Cum să pui schiurile în picioare pentru prima dată

De ce nu mi-a spus nimeni până acum că schiatul e un sport atât de frumos? Mi-a fost mereu teamă de ideea de a aluneca în viteză, fără control și credeam că-mi va lua o veșnicie să pot înainta pe schiuri fără să mă împiedic în ele. Lucrurile stau altfel însă.

Dacă ai parte de un instructor bun și începi ușor, cu exercițiile corecte, prinzi imediat încredere în echipament, în tine și în zăpadă. Nu am cunoscut alți instructori dar Heli de la școala de schi din Kaprun este incredibil. Nu doar că zâmbește mereu, este calm și ferm în același timp dar îți transferă din pasiunea lui pentru schi din momentul în care îți înmânează primii clăpari.

scoala schi kaprun

Alpin Schichule este one stop shop, adică poți să mergi acolo cu toată familia sau gașca de prieteni și să rezolvi toate problemele deodată.

schi austria

Adică găsești instructori pentru copii, pentru adulți, pentru începători și pentru avansați, clăpari, schiuri și alte accesorii de închiriat, ghid pentru diverse ture de hiking, iar vara Heli organizează tot felul de trasee de mountainbike, kaiaking, hiking și alte sporturi.
partie ghetar kitzsteinhorn

La fel ca Heli sunt și toți ceilalți 25 de angajați ai lui care zâmbesc mereu și se poartă extraordinar cu musafirii lor. “Dacă n-am zâmbi și nu ne-am purta frumos cu fiecare musafir al nostru, oamenii nu ar veni aici.” îmi zicea el.

partie kaprun austria

Pas cu pas, de la primele exerciții din curtea școlii până la pârtia pentru copii apoi până pe pârtiile albastre de pe ghețarul Kitzsteinhorn, alunecarea devine din ce în ce mai controlată și începi să înțelegi de ce lecția nu a durat doar două ceasuri.

ghetar kitzsteinhorn austria

Instructorul vrea să se asigure că primii pași sunt învățați corect așa că ne acordă întreaga lui atenție timp de 4 zile.

instructor schi kaprun

Chiar dacă poți veni aici cu teamă ca să înveți să schiezi, Austria face lucrurile mai ușoare. Dintre țările pe care le-am văzut până acum, aici am găsit probabil cea mai mare dovadă a faptului că ministerul turismului face eforturi pentru a susține incoming-ul.

aplicatie mobil austria

Mai mult de atât, birourile locale de turism fac o treabă extraordinară. De exemplu, biroul din Kaprun-Zell Am See acordă o atenție specială românilor și origanizează diverse evenimente speciale pentru noi pentru că numărul celor veniți din România este considerabil.

În plus, să nu crezi că în Kaprun-Zell Am See e vorba doar despre schi. Nici vorbă. După o zi plină de pluguri și cristiane pe pârtii, tot ce-ți poți dori este să-ți odihnești oasele la căldură. Ei bine, poți să faci asta în centrele SPA și piscinele încălzite ale hotelurilor din zonă.

hotel leitner

Din încercarea de a se păstra un anumit nivel al clădirilor, hotelurile sunt dezvoltate mai degrabă pe orizontală, foarte călduroare și primitoare iar angajații sunt foarte ciudați: zâmbesc continuu! Hotelul Active by Leitner’s în care stăm zilele acestea este o dovadă a faptului că serviciile turistice austriece sunt impecabile.

cazare kaprun austria

În plus, ca să mai uiți de eventualele căzături de pe pârtie, poți lăsa schiurile la hotel ori la baza pârtiilor și poți face o plimbare în cel mai înalt punct din Salzburg: Kitzsteinhorn la 3029 de metri.

top of salzburg

Trebuie să schimbi vreo trei telecabine până acolo însă totul funcționează impecabil și punctual așa că tot ce-ți trebuie e un skipass și un zâmbet mare pe față.

panorama kitzsteinhorn1

Concluzia după primele zile de schi din viaţa mea? Voi transforma acest sport într-un hobby cu siguranţă.

Seria poveștilor din Austria continuă. Între timp, vezi mai multe fotografii în albumul de pe Facebook.

_____________________________________________________________________________

Dacă vrei să fii mereu la curent cu destinațiile despre care scriem, urmărește-ne pe FacebookTwitter și abonează-te prin RSS la articole.

Narcisa

Narcisa

De peste cinci ani scriu despre călătorii pe TravelGirls.ro, călătoresc și lucrez în Comunicare în turism numai pentru proiecte care-mi plac. Sunt dependentă de ieșirile din oraș, îmi place confortul unui hotel cu o priveliște bună dar și cerul înstelat ce se vede din ușa cortului. Plecoricând de acasă pentru munți, mâncăruri interesante, snorkeling,fructe de mare și îmi place la nebunie Instagram.
Narcisa

Share

Îti mai recomandam:

Vacanță în Madeira: hiking spre cel mai estic punct al insulei
La ski în Soelden – ghid util pentru o vacanță de iarnă în Austria
Ce se întâmplă dacă ai un accident pe pârtie în Austria
Rezervă singură: 5 zile în Cappadocia – bilete de avion, bagaj de mână, cazare cave-hotel, zbor cu balonul
De unde vine cel mai cunoscut colind de Crăciun
Tag-uri: , ,

36 Responses to Cum să pui schiurile în picioare pentru prima dată

  1. Ce coincidenta. Acolo am fost si eu acum o saptamana 😀

    Bogdan 18 February 2013 at 11:50 Reply
    • Lol ce mica e lumea. Banuiesc ca ti-a placut la fel de mult 🙂

      Narcisa 18 February 2013 at 20:52 Reply
  2. Niste preturi pentru instructori ?

    InLume 18 February 2013 at 15:45 Reply
    • Revin in curand cu lista de preturi 😉

      Narcisa 18 February 2013 at 20:52 Reply
  3. Cum te-ai impacat cu greutatea claparilor si cu lungimea schiurilor? Am incercat si eu sa invat vreo 2 zile sa schiez, dar am avut senzatia ca mi-am legat 2 pietre de moara in picioare cand am ajuns pe pista, senzatia era total opusa agilitatii, exact ca si cum ai vrea sa zburzi si in acelasi timp sa cari in spate un sac de cartofi.
    Exista optiunea ca, la inceput, sa optezi pentru schi-uri mai scurte si mai usoare?

    Laur 18 February 2013 at 22:17 Reply
    • e foarte important să îți iei clăparii și schiurile potrivite iar asta îți poate spune doar un instructor. și mie mi s-a părut foaaaarte ciudat prima dată însă am început cu exerciții și am luat-o treptat, alături de instructor, și deja după prima zi a început să devină natural. instructorul meu mi-a zis că e ca și cum ai învăța din nou să mergi pentru că e totul foarte diferit.

      îți recomand deci să mai încerci dar cu supravegherea unui specialist. n-are cum să nu-ți iasă!

      Narcisa 20 February 2013 at 2:23 Reply
  4. Aceiasi teama o am si eu in ce privesti schiatul. Ca o sa pierd controlul, insa din ce ai povestit, imi dau seama ca merita sa incerc.

    Adriana 19 February 2013 at 12:38 Reply
    • Adriana, sunt foarte importante exercițiile și sfaturile unui instructor. dacă faci totul cum trebuie, începi să câștigi control asupra echipamentului și să ai încredere în el. după 4 zile de lecții, am zburat pe o pârtie roșie. e incredibil!

      Narcisa 20 February 2013 at 2:24 Reply
  5. Pingback: e-Turism Bref (33) – 4 – 24 februarie 2013 | Ghid Turistic Digital 2.0

  6. Pff, schiurile nu sunt tocmai pentru mine, insa daca ai avea un post dedica snowbord urile ar fi mai mutl decat genila pentru mine, multumesc anticipat pentru un viitor sfat/post!

    Tudor 1 March 2013 at 1:06 Reply
  7. Pingback: Unde mergem în martie

  8. incearca si snowboardul e super , eu am incercat anul asta la Ranca pe partia M1 si vreau sa spun ca m-am indragostit de placa :X si de sportul asta , pacat ca m-am decis cam tarziu si iarna s-a cam dus

    oferte bulgaria 10 March 2013 at 7:02 Reply
  9. Pingback: Ce gust are Munchen

  10. Pingback: Locurile prin care am fost şi despre care am povestit

  11. Pingback: 10 fotografii la înălțime în Salzburg

  12. Pingback: 30 de idei pentru o vacanță iarna

  13. Pingback: Din nou pe schiuri

  14. Desi Austria e favorita mea, nu am incercat niciodata sa schiez. Foarte bun articolul vostru, aproape m-ati convins sa incerc.
    Prima portie de sanius nu mi-o mai amintesc, insa cu siguranta nu voi uita curand, “zborul” pe partia din Borsa pe un faras, finalizat intr-un gard. Am petrecut revelionul cu piciorul cat butoiul de varza 😀

    Dayan Ileana 8 December 2015 at 10:16 Reply
  15. Foarte frumos pentru cei care stiu sa schieze eu inca nu am invatat dar imi doresc

    Aloman Adriana Valentina 8 December 2015 at 10:44 Reply
  16. Prima portie de sanius pe care mi-o amintesc: in spatele gradinii la bunici, pe o panta spre lac. Noroc ca ne opream in gard, altfel, faceam si baie 🙂

    Vicu Bianca Adelina 8 December 2015 at 10:51 Reply
  17. Primele amintiri cu capul in zapada sunt de la dat cu punga, cand ne faceam la tara pe deal o pista ca de bob prin zapada foarte mare. Munceam o zi toti copii din sat dar merita din plin, prinzi o viteza fantastica. De o mie de ori mai bine decat sania 🙂

    Natalia 8 December 2015 at 10:52 Reply
  18. Wow, prima amintire! nici nu mai tin minte, dar au fost multe zile distractive la sanius! In copilarie, exista in curtea unei centrale de langa blocul nostru o movila uriasa! Aceasta in timpul iernii se transforma in partie de sanius! Intr-o parte a movilei aveam scarile, iar datul cu sania era una din frumusetile iernii. Nu ne mai trebuia nimic, decat mai mult timp, pentru ca noaptea venea repede odata cu strigatul mamei de la balcon!

    Buica Cornelia 8 December 2015 at 10:54 Reply
  19. Foarte bun articolul .Nu am fost niciodata la ski in AUSTRIA, O SA MEARGA FIUL MEU IN ACEST AN , ABIA ASTEPT SA-MI POVESTEASCA .

    bizadea camelia 8 December 2015 at 10:54 Reply
  20. Pentru mine, amintirea…. e din “copilaria varstei de 39 de ani”. Atunci am pus placa – si nu schiurile – in picioare, prima data. Stiu, ca eram 4 care nu ne-am dat cu nimic de-ale iernii pe partie pana atunci si eram toti la centrul de inchirieri echipamente de la Paltinis. Eu eram in blugi si aveam pe mine un …pulover de lana de ala ce se vinde pe la tarabele de munte din Busteni – Azuga. Ce cautam acolo la Paltinis? Prietenii nostrii, din iarna aia, erau toti practicanti in ale sporturilor de iarna si atat au tras de noi, pana am ajuns sa le promitem ca o sa incercam macar odata si sportul asta. Cand am intrat eu si m-a intrebat doamna de la inchirieri ce vreau?, eram in dilema… ( baietii erau pe placa, fetele pe schiuri…mi-am zis ca nu trebuie sa stric echilibrul si am cerut…placa. De care? “Nu stiu, e prima data cand ma dau”. OK. ….dupa ce toti 4 am trecut prin acelasi dialog, tipa a spus ca inchide chioscul si vine sa ne vada pe partie!!!) A avut asa un zambet …malefic….. Atunci nu i-am dat importanta. No, am urcat cu teleschiul iar sus… cand am intrebat…ce fac, prietenii mi-au spus ca ….trebuie sa ajung jos. Asa pui piciorul, asa tii echilibrul si …gata. Ei au plecat. Eu, am ramas. Ce era sa fac? Trebuia cumva sa ajung jos. Am ajuns…dupa …cred ca au fost 2 ore. Eram terminat. Pe mine…pulovarul ala de lana s-a transformat intr-o veritabila rochie…atarna din jos de genunchi de greu ce era…de cata gheata si zapada a adunat in memorabila coborare… Blugii erau ca tabla metalica pe mine. Si ..mi-am amintit zambetul tipei de la centrul de inchiriere da si ….toate cazaturile de pe partia aia de 1000 de metri.
    Pentru mine au urmat doua ierni, in care coborarea pe partie am facut-o numai …cu spatele la partie. Acum, abia astept iarna sa bag o partie.
    PS. Placa ce am primit-o atunci de la centru de inchirieri, era o placa de viteza: coada de randunica cu legaturi de clapari si..clapari. Atunci, nu stiam ce e aia………. era o placa!! Acum, am ramas la placa, dar una normla….

    Gioni Grinov 8 December 2015 at 10:54 Reply
  21. O zi de sanius la mine in copilarie incepea inca de la primi fulgi de zapada care se asterneau pe pamnt. Era o mare bucurie in copilarie zapada .Ne adunam toti copii din apropiere si ne construiam pista de sanius sau de multe ori mergeam pe derelus si incepam cu toti sa strangem zapada faceam bulgari mari pentu a construi ,,oamenii de zapada,, Daca era ger megeam pe garla cu sania pentu ca apa era inchetata bogna. Erau si zile cand gheta se rupea si ne scufundam in apa pana la brau, dar nu renutam la sanius . Mergaem acasa aveam grija ca parintii sa nu ma vada uda, pentru ca nu mai imi da voie sa plec cu sania .Ma schimbam de hainele ude si plecam din nou la sanius .Copilaria de alta data era una mirifica, santoasa.. plina de bicurie.

    Codrea Ana 8 December 2015 at 11:17 Reply
  22. Copilaria a fost frumoasa mai ales cand mergeam la sanius.Aveam o saniuta mica din lemn facuta de tamplarul satului,in care nu incapeau decat 2 persoane.Dar noi ne faceam de cap,mergeam la derdelus si ne urcam unii peste altii fara numar.Si asa zi de zi am ramas fara saniuta caci in timp ce aluneca cu aceiasi greutata mare s-a rupt in jumatate si ne-am rostogolit fiecare in toate partile ramanand cu ceva zgarieturi.Am ajuns acasa si nu stiam cum sa ascund mai repede bucatile ramase din sanie.Parintii vazand ca sunt cuminte si nu ma mai cer la sanius isi puneau intrebari.Dar intr-o zi au aflat de la un parinte a prietenului meu de traznaia facuta.Au ras si cu mare greu am mai primit o sanie.A fost greu pe timpul nostru dar copilaria a fost fericita ca ne adunam toti copiii si jucam toate jocurile posibile.

    Agache Gheorghe 8 December 2015 at 12:06 Reply
  23. Chiar daca eram fete mergeam la sanius pentru a ne lua la intrecere cu baietii.Abia asteptam sa ma invite un baiat pe saniuta lui.Intr-o zi am plecat cu saniuta pe un derdelus mai inalt,dandu-mi drumul cu sania am ajuns intr-un copac,lovindu-ma tare,dar am uitat pe loc de durere ca doar nu era sa ma fac de ras in fata copiilor care erau de fata.Frumoase ierni au fost,multe si frumoase amintiri avem.

    Agache Lucica 8 December 2015 at 13:09 Reply
  24. Imi amintesc de gerul care era afara in copilarie si zapada bogata(pe delurile din Medias) . Ajungeam acasa cu mainile bocna,dupa o zi intreaga la sanius. Nu-mi pasa! Simteam durerea deabia cand mama imi freca manutele intr-ale ei, sa mi le dezmorteasca. Si urma supa de gaina cu galuste buna, aburinda… Mi-e dor de copilarie!

    Bleotu Macrina 8 December 2015 at 14:07 Reply
  25. Cea mai veche amintire pe care o am legata de iarna și săniuța este atunci când mergeam pe un deal micuț în apropierea casei mele, unde toată lumea îl considera derdeluș. Era cu mama și tata care mă țineau de mana, iar săniuța de lemn cu pătură groasa pe ea, care ne însoțea de asemenea…era plin dealul de copii cu părinții lor, iar eu mă intimidasem de gălăgia și curajul lor. Am închis ochii când am coborât pe săniuța prima data, iar inima părea ca îmi sare din piept, dar când am văzut cât de frumos este, nici ca nu am mai vrut sa plec.

    Vas Raluca 8 December 2015 at 14:36 Reply
  26. Ohh daaa!!! de cand vreau sa invat sa schiez. Iar visul, clar Austria si partiile ei :X

    laura ciudin 8 December 2015 at 18:59 Reply
  27. Mergeam la sanius pe dealurile de langa casa,ma dadeam mereu ,cadeam ,eram plin de zapada si ma intorceam acasa inghetat si mama imi oferea mancare calda.

    Bleotu Gheorghe 8 December 2015 at 19:01 Reply
  28. Pe un deal din oras, era locul nostru de distractie iarna, ne dadeam cu sania, cu nailonul, cu perne bagate in saci de gunoi! Chiar era distractiv si nu tineam cont ca e frig 🙂

    Pintilie Lorena Mihaela 8 December 2015 at 23:32 Reply
  29. Pingback: Cum să te dai cu placa pentru prima dată la Păltiniș

  30. Am incercat de mai multe ori insa nu imi iese inca f bine, ma dau doar pe partiile mici. Cred ca e nevoie de instructor totusi…

    Mirela 13 December 2015 at 21:13 Reply
  31. Pingback: Ce se întâmplă dacă ai un accident pe pârtie în Austria | TravelGirls.ro

  32. Pingback: La ski în Soelden – ghid util pentru o vacanță de iarnă în Austria | TravelGirls.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *



URMĂREȘTE-NE!