii şi n-am făcut duş de trei zile!

Am făcut pe dacii călărind și trăgând cu arcul

O stare: #tfb2  

Atunci când te întâlnești cu natura

Cât de liber te simți? 

Frumusețea uitată a vieții

muntii apuseni si tabara de fotografie, cu foto union si dacia plant

Narcisa

Narcisa

De peste șase ani scriu despre călătorii pe TravelGirls.ro, călătoresc și lucrez în Comunicare în turism numai pentru proiecte care-mi plac. Sunt dependentă de ieșirile din oraș, îmi place confortul unei cazări cu o priveliște bună dar și cerul înstelat ce se vede din ușa cortului. Plec oricând de acasă pentru munți, mâncare, snorkeling, sate ori case de oaspeți și îmi place la nebunie Instagram.
Narcisa
bestvalue.eu

20 COMENTARII

        • E foarte romantica faza asta cu natura si linistea si asa mai departe… dar nu e pentru toata lumea. A, da, e frumos sa stai cateva zile departe de birou si de sefi. Dar mai mult – nu multumesc. Iar calatoriile nu inseamna izolare, nu? Intotdeauna m-am bucurat de locuril in care eram chiar daca ajungeam la hotel si intram pe net…

            • Eh, asa da 😀 Eu ma gandeam si la ce imi mai spun unii cunoscuti, dorinte de mutat la tara sau la munte, crescut gaini si asa mai departe. Mi se pare ca e un „trend” intre corporatisti sa dea din extrema in extrema, de la 12 ore de munca pe zi la izolare totala. Eu raman la 9 ore si un concediu din cand in cand. Preferabil intr-un oras, nu in creierii muntilor. Sau in niste munti unde am semnal la telefon 😛

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here